6,747 matches
-
limba de lemn, politețe, excesivă, folosirea jargoanelor. Etichetarea: citatul trunchiat, prejudecata, ideile de-a gata, ruperea din context. Suprainformarea: acordarea importanței unor subiecte în dauna altora. Altfel spus, banalizarea efectelor dramatice, crearea confuziei prin detalii nesemnificative. Parainformarea: informația reală se substituie prin detalii cu semnificații îndoielnice, reduse. Pseudoinformarea: publicitate mascată sau propagandă. Știre vs fapt divers Nu putem ignora acest tip de știre, mai ales că presa noastră o promovează cu o insistență demnă de o cauză mai nobilă. Nu ne
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
această dezvoltare va duce la efecte pozitive, dar și la probleme suplimentare. Procesul de înlocuire a vieții reale cu componentele-aspectele aduse de mijloacele computer-media poate fi denumit virtualizare. În educație, acest fenomen se manifestă când computerele sunt folosite pentru a substitui experiențele de învățare ce se realizau anterior în contact cu profesorul sau pentru a da șansa de a învăța ceea ce în trecut nu ar fi fost disponibil, la îndemâna oricui. De când computerele au devenit uzuale în școli, cu mai mult de
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
individul contemporan la o creativitate și la o capacitate de sinteză iconică. Imaginea în cyberspațiu nu numai că se tri-dimensionalizează (ca în realitatea virtuală, față de care teritoriile cyber pot fi privite ca forme mai complexe de organizare spațială), dar ea substituie în întregime componenta reală, organică a individului, o derealizează în magistralele ei de date, pentru a o „realifica” din nou sub înfățișarea palpabilă a cyber-corpurilor; practic, simbioza dintre realul „prim” și virtualul informațional duce la constituirea consistentă a unui real
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
perspectivă? 3.6. Lumea virtuală ca refugiu și sursă de însingurare Întârzierea peste măsură și permanentizarea conexiunii la lumea virtuală, manifestată la mulți adolescenți și tineri, generează o formă de dependență cu urmări maladive. Setea de conectare la universul digital substituie în oarece privință înclinația originară a subiectului către transcendență. Se ipostaziază o nouă formă de religiozitate, una falsă, rece, sărăcăcioasă, problematică. Omul, prin natura sa, nu se mulțumește numai cu ceea ce are în față; țintește cu obstinație și altceva, care
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
instruirea asincronă, ce implică autoînvățarea pe bază de CD-uri, de rețea locală sau de internet; poate facilita accesul la instructori prin întâlniri on-line, discuții în grup directe și e-mail sau poate să ofere link-uri către materialele de referință, substituindu-l pe instructor; instruirea sincronă, care se realizează în timp real cu un cadru didactic de specialitate ce facilitează instruirea; utilizatorul se conectează într-un anumit cadru temporal și comunică direct cu instructorul sau cu ceilalți utilizatori. Un astfel de
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
a grupului educațional de referință; - realizarea unei interactivități imediate sau amânate, în funcție de calitățile medierii (în cazul teleconferinței, interactivitatea este imediată, pe când în cazul textului scris, aceasta este amânată). Conținutul instructiv care este livrat trebuie să fie astfel conceput încât să substituie unele carențe ale comunicării indirecte. Forma de redactare a cursului va privilegia interogativitatea, reflexivitatea, interactivitatea, dimensiuni esențiale pentru învățământul deschis la distanță. Cursanții trebuie să(-și) răspundă la întrebările intercalate în cursuri sau programe de învățare, să mediteze la temele
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
majoritatea contribuțiilor la dezvoltarea ei fiind aduse prin transferul sau generalizarea rezultatelor obținute în alte ramuri ale științei. Teoria sistemelor nu studiază obiectele fizice așa cum o face fizica, obiectele economice, așa cum o fac științele economice, deci nu încearcă să se substituie acestora. Ceea ce constituie obiectul științei sistemelor este modul general de interacțiune al unor obiecte aparținând unor clase diferite, fără a lua în considerare specificul acestor clase. Ceea ce este specific teoriei sistemelor este faptul că adevărurile pe care le enunță sunt
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
E nevoie de o regândire sistematică și riguroasă a programelor de studii, în care centrarea tehnică pe rezultatele învățării să fie însoțită de abordarea responsabilă a problemelor semnificative specifice lumii în care trăim. Logica integrată a transversalității trebuie să se substituie logicii unilaterale a disciplinarității. 6. Ghid pentru proiectarea temelor cross-curriculare. Un produs de cercetare-dezvoltaretc "6. Ghid pentru proiectarea temelor cross‑curriculare. Un produs de cercetare‑dezvoltare" 6.1. Pași în proiectarea temelor cross-curricularetc "6.1. Pași în proiectarea temelor cross
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
reține!” Alt element interesant al comentariului hipolitan este legat de grădina În care se află mormântul, conform versiunii lui Ioan. Această grădină trimite la paradisul protopărinților, Adam și Eva, Isus fiind al doilea Adam, fără de păcat, În vreme ce Maria Magdalena se substituie bunei Eva: „Eva a devenit apostol, viclenia șarpelui a fost biruită”. Ucenica Domnului este o nouă Evă trecută prin focul pocăinței. Într-un sens și mai larg, Maria Magdalena devine simbolul omenirii răscumpărate. Personajul interesează exegeza creștină timpurie nu ca
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
primele capitole din Geneză și mai ales la episodul ispitirii Evei de către șarpe. Iuda repetă Într-un fel momentul lapsarian, fiind portretizat ca o sinteză Între șarpe și Cain. Un Cain care nu-și ucide fratele, ci tatăl, pe Adam, substituindu-i-se. Nu există și cred că nici nu poate exista o biografie a lui Iuda mai tendențioasă, mai demolatoare decât cea preluată În Legenda aurea. Practic, Între Iuda lui Matei și Iuda-Oedip al lui Iacopo da Varazze singurul punct
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
deformează tendențios afirmațiile lui Daniélou, politizând oarecum afacerea. Garrigou-Lagrange, de pildă, reproșează acestei „noi teologii” că Încearcă să „relativizeze” și să „subiectivizeze” noțiunea de adevăr (care nu mai este adequatio rei et intellectus, ci conformitas mentis et vitae) și că substituie filozofiei ființei, proprie catolicismului, și a cărei supremă expresie rămâne ontologia tomistă, o filozofie a acțiunii, inspirată din lucrările lui Blondel. Scandalul declanșat și Întreținut de acești tomiști vexați, pe de o parte, de articolul lui Daniélou, iar pe de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
riscul de a produce o versiune franceză bizară din punct de vedere stilistic. O asemenea traducere cvasicalc prezintă, după mine, un avantaj și cel puțin două riscuri majore. Avantajul: ea te pune În fața unei traduceri-oglindă, care, practic, este capabilă să substituie originalul. E ceea ce Berman numește „traducere etică”. De ce „etică”? Pentru că, În cazul unei asemenea traduceri-cvasicalc, originalul este trădat foarte puțin, milimetric (cel puțin acesta este dezideratul). În Franța o asemenea traducere a Bibliei a fost propusă de celebrul André Chouraqui
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
împreună cu Karl Kurt Klein, manuale de gramatică a limbii germane. În critica și istoria literară, a fost adeptul „metodei științifice”, pe care a opus-o impresionismului francez. Influențat de școala pozitivistă germană, considera că personalitatea criticului nu trebuie să se substituie celei a scriitorului. Criticul este dator să urmărească mai ales motivele care au determinat orientarea scriitorului către un anumit subiect, prin investigarea manuscriselor, a corespondenței, a variantelor (precum în documentata lucrare despre drama Warbeck de Schiller). Deși exprimate greoi pe
BRATU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285869_a_287198]
-
regăsească adevărata identitate. Fantasticul este tratat într-o manieră realistă, parabola se slujește de regia unei drame obișnuite, însă înțelesul parabolei nu mai este atât de simplu. Chițimia I, impostorul decrepit, parazit (se lasă întreținut de soția lui), s-a substituit altui Chițimia (Chițimia II) cu douăzeci de ani în urmă, traficându-i apoi ideile. Chițimia II ar putea fi imaginea pură, curajoasă a unei tinereți ce a fost apoi jefuită și distrusă prin mediocritate și inerție. Dar rostul unei parabole
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
BALADĂ, specie a epicii folclorice, în versuri. Termenul a fost introdus de V. Alecsandri, în 1852, în culegerea sa Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești) adunate și îndreptate, substituindu-l denumirilor populare cântec bătrânesc, cântec haiducesc sau cântec vitejesc. În Europa apuseană, b. însemna inițial o formă fixă a poeziei lirice, cântată în timpul dansului. Mai târziu ea a denumit cântecul epic popular, dar și o poezie cultă, cu sau
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
să admitem că există și o situație prometeică În psihologia morală. Situația prometeică nu este un complex. Eu nu mă simt atras de un anumit model uman ideal În mod forțat. Eu nu lupt Împotriva acestuia, pentru a mi-l substitui persoanei mele. El corespunde aspirațiilor mele selective. Nu Îmi este impus, ci are semnificația unei chemări care mă atrage. Eu mă Îndrept către el. Este o nevoie a mea de acel reper valoric moral, intelectual, spiritual, pe care Îl incarnează
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a fi și de a face ceea ce este permis conform legilor cetății. Libertatea fiecăruia nu trebuie să aducă prejudicii libertății celorlalte. În felul acesta, libertății individuale, cu caracter de neîngrădită liberă a voinței și pulsiunilor individului din natură, i se substituie libertățile colective din cetate, În cadrul cărora a fi liber devine un concept moral, social și ulterior psihologic, imprimând o anumită semnificație conduitelor colective. Fiecare este liber, dar nu de a face ce vrea, ci de a face ceea ce Îi este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
act imoral de castrare. A lua de la altul, a-l deposeda pentru a „avea tu ceea ce are el”, este pentru persoana care comite acest act o compensare a propriilor sale castrări anterioare, dar concomitent și un act prin care se substituie persoanei prejudiciate prin frustrarea acesteia. În ambele situații, de „refuz” sau de „furt” suntem martorii unui grav conflict al eului, cauzat de anumite structuri sau „dispoziții morale” ale supraeului. În toate aceste cazuri, supraeul este bolnav, dar cel care suferă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care ajung, În final, să fie acceptate, prin persuasiune de către cel căruia Îi sunt adresate. Sugestia este un veritabil „câmp semantic al mirajului”, o „fata morgana” care face ca persoana țintă a inducerii sugestive să adopte iluziile și să le substituie realității și adevărului. Ea va „crede” și se va lăsa „manipulată” de interlocutorul său, de funcția fabulatoare a acestuia, devenind un individ docil, supus, „robotizat”, la dispoziția persoanei inductoare. Cuvântul este și trebuie să rămână „instrumentul adevărului”, al ideilor clare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
astfel simboluri ale depășirii. Unul reușește, pe când celălalt se prăbușește. Eroul și personajul tragic sunt complementari, produse ale unei „separații interioare” a contradicțiilor persoanei. Ei exprimă, Într-o manieră concentrată, natura antropocentrică a persoanei care, Înfruntând suprarealitatea, vrea să se substituie acesteia. Dar, prin aceste eforturi, atât eroicul, cât și tragicul nu fac altceva decât să ilustreze În mod exemplar umanul. Se poate trage de aici o concluzie asupra umanismului? Da. El reprezintă o doctrină filosofică și morală care caută să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
factorii care o maschează adesea). Studiile epidemiologice românești la nivel național sunt inexistente, iar datele care există nu mai acoperă amploarea reală actuală a fenomenului. Evidențele spitalelor de psihiatrie sunt cu totul nerelevante, iar anumite anchete locale conduse nu pot substitui necesitatea unor date naționale. Pe de altă parte, adesea, instrumentele utilizate pentru colectarea datelor de anchetă nu sunt de o încredere prea mare, mai ales atunci când nu sunt fundamentate pe manifestările reale asociate fenomenului. Ca atare, am avut drept scop
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
două județe: Vâlcea (25) și Vrancea (39). În 882 de comune (32,83%) secretarul consiliului local îndeplinește atribuțiile de asistență socială, iar în 444 de comune (16,53%) referentul de stare civilă, bibliotecarul, inginerul agronom, agentul agricol sau casierul se substituie asistentului social. În ciuda faptului că învățământul de specialitate în asistență socială a fost reluat după 1989 și începând cu 1995 au apărut primele generații de asistenți sociali profesioniști, aceștia sunt insuficient absorbiți pe piața muncii (din cauza inerției sistemului instituțional care
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
confesiuni (1979), în care marele comedian se exprimă într-un registru dramatic, profund interiorizat: „Cântecul de moarte/ Îl vei auzi încet/ Numai tu, Doamne./ Mi-e fluierul bătrân și bolnav./ Îl am de la Termopyle./ Acolo am fost învins prima oară.” Substituindu-se umanității, îi înregistrează destinul dramatic, înfrângerile, suferințele, chiar și când acestea fac cât o victorie, cum i s-a întâmplat lui Leonidas. Ca premoniții ale propriului destin, răsună alte secvențe ale liricii sale mereu tensionate: „Lava durerii/ Curge încet
CARAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286095_a_287424]
-
Gesticulația este mulți ani principalul mijloc de exprimare. Manifestă o sensibilitate pentru dans și muzică, fără a excela în aceste domenii. LAPSUS (< fr. lapsus) - Eroare făcută prin inadvertență, vorbind (lapsus linguae) sau scriind (lapsus calami) și care constă în a substitui cu un alt cuvânt cuvântul pe care ai vrea să-l spui. Lapsusul este considerat un tip de act ratat, constând în interferența inconștientului în exprimarea vorbită sau în scris (Larousse, 2006). LATENȚĂ (< fr. latence) - Stare de inactivitate aparentă; intervalul
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
capacitatea de a da răspunsuri noi, diferite de tot ce este comun, banal, uzual, la unele situații neprevăzute, demonstrând de fapt intuiție surprinzătoare și siguranță de sine. ORTEZĂ (< fr. orthèse) - Echipament/instrument care se atașează corpului cu scopul de a substitui forța musculară pierdută, de a asista activitatea mușchilor slabi, de a poziționa sau imobiliza un segment sau de a corecta o deformație. Potrivit lui Kiss (2007), ortezele se clasifică în două categorii: statice și dinamice. Ortezele statice nu au părți mobile
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]