3,238 matches
-
din capul locului o lume a esențelor pe care s-o considere ca fiind dată obiectiv, independent de ei și de realitatea nemijlocită -, ci construiesc subiectiv, dinlăuntrul lor, o lume proprie, unde se refugiază în deplină libertate, pentru ca apoi, în subiectivitatea lor, să se descopere tot pe ei înșiși 41. Refuzând valorile eterne, ei au cutezanța de a-și construi propria istorie. Putem spune că în cazul lor funcționează o dogmă interioară, autoimpusă, suficientă sieși, iar nu una exterioară, ca la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sine că în opera sa culminează filozofia: după el a urmat în adevăr nefilozofia: adică sfiala de abstracție", observă cu o ironie amară Blaga 56. Elanul constructiv al romanticilor cedează locul constatării riguroase, iar efervescența fantastă experimentului; se renunță la subiectivitate și patetism în favoarea obiectivității și exactității; regula înlocuiește excepția, istoria ca atare se substituie mitologiilor de orice tip, realitatea nudă proiecției ideale. Un soi de verism general tinde să demitizeze totul.57 Pozitivismul e descriptiv, comparativ și inductiv tipologizant, iar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
întâi singular!")152. Dacă ținem seama de frecvența cu care apar cazurile de dedublare în simptomatologia romantică (până și regăsirea sinelui într-o lume ideală este un astfel de caz) și dacă mai ținem cont de exacerbarea specific romantică a subiectivității (uneori până la limitele patologicului), cele două argumente ale lui Metzger nu ne conving. Drept urmare, concluzia autorului, dincolo de formularea ei plastică, ni se pare greșită prin accentul pe care-l pune: "Între romantici și Dilthey există declinul siguranței de sine."153
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
universului constituie elementul său romantic" (ibid., p. 25). Această pars pro toto nu este însă, ca la Dilthey, o simplă componentă a unui întreg pe care-l reprezintă totuși, ci, fiind intens personalizată, ea poartă cu sine mesajul autorului, pecetea subiectivității acestuia, fiindcă pentru Novalis tocmai "personalitatea este elementul romantic al eului" (ibid.). Totodată, trebuie subliniat faptul că Dilthey privea cu mari rezerve extensiunile romantice de tipul Volksgeist sau Volksseele (vezi I, 3D). 149 A. Metzger, op. cit., pp. 277-278. 150 W
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
conștiințe în genere în favoarea ideii de "conștiință istorică" a dus într-adevăr în istorism la "înlocuirea perspectivei generalizatoare" promovate de speculația metafizică tradițională. Totuși, utilizarea sintagmei de "perspectivă individualizatoare" ni se pare întrucâtva riscantă, pentru că poate induce ideea unei pure subiectivități de tip romantic, exces de care Dilthey s-a ferit întotdeauna (vezi infra și nota 214 din acest capitol). Ea este acceptabilă numai în măsura în care se referă la "perspectiva individualizatoare" pe care o oferă "științele ideografice" (vezi supra nota 189). 209
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
prin raportare la ceilalți (Einfühlung) așadar, ca intropatie și prin raportare la dimensiunea istorică a cunoașterii. Pentru alte clarificări în privința conceptului de Selbstbesinnung vezi II, 2Ba. În fond, putem spune că autorul caută în acest fel să împace încă o dată subiectivitatea romantică și obiectivitatea pozitivistă, mizând pe caracterul obiectiv al istoricității. 214 M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 373. Criteriul după care sunt selectate faptele istorice de către Dilthey i-a adus acestuia numeroase critici (o trecere în revistă a acestora apare la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
face pe autorul citat să vorbească despre "dedogmatizarea subiectului cunoașterii"79 în cazul lui Dilthey (s.n.). Potrivit lui Riedel, Dilthey "privește filozofia modernă a conștiinței ca pe o epocă închisă în sine și încheiată, care <<lucrează în pură transcendență, transcendență a subiectivității și transcendență a obiectelor>>", astfel încât "conceptualizarea sprijinită pe <<viața însăși>> este orientată spre depășirea acestei duble transcendențe"80. Aceste reflecții îi oferă lui Riedel prilejul de a sublinia meritul și noutatea lui Dilthey în domeniul epistemologiei: Acesta este punctul în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pretinde că faci filozofie". Acest citat este comentat de Mircea Flonta în sensul creativității de care trebuie să dea dovadă până la urmă metafizica: ea "ilustrează la fel de bine ca și arta ceea ce opune creația conformității, ca redare sau oglindire, invenția descoperirii, subiectivitatea, ca afirmare a individualității, obiectivității, ca impersonalitate" (Metafizică a cunoașterii..., p. 519). Credem că aprecierile lui Noica pot fi puse în legătură și cu faptul că orice construcție filozofică trebuie s-o ia de la capăt, "să se autoîntemeieze", cum spunea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
reveni. Pentru un alt Lebensphilosoph, Nietzsche, "nu există nici un reper în afara vieții, un punct pornind de la care să putem reflecta asupra existenței, și nici o instanță în fața căreia viața s-ar putea rușina"47. Viața nu este însă pentru Dilthey o "subiectivitate individuală", căci ni se spune în Das Wesen... individul, "ca esență izolată", reprezintă "o pură abstracție"48. Viața presupune o corelație a individului cu "realitatea exterioară" și cu "ceilalți", adică este înțeleasă numai prin includerea ei într-o geschichtliche Welt
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
din "limitarea vieții individuale" și le conferă "trăirilor personale caracterul de experiență a vieții", susține Dilthey în Construcția lumii istorice...149 Așadar, "comprehensiunea presupune o trăire, iar trăirea nu devine experiență de viață decât dacă comprehensiunea scapă din strîmtoarea și subiectivitatea trăirii în regiunea totalității și a universalului"150. Referindu-se la principiul imanenței comprehensiunii, potrivit căruia "toate conținuturile și prestațiile conceperii obiectuale sunt legate la bază într-o corelație fundată în trăire", Riedel subliniază că acest principiu din care se
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cât imaginea raporturilor noastre cu ea"113. Dacă admitem că absența unei neutralități ideale nu îngrădește accesul la adevăr nici măcar în ordinea științei moderne, punând sub semnul întrebării vechiul deziderat al "impersonalității" despre care vorbea Husserl, cu atât mai mult subiectivitatea n-are de ce să mai sperie astăzi vreun filozof. Cioran, a cărui atașament față de Lebensphilosophie este mai presus de orice îndoială, susține că în definitiv, "experiențele subiective cele mai adânci sunt și cele mai universale, fiindcă în ele se ajunge
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
plăsmuire (ein Gebilde) care nu are același conținut cu individualitatea reală, și nici nu reprezintă ceva obiectiv, dincolo de oameni și de viața acestora". Pornind de aici, filozofia e văzută ca fiind înrădăcinată "într-un al treilea nivel" (Schicht), situat "dincolo de subiectivitatea individuală și de gândirea logico-obiectivă, general persuasivă". Acest nivel care, ca și la Dilthey, constituie în același timp "un receptacul" pentru artă și religie poate fi caracterizat ca "nivelul spiritualității tipice din noi". Drept urmare, filozofia prezintă "tipurile spiritualității umane, așa cum
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în măsura în care emit opinii, constatări, argumente originale, corespunzătoare unor evidențe istorice. Foucault era conștient de acest demers al relației dintre scris/ publicat și trecutul reconstruit de arhive și de... alți autori. (Im)personalul unui trecut interacționează cu personalul din noi, cu subiectivitatea și afinitatea față de anumite idei/concepții. Această relație dintre impersonal și personal reprezintă punctul de emergență al scrisului istoric, al funcției auctoriale. Cartea al cărei autor sunt... este compusă dintr-un trecut al arhivei, din scrieri și relatări din trecut
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
De ce creștinismul a incriminat homosexualitatea și practicile sexuale "necurate" între soți? Acest gen de întrebări, subiective, personale au deschis calea unui întreg câmp al problematizării obiective. Astfel vom înțelege cum s-au format etica sexuală și morala creștină. Dacă analizăm subiectivitatea comportamentelor sexuale și politice ajungem la obiectivitatea eticii sexuale și politice din cadrul societăților moderne! Nu există autorități absolute de cunoaștere decât în simbolismul intelectual modern, sacrosant și, de multe ori, intolerant la diferențe. În opinia lui Foucault, nu există nicio
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
normal fenomen de autosugestie, din orice unghi al narațiunii, readucându-i în lumina discursului filozofic. Implicarea totală a bibliografiei autorului are rezonanța unui bilanț-mărturie despre fragilitatea vinovată a propriilor iluzii și propriile certitudini fisurate. Tiranizat, dar și îndrăgostit de propria subiectivitate, Octavian Paler aduce în scenă procesul lașității noastre de toate zilele, acuzându-se ca protagonist și victimă totodată. Intelectualul "care a rămas "în totalitara sală de așteptare" a României ultimilor patruzeci și cinci de ani, nu se ferește să-și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Dumitru Stăniloae, exemplificând prin portul și veșmintele românilor expresia plastică a sărbătorii și a bucuriei comuniunii, prin melosul românesc, prin expresivitate și bogăția limbii române. Consevatoare prin vechime, și totuși flexibilă și ospitalieră, ea cuprinde cuvinte cu înțelesuri unice prin subiectivitatea lor, cum ar fi cuviința sau bunacuviința. Comparând-o cu conceptul grecesc de kalokagathia, traducătorul "Filocaliei", cunoscător până la nuanță al celor două limbi, ajunge la concluzia că "Cuviința" este o bună estetică a ființei umane, nedespărțită de etică. Poporul român
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de M. Nițescu în volumul "Sub zodia proletcultismului" (1996), anulează, după părerea noastră, fără drept de apel, întregul efort de reciclare din mers, a omului, doctrinei critice și cărților sale publicate din anii șaptezeci și până în prezent, inclusiv monumentul de subiectivitate numit "Istoria critică a literaturii române" (2008). În același spirit pamfletar sunt tratate de George Mirea "memoriile octogenarei" Ninei Cassian: "O invităm vară de vară la Neptun (probabil cu o cursă Charter!). O premiem. Îi tipărim cărțile cu fonduri de la
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
diplomă. Așa se face că am devenit membru al USR abia prin 1994. Dar mai bine să punem capăt acestor însemnări ce nu prea au a face cu destinul exemplar al personalității în cauză, ele nefiind probabil decât reflexele unei subiectivități delirante, flagelată de o nemântuită susceptibilitate și varii idiosincrazii. Ca oricare critic de vocație dedicat în special prozei, Gabriel Dimisianu ambiționează să scrie roman, să dea un suflu epic scrierilor sale, să facă tipologie, portretistică și dacă se poate, frescă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
prototipul ce se întrupează în lucruri și fenomene. Dacă preambulul confirmă umorul romantic eminescian, demn de grafismul caricatural al unui Daumier, figura bătrânului, înrudit cu Iosif sau Ruben, impune prin pledoaria sa teoretică în favoarea apriorismului, a relativității adevărului și a subiectivității cunoașterii. Cezara, publicată în 1876, ni se pare cea mai consistentă scriere din punct de vedere narativ, atât ca ingeniozitate a jocului de planuri epice, cât și ca demers sociologic și filosofic privind viața, progresul, moartea, aceasta fiind înțeleasă ca
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
L. Blaga acordă mare libertate versului liber, folosește inversiuni sintactice ale verbelor compuse (făcutu-s-a; dat-a), forme arhaice, intercalarea verbului între subiect și atribut, folosirea persoanei întâi și a doua, care evidențiază implicarea în discurs a eului liric (subiectivitatea), sinestezia: "Lumina ce-o simt/ năvălindu-mi în piept când te văd". Tema poeziei este iubirea, "iubita" fiind asociată cu "invadarea luminii". Iubirea generează mișcarea cosmică, "un sentiment al ființării". În poezia lui Blaga, "lumina" este o metaforă cosmogonică, iubita
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în primul rând Kant, Hegel, Schopenhauer. Din lucrarea Lumea ca voință și reprezentare de Schopenhauer, Eminescu a preluat viziunea antitetică dintre omul de rând și omul de geniu, potrivit căreia cunoașterea lumii este accesibilă omului de geniu, care depășește sfera subiectivității și se înalță în sfera obiectivului. El se caracterizează prin inteligență profundă și meditativă, aspirație spre absolut, atitudine obiectivă asupra realității, sacrificiu de sine pentru atingerea idealurilor. În opoziție cu geniul, omul de rând nu-și poate depăși condiția obiectivă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
află concretizarea în procedeul "figurilor", în tendința spre sinteză. Dar fondul ultim al operei literare este imposibil de identificat: "esențele nu se pot izola". Eugen Lovinescu se apropie de esențe și frumos, prin intuiție și recreează frumosul prin propria-i subiectivitate. După două decenii de activitate critică, acesta consideră actul critic, creație. În viziunea lui Lovinescu, critica literară este "o creație suprapusă creației artistice", care vizează autonomia esteticului (izolarea frumosului de alte elemente); critica literară are valoare exclusiv estetică. Confuzia dintre
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
narativă, Patul lui Procust e un "dosar de existențe". Camil Petrescu nu aduce întâmplări în interiorul ficțiunii, ci se folosește de procedee și tehnici narative subtile pentru a da iluzia autenticității. El își construiește scenele, multiplică experiențele, vocile; nu o singură subiectivitate modelează romanul, ci mai multe, completându-se. Mai întâi scrisorile Doamnei T. deschid romanul, apoi își face apariția Fred Vasilescu, într-o după-amiază călduroasă. În patul actriței mediocre, Emilia Răchitaru, Fred Vasilescu, plictisit, citește scrisorile trimise de G.D. Ladima acestei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
perfecțiunea lui astrală" (Elena Zaharia Filipaș). Suflete tari În timp ce protagonistul Gelu Ruscanu din Jocul ielelor era obsedat de dreptatea absolută, Andrei Pietraru din piesa Suflete tari aspiră iluzoriu spre iubirea absolută. De data aceasta, drama se consumă la nivelul propriei subiectivități și în final eroul eșuează. Suflete tari se vrea o replică la opera lui Stendhal, unde Julien Sorel o seduce pe doamna de la Mâle. Provenind dintr-o familie de țărani, Andrei Pietraru se îndrăgostește de Ioana, fiica boierului Matei Boiu-Dorcani
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
oameni cărora le este dat să guste numai otravă din lucruri, pentru care orice surpriză este o surpriză dureroasă și orice experiență un nou prilej de tortură, spune Cioran. Cu asemenea afirmații, de un exces absolut, care se centrează asupra subiectivității, Cioran nu face decât să deschidă calea viitoarelor negari. Chiar dacă recunoaște că viața este un lucru extraordinar, el îi refuză sensul, iar acest paradox, trăit zi de zi, îl obligă să vadă în viață ceva greu de suportat, monstruos. "De câte ori
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]