5,950 matches
-
aceea, ca și când ar fi fost un vânt, explică el cu Însuflețire. La această amintire, În ochi i se aprinsese o lumină, ca și cum geniul acelor marinari din vechime continua să Îi trezească admirația. Lui Dante i se păru că adierea mării sufla În preajma sa. Așteptă un moment, Înainte să continue. — Dar nu numai pentru asta m-au purtat pașii până aici. Ei au fost călăuziți de sufletul dumitale. Ți-am spus că forma crimei e modelată după intelectul autorului ei. Gândește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care nici măcar Teofilo n-a izbutit să-l descopere. — Care? Întrebă Dante bănuitor. — Oceanul imens e măturat de vânturi constante și potrivnice. Ele au ocrotit acele pământuri peste secole. Numai Într-un punct, pe o latitudine de câteva grade, ele suflă prielnic. Fără această cunoștință, orice tentativă e sortită dezastrului. Ai rătăci luni, ba poate chiar ani În șir pe un pustiu de apă, fără speranță. Poetul cântărea În minte această ultimă afirmație. Poate că celălalt presupunea prea multe, În privința nobleței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ce conține, reprimă-ți-o: oricum, n-o să reușești s-o deschizi. Punctul trei: Zoran o să Încerce să te tragă de limbă În legătură cu discuțiile și relația noastră compatriotică. Îmbrobodește-l, spune-i orice, inclusiv că suntem amanți, dar să nu sufli o vorbă despre dischetă. Nici lui, nici altcuiva. Zoran mă suspectează că sunt infiltrată aici de Interpol, dar nu e foarte sigur, Încă tatonează, caută dovezi. Dacă va avea o confirmare, oricât de vagă, amândoi suntem ca și morți, aleluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
luminăția-ta, să mai dea dacă lui îi face plăcere! Unșpe înmulțit cu o sută, cât dăm noi, eu și Barzovie-Vodă, fac în cap una mie și una suta pungi-aur, să le purtați sănătos! Poate că una-două să le fi suflat vântul, da’ le-am completat cu fumăritul. — O mie și o sută de pungi, care va să zică - medită viziriul. Trebuie să-l anunț pe sultan. Da’ știu c-ați strâns, nu glumă. Nu ne-am făcut decât datoria - plecă ochii Barzovie-Vodă. Episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
suferă. Dar mai bine să sufere sabia decât să plângă giupânesele voastre. O giupâneasă fără giupân e ca o sabie fără teacă. Am zis bine? Mult prea bine, mult prea bine! nălțară glas boierii. — Zi-le și de oi! - îi suflă Ruxăndrița. — Ce? - făcu Sima-Vodă, aplecând urechea. A, da! Iată, dragii mei, de multe ori vedem zburdând pe mănoasele noastre dealuri turme peste turme de mioare, culegând pașnice cu botișorul lor mișcător răzlețe fire de iarbă. Pe margini, păzind turma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
două și mâncau cât una. Drept să vă spun, mi-erau dragi, m-am atașat de ele, mai ales de cea din stânga, dar nici cea din dreapta nu era de lepădat. Și-ntr-o noapte de iarnă, fiind cam băut și suflând vântul, le-am cumpărat palton. De bucurie, au aprins focul la ele în cameră și m-au chemat înăuntru. Dă-i cu bere, dă-i cu vin, vorbește cu aia din stânga, uită-te la aia din dreapta, știți cum e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dar tot m-am aplecat si l-am lovit cu sabia peste spinare, mai să-l rup în două - povestea Vasea înăuntru și toți, inclusiv cei doi călugări, îl ascultau neclintiți. Am descălecat, m-am apropiat de el: încă mai sufla. Atunci i-am înfipt sabia în burtă, i-am despicat-o și când i-am scos mațele, din ele s-a rostogolit în zăpadă ordinul „Sf. Gheorghe” cu eșarfă și vreo trei nasturi. Lupul dracului, de flămând ce era, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gurii și ieși să deschidă. Episodul 117 AL DOILEA DIALOG GOTIC După câteva clipe, bătrânul majordom Piotr reveni și anunță buimăcit: — Călugării Metodiu și Iovănuț, de la gurile... ale cui guri? șopti el uitându-se peste umăr. — Guri ale Dunării - îi suflă, din spate, Metodiu. — De la guri ale Dunării, cer permisiunea unei întrevederi - spuse Piotr. în același timp eu cer permisiunea unei retrageri. — Cu mare plăcere! - sări sprintenă de pe sofa doamna Potoțki. Era îmbrăcată într-un capot vișiniu de casă, decoltat, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
momentul acela, tocmai atinsese suta. Pe lângă micile atenții primite de la turiști, venețienii mai reușeau să facă și să vândă coșulețe de nuiele împletite, figurine din dopuri, fluierici, sandale romane, iar câțiva ce stăteau bine cu plămânii, și pahare de sticlă suflate în atelierul de sticlărie de lângă chei. Cam asta visa noaptea doctorul Peleto. Când se trezea dimineața la hâda realitate în care se mișcau haotic tineri obraznici, impulsivi, fără respect, doctorul ofta și-abia aștepta să vină seara să se cufunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
logofătului Gheorghe Stoenescu, nepot al lui Radu, dă greș; conacul va rămâne de-acum înainte cu hornul mic. în zorii secolului luminilor ia foc aripa din stânga, de la un pâlc de tătari, și doar cu mare greutate și cu ajutorul băltărețului, care sufla invers, slugile reușesc să salveze corpul central și aripa din dreapta, dinspre eleșteu, veșnic umedă. în timpul războiului ruso-turc de 9 ani, când conacul trece de mai multe ori dintr-o mână în alta, ambii combatanți, anticipând modalitățile de mai târziu ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
așteaptă un viitor frumos; alteori, fără nici un motiv aparent, cu cât treaba e mai ușoară, cu atât se lasă mai mult așteptată. Se afla acolo, înconjurată de bărbați și femei în pragul agoniei, și ar fi fost de ajuns să sufle ca să stingă flăcăruia atâtor vieți firave dar s-a mulțumit să se așeze și să observe, ca și cum căldura înăbușitoare și lenea ar fi pus dintr-odată stăpânire pe sufletul ei. Câți ani a fost în stare Moartea să stea așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe un ton aproape rugător: — Puteți să ne arătați drumul spre Sidi-Kaufa? Cel întrebat dădu din cap afirmativ, sigur pe sine: — Ocoliți stâncile acelea spre nord-est, dar dacă încercați s-o faceți noaptea, o să vă îngropați până-n gât. Pe-aici suflă întotdeauna vântul de miazănoapte, iar dunele sunt recente și instabile... Sfatul meu e să așteptați să se lumineze. Fir-ar al dracului! Ne-am simți onorați dacă ați accepta să dormiți într-una din jaimele noastre. — Știu, răspunse interlocutorul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Fratele meu vă va omorî. — Să ne ajute Dumnezeu! spuse celălalt printre hohote de plâns. — În El este ultima speranță... De îndată ce grupul format din oameni și animale dispăru în spatele stâncilor ce protejau tabăra de temutul harmattan care de multe ori sufla săptămâni la rând, Gacel Sayah se așeză la rădăcina palmierului său preferat și se pregăti să aștepte cu răbdare, așa cum numai oamenii obișnuiți cu vânătoarea în nisipuri și întinderi pietroase sunt în stare s-o facă. Tatăl său, marele inmouchar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a omorât o fetiță la ieșirea dintr-un sat, iar lui au trebuit să-i amputeze un picior... Știm că mulți au rămas schilozi și chiar paraplegici... A venit vreunul dintre ei să se plângă? Cum nu primi un răspuns, suflă un vălătuc gros de fum înspre hartă și adăugă pe același ton: — Nu, bineînțeles că nu! Ar fi stupid să se plângă, pentru că ei și-au căutat-o, nesiliți de nimeni. Și exact așa cum nu stă în puterea mea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să vorbească cu tine. — Ți-a spus ce vrea? Nu, dar susține că este singurul care poate să rezolve această încurcătură. — Și tu ce părere ai? — Pare sigur pe el și cred că nu pierzi nimic dacă-l asculți. Nomadul suflă în ceai, gândindu-se la cele spuse de mama sa și, în cele din urmă, făcu un scurt gest de aprobare. — De acord! zise. Roagă-l pe Suleiman să-l aducă, Să auzim ce are de spus. După câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ca exact în locul unde trebuia să aterizeze să dea peste o bucată de stâncă cenușie ieșită din nisip de care se izbi cu piciorul, ce i se fractură într-o mulțime de locuri. Își pierdu cunoștința și vântul harmattan, care sufla din ce în ce mai tare pe măsură ce se înnopta, puse stăpânire pe mătasea de culoarea închisă a parapantei și, parcă jucându-se cu el, îl târî ca pe o marionetă de-a lungul întinderii de pământ ca, până la urmă, să-l izbească cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în timpul zilei lumina îi orbește și-i deranjează. Apoi, pe înserat, și-i scot, doar că se obișnuiesc mai greu cu întunericul, deoarece au ochii înroșiți și iritați. Și asta îi face vulnerabili? — Foarte vulnerabili, pentru că, de obicei, atunci vântul suflă cu mai multă putere, zburătăcind nisipul și orbindu-i; iar ei sunt atât de transpirați, obosiți, nervoși și asaltați de nori de țânțari, că nici cel mai bun țintaș nu e în stare să nimerească un elefant de la zece metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
rău decât căldura și setea? Glumești...! — Nu glumesc. Cel mai rău dușman în deșert nu este căldura, nici setea. În deșert, cel mai rău dușman a fost dintotdeauna vântul. În partea asta, deschisă spre nord și neprotejată de munți, harmatanul suflă de obicei cu putere și destul de des se transformă în furtună. - Vorbele lui nu lăsau loc nici unei îndoieli: Nimeni dintre voi n-ar fi supraviețuit unei adevărate furtuni de nisip! — Am auzit vorbindu-se despre ele și cred că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pauză și adăugă: Doar o singură dată. — O singură dată mi-e de-ajuns. Dacă-mi salvezi oamenii, niciodată n-o te mai deranjez. — Oamenii tăi or să se salveze dacă avionul vine la timp. Dar dacă harmatanul începe să sufle mai înainte de-a ateriza, vor muri, pentru că n-o să le mai dau apă. - Gacel făcu o scurtă pauză și apoi, aplecându-se să-l vadă mai bine, întrebă: Ai crezut cu adevărat că ai să ne termini? — Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tuareg“ (în arabă, în original). Se preferă termenul targui pentru singular și „tuaregi“ pentru plural. Allah fie cu tine (în arabă, în original). Salut tipic tuareg, echivalent cu „bună ziua“ (în arabă, în original). Vânt din est, cald și uscat, ce suflă dinspre Sahara spre Africa Occidentală (în arabă, în original). Veșmânt tipic arăbesc, un fel de burnuz, ce acoperă corpul de la umeri până la picioare (în arabă, în original). În deșerturile de nisip, vastă întindere acoperită de dune (în arabă, în original
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
veneam cu Nino pe jos de la aeroport avioanele săgetau cerul el Îmi vorbea de ultima erecție a spînzuraților noi vom rămîne totdeauna aici sub castani pașii noștri egali fața lui puțin Îngrijorată privind norii care se adunau o țărancă Își suflă nasul În șorț prin fața muzeului satului elevii se plimbă de mînă sărutul se ascunde după ureche un trening albastru aleargă „se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge și muzele că vor rămîne amăgitoare năluciri“ parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zăbovit o clipă n-ar fi stat să-și pună probleme de etică sau lua-o-ar dracu de rațiune dacă mori doamnă Oprișan pe mine cine o să mă ajute cine o să-mi vîre degetul pe gît cine o să-mi sufle În gură aerul ei cine o să-mi țină limba să nu mi-o Înghit să-mi șteargă voma să-mi tragă palme și să mă Înjure ca să mă trezească la viață așa cum ai face și acum dacă ai putea Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care a folosit atât de bine părul soției mele de Crăciun. Sigur Adél ți-a povestit totul. Sincer să fiu, a fost fotografia mea cea mai reușită. Era în patru labe prin zăpadă, cărând în spate o curvă ordinară care sufla într-un tub de orgă. Dacă-mi amintesc bine, era un fa. Nu se vedea decât atât, iar în dosul lor ușa de la biserică ieșită din țâțâni, ca la nunta Satanei. Am expus cu șaisprezece pe șaizeci, deci i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Ulrich. Trăiește în capitală, a încărunțit și el și dă reprezentații în fiecare seară prin cafenelele de la periferie. Din vestitele scamatorii Ulrich de pe vremuri n-a mai rămas decât o pereche de porumbei și un țilindru. Magdikăi nu i-a suflat o vorbă despre toate astea. Ar fi în stare să se suie în tren și să-l împuște. Și părerea lui e că asta n-ar fi în nici un caz o soluție. Și am mai discutat despre oraș și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
toată lumea, așa că merita un pic de aer curat la bătrânețe. Pe cheltuiala mea. Pentru dumneavoastră, domnișoară, orice. E un vechi prieten de familie, nu-i așa? — Bineînțeles că e un vechi prieten de familie, dar un hoinar. Și să nu sufli un cuvânt despre mine. Să fiu o surpriză pentru el. Să aibă și scamatorul o surpriză în viața lui. Marți ucenicul a plecat în capitală, miercuri s-a interesat, l-a căutat, joi pe la prânz l-a găsit, iar vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]