KorAP: Find »[drukola/base=sudoare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...121 >

3,015 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

ești dumneata! BĂRBATUL CU BASTON: Hoț de fântâni ce ești! Jefuitor! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Jefuitor de fântâni ești dumneata! (Câinele încetează să mai urle și liniștea cade sufocantă peste cei doi. Pauză lungă.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Se șterge îndelung de sudoare.): Doamne, parcă am înnebunit... BĂRBATUL CU BASTON (Răscolește pământul cu bastonul.): Eu zic s-o ștergem de aici. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Privind cerul): Păcat... Acum chiar că se întunecă... BĂRBATUL CU BASTON (Privind cerul.): O să plouă. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
gras și gâfâitor; leneș; se joacă tot timpul cu o codiță de iepuraș.) GUFI; Apă! Apă! (Consternare generală, cu excepția lui ARTUR; ARTUR îi întinde lui GUFI o ceașcă plină cu apă; ceilalți rămân înlemniți, stingheriți.) GUFI (Bea, se șterge de sudoare, plescăie.): Apa... nimic nu se compară cu ea... Apa e principiul vieții! ARTUR (Îi întinde găleata.): Poftim. Luați cât vă trebuie. GUFI: Mulțumesc, mulțumesc... Știți, mie niciodată nu-mi ajunge apa. Când eram mic îmi plăcea grozav să stau cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Acum! BRUNO: Hai! GRUBI: Pune degetul dedesubt! Ce urât! BRUNO (Țipând.): Hai! Hai! Nu vezi c-a-nceput să muște? GRUBI: Uah! (Cei doi se unesc într-un ultim efort și se prăbușesc pe marginea gropii.) GRUBI (Ștergându-se de sudoare.): Era să fie. BRUNO (Palid, speriat.): Mă răpea. Mă țăcăia de tot. GRUBI: Ți-am spus că n-o să iasă. BRUNO: Unde dracu’ am greșit? GRUBI: S-o ștergem. Să-i dăm drumu’... BRUNO: Cred că s-a rupt osia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
obiectele pe care, de obicei, le aflăm în sertare - mănuși, batiste, sticluțe de parfum, creioane, jucării, cărți, uriașe bucăți de indigo, vârfuri ascuțite care nu folosesc la nimic, mici fâșii smulse de pe fața amuzată a unui om, diferite flacoane cu sudoare și mici dispozitive de încălzit aerul, în interiorul conservelor goale, aparate pentru măsurat calitatea piciorului de a fi stâng sau drept, gloanțe minuscule pentru împușcat animale invizibile etc). VOCEA LUI GRUBI: Ce mizerie! Ce mizerie! VOCEA LUI BRUNO: Asta nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Am ajuns, domnule, să ne odihnim puțin. (Se așează pe scaune; își fac vânt cu pălăriile.) VIZITATORUL: Tocmai aici? Nu mă așteptam. MAJORDOMUL: Aici, domnule, aici. Vedeți, uneori nu depinde de noi. Unde se nimerește, acolo... Înțelegeți? (Gâfâie, își șterge sudoarea.) VIZITATORUL: Și ce-ar putea să-nsemne asta? MAJORDOMUL: Vă explic numaidecât. În primul rând (Se ridică.) v-aș ruga să urmăriți poziția gropii. Are una dintre cele mai interesante poziții, dacă îmi dați voie să mă exprim așa. Pe deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
este scos din groapă; cei patru se prăbușesc pe marginea gropii, ceva mai departe de punctul primejdiei; jumătatea de jos a lui BRUNO este zdrențuită și arsă; personajele se reculeg ca după o mare aventură; unii gâfâie, alții își șterg sudoarea; unul își masează mușchii gâtului, altul își reface hainele răvășite; un timp rămân tăcuți, evitând să se privească unii pe alții ori să-și spună ceva; după ce se mai liniștesc încep să se apropie din nou de groapă; GRUBI este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Pe fața mea nu se vede nimic. Nimeni n-a văzut nimic niciodată pe fața mea. PARASCHIV: Se vede ceva urât de tot pe fața ta. MACABEUS: Ce se vede pe fața mea? PARASCHIV: Se vede o cută grasă de sudoare. MACABEUS: Așa e. Asud în timpul somnului. Și ce dacă asud în timpul somnului? Visez mult. PARASCHIV: Nu cred că visezi ceva. Nu visezi nimic. Vrei să visezi dar nu apuci să visezi. MACABEUS: Am visat chiar adineaori. Îți jur. PARASCHIV: Chiar dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ridică privirile.) BĂTRÎNUL CU BASTON: Fii un... te-am ruga cu toții... dacă nu te superi... fă și dumneata o pauză. (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își așază arcușul pe scaunul de alături, își scoate o batistă și începe să se șteargă de sudoare. BĂTRÎNUL CU BASTON se întoarce la locul lui.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Șoptit.): A zis ceva? BĂTRÎNUL CU BASTON: Nimic. BĂRBATUL CU ZIARUL (Întinzându-și picioarele relaxat.): Uhuh! Parcă-i alt aer. DOAMNA CU VOAL: Ei! Nu vorbiți așa că poate se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
BĂRBATUL CU VIOLONCELUL, din nou.) Încă o dată te rog să nu te superi... Dar pe cinstite acuma... Nu se poate aștepta așa... (BĂTRÎNUL CU BASTON își reocupă scaunul. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își scoate batista și începe să se șteargă de sudoare. BĂRBATUL CU ZIARUL își scoate vata din urechi, rușinat. DOAMNA CU VOAL își lasă din nou voalul pe fată. Tăcere lungă. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își împăturește batista, și-o pune în buzunar și începe din nou să cânte transpus, pasionat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-i bună, da’ ce, i-am stricat hărăbaia? (Cu o ultimă rezervă de curaj defensiv, către BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.) Ce, v-am stricat ceva? (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL se așază la loc, își scoate batista și începe să se șteargă de sudoare.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Fără adresă.): Nu i-am stricat nimic. BĂTRÎNUL CU BASTON: E clar. Omul ăsta e periculos. BĂRBATUL CU ZIARUL (Desfăcându-și nodul cravatei.): Mă tem c-am exagerat și noi puțin... DOAMNA CU VOAL: Măcar o fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
în piept - și reîncepe să cânte la violoncel.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Total dezorientat.): Ce v-a apucat? Ce-i asta? BĂRBATUL CU ZIARUL (Mohorât.): Nimic. Ascultam și noi. (BĂTRÎNUL CU BASTON scoate o batistă și începe să se șteargă de sudoare. Tăcere lungă pe fondul temei interpretate la violoncel.) DOAMNA CU VOAL (Timid, încremenită în picioare pe scaun): Ș-acu’ ce facem, sau nu mai cântăm? BĂRBATUL CU ZIARUL (Acru, arătând spre BĂTRÎNUL CU BASTON.): Să cânte dumnealui că e foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mă duc! N-am să mă duc niciodată în camera de sus! M-ați omorât cu camera de sus! ȘEFUL GĂRII (Fără să-l ia în seamă.): Apă, apă... Ah... IOANA (Îl șterge de praf pe ȘEFUL GĂRII, îi șterge sudoarea de pe frunte, îl masează, îl hrănește, îi pune comprese.): Tată, nu te mai răsuci... Stai așa... Te doare după gât? Te doare aici? Te doare la genunchi? ȘEFUL GĂRII: Mi-au rupt oasele. Nu mai pot pune piciorul jos. Ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
un tren cum nu vă puteți gândi că poate să existe... CASIERUL: Trenul acesta, trenul acesta... (Emoție sufocantă.) Trenul acesta trebuie să fie... trebuie să fie... simt că trebuie să fie... unul dintre ultimele... trenuri... ȘEFUL GĂRII (Ștergându-se de sudoarea de pe față.): Da, cred că el... ultimul tren posibil... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum? Ultimul tren posibil? HAMALUL: Ultimul tren? Se poate așa ceva? IOANA: Să plecăm! Să plecăm! (Bate din palme, își îmbrățișează tatăl.) Să plecăm repede... Să-mi fac valizele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
deschide pumnul și zarurile cad pe suprafața plană a unui geamantan răsturnat ca pe o masă de joc; Bruno va arunca de câteva ori zarurile, tot mai atent la jocul său; ȘEFUL GĂRII își scoate jobenul și se șterge de sudoare; Ioana se ridică încet și își scoate pălăria imensă, personajele reintră în ritmul lor; zarurile lui Bruno lovesc tot mai puternic suprafața geamantanului.) CASIERUL: Hi, hi... (Privindu-și rezultatul unei aruncări.) Hi... (Ridicându-și capul.) Șase-șase... (HAMALUL și ȘEFUL GĂRII

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

doară, curvă! Jeg! Târfă! îi voi zice, și nu o dată, ci de două sute patruzeci și trei de ori, iar apoi, pizdă! de o sută opt ori. Asta-i! Mama ei de viață. După ce c-am pus ban pe ban, cu sudoarea frunții. De câte ori mergeau băieții la bere și io nu, că io strângeam banu’, să iau Dacie! Fi-r-ar mă-sa a dracu’ cu Dacia lor cu tot! Mă doare-n pulă! Mă piș pe voi! Ptiu! Aoleu ce mă doare! De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659

știam foarte bine ce lucruri obscen de comice, distructive și stupide spuneam. Experiența trăită acolo în întuneric, ascultând lucrurile pe care le debitasem, nu m-a șocat. Poate că ar sluji apărării mele să mărturisesc că brusc am simțit o sudoare rece acoperindu-mi trupul sau vreo aiureală de genul acesta. Dar eu am știut întotdeauna ce fac. Întotdeauna am reușit să trăiesc cu ceea ce am făcut. Cum? Datorită acestei simple și răspândite binefaceri făcute omenirii moderne - schizofrenia. S-a petrecut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

recunoscu imediat: Flacăra, numărul acela din preajma Festivalului din ’53, când îi puseseră fotografia pe prima copertă, după ce câștigase concursul de afișe antiamericane. Insul își scosese pălărioara roșie și își lustruia cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi, cornițele. Transpirase. Sudoarea însă nu se prelingea. Înghețată, poleise cornițele cu o pojghiță lucioasă, verzulie. „Dom Condrat! Aspasia, vară-mea...“, strigă insul, răspicat, mustrător. Vocea sa guturală, trecând peste capetele celor dintre ei, venea poticnită, de parcă ar fi urcat și ea, treaptă după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

și am îndesat-o repede în geantă. M-am privit încă o dată în oglindă: un tânăr responsabil, inspirând dinamism, a cărui cămașă descheiată la doi nasuri exprima virilitate și nonconformism. Am luat metroul. Căldura de pe străzi devenise insuportabilă. Mașinile și sudoarea oamenilor fac ca temperatura din centru să fie întotdeauna mai crescută decât la periferie; sunt mai multe mașini, într-adevăr, străzile sunt mai compacte, și nici nu sunt copaci, și poluarea... mă gândeam la prostii, ca să-mi iau cumva avânt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
baterist și parcă i se uita peste umăr. Bărbosul o dăduse deocamdată pe pocăneli, nu chiar pe bubuieli, și-și scutura bărbuța, în timp ce buza inferioară îi intra sub caninii rânjiți. Ținea ochii închiși. Trăia ritmul. Era prins în lumea sunetului, sudoarea i se scurgea pe față și în lumina și căldura reflectoarelor obrajii i se înroșeau din ce în ce mai mult. - Bună, ce faci? În fața mea era un trup îmbrăcat în haine cafenii, o pereche de pantaloni mulați, un lănțișor trecut în jurul brâului, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
firesc, încât Samuel suferi un șoc când aparatul virtual se dezactivă și el se trezi în spațiul rece al navei. O voce metalică îl anunță că simularea s-a încheiat. Era cazul să se reîntoarcă la datorie. Bobițe minuscule de sudoare i se desprindeau de pe frunte și, sub acțiunea accelerației mereu crescânde a motorului, alunecau ușor spre perete; inima îi bătea cu putere; mintea îi amesteca fără oprire, într-o masă informă, trupuri îmbătătoare de femei. Dacă i s-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
se deschidea în față era cufundată în semiobscuritate. Un bec de serviciu, într-un colț, era singura sursă de lumină. M-am ghemuit lângă scară și am așteptat ca ochii să mi se obișnuiască. Eram încordat și simțeam picurii de sudoare alunecându-mi pe tot obrazul, atingându-mi buzele, vârful limbii. Spațiul părea bine aerisit, iar huruitul discret care se auzea provenea probabil de la un aparat de aer condiționat. Plutea un mirosuri subțire, de parfum de femeie și de ceva neprecizat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

și îl dureau toate oasele. Aruncă pieile într-un colț, mâncă ceva, se prăvăli în pat și dormi tot restul zilei și noaptea următoare. Când se trezi, adulmecă aerul. Un miros acru plutea peste tot; miros de grăsime de animal, sudoare de om și sămânță de bija; miros de yubani care nu s-au scăldat de multă vreme. Nu era nimeni în colibă. Tocmai plecaseră sau erau pe aproape. Căută la picioarele patului, dar nu găsi oase și nici coji de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
metisul ușa în spatele lui, lăsându-l „instalat“, încercă o uitată senzație de neliniște ce-l chinuia din nou. Mirosul dens al tropicului era diferit, închis acolo, prizonier între pereții coșcoviți și cenușii; căldura umedă devenea apăsătoare, îmbibând trupul într-o sudoare ce părea că ia naștere chiar din oase, iar de la parter venea hărmălaia dezacordată a unei cumbia monotone și obsedante, cu vorbe porcoase și instrumentație ordinară. Începu să blesteme în gând momentul în care s-a lăsat vârât într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
fost afectată de căldură, iar sclipirea ei era atât de puternică, încât privind-o, te dureau ochii. Aerul - atât de nemișcat - părea că s-a întărit și era atât de arzător, încât îți făcea rău în piept când îl inspirai. Sudoarea - chiar și așa nemișcat cum stătea - îi țâșnea încet prin toți porii, îi picura din vârful nasului și din sprâncene, se oprea în colțurile gurii și lupta să-și găsească adăpost în gura uscată ca iasca. O muscă stăruia neobosită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949

fire de artist”, în Infern, îi îngăduie reîntâlnirea cu Hildegard-Euridice. Cafeaua este rodia Corei Persephonei și semnifică necesitatea revenirii, reîntoarcerii în tărâmul de jos, în tărâmul sacrului latent. Cea de-a doua grădină neîngrijită, plină de buruieni „bălării”, este semnul sudorii și veninului Cerberului, este o aluzie la legenda ieșirii, răpirii Cerberului de către Hercule și a aparitiei plantelor veninoase ca urmare. Cele trei-patru fete, evreica, grecoaica, țiganca și nemțoaica, sunt Menadele, care în urma neghicirii, nedescifrării probei inițiatice aparent eșuate, dănțuiesc într-

Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]