2,656 matches
-
Mihai și Ianache se retraseră în bibliotecă. După câteva minute, în înserarea scurtă, pe poarta patriarhiei ieșeau doi călugări; cel cu barbă căruntă, ceva mai tânăr, avea un mers vioi, chiar grăbit, celălalt mai bătrân, cu barbă scurtă albă, părea supărat și bombănea mereu, cerându-i tovarășului de drum să meargă mai încet. — O să mă însoțești. Nu se face să mă duc singur. — În primul rând nu înțeleg de ce te duci. Ți-am spus că și ea este urmărită, șopti călugărul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și mamei ce cred eu, iar lucrul ăsta l-a făcut pe tata să râdă și mai tare. După aceea m-am supărat pe tata și nu i-am mai spus ce vorbea tanti Mae cu mine. După aceea eram supărați unul pe altul și mie-mi părea rău că deschisesem gura. Dar tot nu credeam că tanti Mae era demnă de milă. Tanti Mae zicea că mă fac din ce în ce mai palid, așa că am început să ieșim la plimbare în fiecare după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
aș fi spus că mi-e dor de Jo Lynne și că vroiam să-i scriu, să-mi cer iertare pentru tot ce am spus și am făcut, să o rog să-mi scrie și ea, chiar dacă mai era încă supărată, nu conta, atâta timp cât primeam ceva de la ea care să aibă scrisul ei. Aș fi vrut să trec pe la bunicul ei și să aflu unde locuiește, dar nu am putut. Poate că dacă aș fi vorbit cu tanti Mae, ea mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Tatăl nu l-a mai agățat și îl pune pe șevalet, îl contemplă cu dispreț și își face cruce). Poftim! Zice că asta-i pictură. Ptiu! EDUARD (intră repede): Săru-mîna! S-a întîmplat ceva? L-am văzut pe tata plecînd supărat. (dă cu ochii de tabloul pus pe șevalet și izbucnește într-un mare hohot de rîs) GETA: Rîzi că ai de ce! (interpretînd că el rîde de aberația din tablou, rîde și ea) Uite de ce se ține taică-tu. BUNICA: Rîzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
careva. Cică ar fi la Princeton. — Princeton? Nu se poate una ca asta! Fără supă de roșii fierbinte în după-amiezele geroase? El, care dormea în pijamalele alea împuțite? El, care avea toate degetarele alea de cauciuc roșu, cu mici umflături supărate și ascuțite, care zicea că le înnebunesc pe fetițele din Paris? Smolka, cel care înota în bazinul din Parcul Olimpic, încă e-n viață și el? Și, pe deasupra, a ajuns profesor la Princeton? Oare la ce facultate, la limbi clasice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
numele meu de familie. — E-n regulă. În cazul ăsta, nu ne mai trebuie nici o hârtie de la taică-său. Ridică din agendă fața cenușie, ștearsă de fumul țigării ce volatiliza un surâs contrariat: da’ de ce ești așa? Te văd cam supărată sau mi se pare? Să nu-mi spui... Lângă fereastră, pe jumătate întoarsă către ea, Mirela nu spunea nimic. Acceleră legănatul. Petrișor începuse să plângă. — Uite că știm și să plângem, se alintă avocata. Nu te-am auzit până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Nemuritoruleeee... Băi, mortăciune! reveni vocea lui Zizi, rățoindu-se aproape îngrijorată. Răspunde! Ce-ai pățit de nu răspunzi? Zi o vorbă. Hai, dă un semn, trăiască mă-ta de băiat deștept. Te-am făcut cu mobil, și-acum faci pe supăratul. Mai vrei să-ți iau un telefon? Zi, dă comandă la ce-ți mai trebuie. Am bani, bă, pot să te cumpăr cu tot neamul tău de mortăciuni... Rafael adormise cu capul pe masă, căzut peste brațele încrucișate pe firimituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Ploua. Țin minte că am ajuns cu o oarecare întârziere, iar Mintzi nu ne-a mai adresat nici un „heil” cu mâna ridicată, cum obișnuia. Ne-a salutat cu afectare în franceză, amestecându-se imediat printre invitați. Voia să treacă drept supărată și în asemenea cazuri trebuia să o lași să-și savureze victoria. De altfel, după primul pahar de Beaujolais, vorbea și râdea cu noi la fel de natural ca întotdeauna. Datorită ei l-am cunoscut atunci pe baronul Tiffenburg, pe generalul Markus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se face că, după ce mi-am antrenat văzul și auzul timp de câteva săptămâni, am fost trezit din somn într-o sâmbătă dimineață de o voce subțire. N-am știut întâi de unde vine. Era un glăscior obosit, pesemne și nițel supărat, cu o cadență ciudată în rostirea frazelor. Aducea mai degrabă cu discursul unui comis-voiajor sau al unui cerșetor din metrou. Monotonia sa m-a făcut să mă gândesc apoi la o rugăciune spusă de vreun vecin; sau poate, cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de neobișnuit: "Ca să arăt proștilor că ești prietenul meu". Dar am avut cu ea și altercații. Îi vorbeam adesea de viitor și, firește, și de vremea când o să aibă o familie. Ea tăcea. Dar într-o zi mi-a răspuns, supărată, părăsind respectul pe care mi-l arăta întotdeauna: - De ce vrei mereu să mă măriți? - Nu vreau eu, dar toate fetele se mărită. - Ei! exclamă ea scurt, făcând un gest de impaciență cu capul,cu nasul și cu buzele. Altă dată
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
bărbații lor sunt bogați, dar și de mobilele din saloanele lor. Și nici la rochii nu se pricepe, cum pretinde el. Se pricepe mai bine cusătoreasa mea. O carte pe care o citește mereu e Tartarin: - Mă liniștește când sunt supărată, când am griji, când e bolnavă mama. În cartea asta nu-s necazuri, toți sunt fericiți. Dar numai volumul întîi. Celelalte-s exagerate, cu farse și ghidușii. Scriitorul însă pe care îl gustă mai mult este institutorul Creangă! Cu alte
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu cele două biserici dinlăuntrul "zidului" una lângă alta (ceea ce dă, nu știu pentru ce, o impresie sinistră și funebră), cu aghezmătarul din față, cupolă enormă, dizgrațioasă, pe jumătate îngropată în pământ, a unei catedrale urieșești scufundate, cu chiliile izolate, supărate una pe alta, Neamțu este călugăr, tot așa cum Agapia, cu căsuțele mici, dese și curate, cu biserica gătită, spilcuită - casă cu două sute de gospodine! - cu miniaturile ei de munți ai căror brazi i-ai putea număra (doamna V... susținea că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sus, la o căruță, o purcică tărcată care guița asurzitor, căscând râtulețul roz. - Chepteni, piepteni, hai la chepteni ! zâmbea tuturor o țigancă strânsă sub sâni într-un ilic violet și la tâmple cu bariz roș. Se împinse într- o babă supărată și, oprindu-se la castraveți, întrebă de preț, apoi începu iar să strige zâmbăreață : - Chepteni, hai la... - Săru’ dreapta, Sfinția ta. - Buna, buna, domnu’ Lazăr. Cu ochi vicleni, zbârciți în coada pleoapelor, un om zâmbea încercând să pară prietenos și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și îi îndes capul la loc, lingând de zor la acadeaua mea. Dar urâtul își scoate capul din nou, ceea ce mă silește să-l împing și pe el în oala cu poezie. Urâtul iese din oala de poezie, se scutură supărat, își îndeasă pălăria pe cap și scoate un pistol : poc, poc ! Atunci îi dau cu linguroiul de lemn în cap și continui să-l linguresc în crema de vanilie pentru tort.“ Așa se scrie și se trăiește în primul grad
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
se explică în pagina unui blog atașat „Cotidianului“, singura sugestie ar fi ca băieții să renunțe la orice bursă din partea elvețienilor și, în semn de protest, să nu mai concerteze la Geneva. Dar, vă spuneam, nu toată lumea e așa de supărată și un violonist de talia lui Vadim Repin lăuda zilele trecute Geneva, unde s-a stabilit, pentru că „totul funcționează de minune, în cel mai mic detaliu“ și fiindcă acolo găsește atmosfera calmă de care are absolută nevoie. Vadim Repin este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
aceea a fetelor riguroase care numără zile, măsoară lichide. A trecut cel puțin un minut până mi-am amintit că nu aveam cum să fiu gravidă. Era și o parte bună În faptul că eram un boboc Întârziat. Totuși eram supărată. Eram sigură că Obiectul n-avea să mai vorbească niciodată cu mine. Am urcat scările și m-am băgat la loc În pat, punându-mi o pernă peste față, ca să nu mă bată lumina de vară. Dar În acea dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și adulație mi se pare cea dintre credință și idolatrie. După ce ne-am revenit puțin din țopăiala - cu figuri - pe Chuck Berry ("Too much monkey bussiness..."), i-am povestit Ionuței, ca s-o distrez, cum am văzut eu idoli adevărați, supărați, nu de-ăștia de-acum, de doi lei bucata. Uite cum s-a petrecut tărășenia. împreună cu un prieten, am locuit acum câțiva ani timp de o săptămână într-un apartament din New York, lăsat nouă de o faimoasă familie de gânditori
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
finanțe, care Își abandonase cariera pentru a deveni dramaturg-fără-succes-la-public. — Bună, Kitty! — Bună, Sam! zise fără entuziasm. În ultima săptămână o sunase În fiecare zi; era prima oară când Îi răspundea. — Hei, ai chef de vorbă? Începu el nesigur. Mai ești supărată? Întrebă Sam prudent, cu vocea lui ușor disonantă. Chiar și când se chinuia să fie drăguț, tot nesuferit era. — Nu. De ce ești așa deprimat? zise, convinsă că cel mai bun mijloc de apărare era atacul. — Pentru că nu m-am distrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
face ca să-i abată atenția de la torentul de pesimism care Îl cuprinsese, și ochii Îi străluciseră poznaș. Se apropiase de el și Îl sărutase, scurt, dar pasional. O făcuse exact ca o dădacă șmecheră care Îi Întinde o acadea copilului supărat, ca să-i distragă atenția. Și trucul funcționase. Sam se relaxase instantaneu. Dar nemulțumirea Îi revenise curând. Știi ceva, Îi spusese el, de parcă de-acum era deja femeia lui, ori Îți lași prietenii aici și vii cu mine să bem ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe Crescent Avenue, o autostradă urâtă și aglomerată. — Sunteți bine? Desert Rose se uită În oglinda retrovizoare. Tocmai Îi apăruse un cucui În frunte. — Nu, nu sunt bine. Când o să mă Întâlnesc cu Charlie, o să am deja vânătăi, zise ea supărată. Îi venea s-o omoare pe Diane. — De ce-ai oprit? Îmi pare rău, sincer, tocmai m-au sunat cei de la CBS News, am un subiect de acoperit, o scurgere de nămol, trebuie să ajung Înaintea celor de la ABC și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
morcovi de plastic și baloane galbene. Se Întoarse spre Desert Rose, rugând-o să-i fie călăuză În această lume nouă, În care abia intrase. — De ce aduc galeriile toate porcăriile astea aici? Pentru că porcăriile se vând! zise Desert Rose, Încă supărată. Nu-ți amintești? Trăim sub dictatura retardaților. Galeriile au venit aici să vândă, iar majoritatea profanilor sunt lipsiți de bun-gust. L-ai auzit și tu pe Charlie. Se plânge Încontinuu cât de greu Îi este să vândă lucrările celor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu prea erau șanse să se Întâmple asta. Însă chiar În acel moment el intră În rulotă, salutând-o cu un zâmbet larg. Era urmat de un bărbat mai tânăr și o femeie de vreo cincizeci de ani, care părea supărată și care se ținu scai de el din secunda În care pătrunseră Înăuntru. Să fi fost soția lui? Femeia se uita În jur cu o privire plictisită, părând a spune: „Ce naiba caut eu Într-o rulotă? Hai să mergem Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mai târziu. — Așa, pur și simplu? Ai Înnebunit? De ce? Îmi pare rău, zise Kitty roasă de remușcări. Pur și simplu nu i-am putut cere bani pe el. — Ar trebui să vând totul prin galeria lui Charlie, zise Desert Rose supărată. Charlie nu vânduse nici o lucrare de-a ei până acum, iar ea voia să-l impresioneze cu o primă vânzare. — Îmi pare rău. Partea și mai ciudată e că Îmi place tipul foarte tare. — Ce-i așa de special la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ea din umeri. Am dormit Într-o cameră separată, avea o casă destul de mare, pe plajă. El a dormit la alt etaj. Desert Rose o fixă cu privirea. Nu cred că nu te-ai culcat cu el, o provocă ea, supărată că prietena ei Începea să aibă secrete. — De ce nu crezi? Întrebă Kitty, prefăcându-se surprinsă. — Ești prea fericită. — Sunt fericită pentru că m-am simțit foarte bine. Chiar Îmi place tipul ăsta! — Și nu te-ai culcat cu el? Întrebă Desert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de expunere din fața rulotei, Îl rugă pe taximetrist să aștepte puțin și se Întoarse să vadă ce se Întâmpla. Pedro și Patrick veniseră și ei, curioși să urmărească evoluția situației. De la distanță Kitty o vedea pe Desert Rose vorbind, foarte supărată, cu ochii azvârlind săgeți, de parcă fiecare cuvânt urât trimis spre Charlie o satisfăcea sexual, iar el asculta cu un rânjet amuzat. Toată povestea dură zece-cincisprezece minute. Când i se păru că terminaseră, Kitty se apropie de Desert Rose. — Vii, draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]