6,212 matches
-
Quebec, Ottawa și Toronto. Cele două recitaluri au produs impresii dintre cele mai puternice publicului prezent la cele șapte reprezentații de pe continentul nord-american. Reproducem mai jos câteva dintre emoționantele mărturisiri ale spectatorilor care le-au urmărit: Un recital Eminescu excepțional, superb, foarte, foarte interesant și demn de toată lauda ! Cu sinceritate, mult succes mai departe, Anca Witescu Dumnezeu să-l ajute pe maestrul Boroghină pentru efortul depus în teatrul românesc. Alex Radu Mulțumim că existați ! Anna Sandor „Senzațional”, „Emoțional !” „Răscolitor” sufletului
EMIL BOROGHINĂ cu recitalurile SHAKESPEARE şi EMINESCU în Statele Unite şi Canada [Corola-blog/BlogPost/93334_a_94626]
-
La fel, prea simplisto-pașoptistă și sintagma: câmpiile mesopotame (cf. idem). De ce mesopotame? Ca să rimeze cuideograme? Vorba lui nenea Iancu: Nu face pentru ca să... Sunt prea izbutite poemele, în general, pentru astfel de eclipse poetico-supralingvistice! ...Interjecții scabroase devine mult prea banal... - după superbele suburbii lexicale (metaforă mustind de rosturi și tragedii metafizice ale Logos-ului contemporan, dar și de ideatică steiner-iană și guénon-iană)! Ceea ce, însă, determină o reacție decisă, din partea noastră, este mult prea marele coeficient de narcisism al Poetului - care seîndrăgostește (febril
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
alt termen - „șansă” sau „darul” -, dar era și el un exilat esențial în țara sa, cum fusese Proust în camera lui cu pereți din pluta. În amplul capitol final - intitulat Din pivniță lui Kafka în mansarda lui Cioran - al unui superb volum de Ion Vartic - Cioran naiv și sentimental, apărut la Editură Bibliotecă Apostrof în anul 2000 -, autorul marchează subtile apropieri dintre cei doi solitari hiperlucizi, dornici să se retragă din lume în ei înșiși și în visul involuției. Vartic scria
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
Noica, si am văzut inscripția din fața locuinței: „Cine nu trăiește la Păltiniș este în exil”. Descoperisem, dintr-o dată, ca mai toată lumea este în exil, suntem cu toții izgoniți din Rai. Aș putea deci să vă răspund că Păltiniș. Este un loc superb, într-adevăr, dar care nu mi-e accesibil. Să lăsăm așadar liberă această valentă. Aveți o istorie de viață și o viață istorică. Ați primit oferte de a va alătura vieții politice de la noi din țară? Nu, nu am fost
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
au transmisie live a slujbelor, cu echipament superprofi), mi-a arătat niște fotografii făcute după niște manuscrise de la Sucevița. Dumnezeule, ce există în mănăstiri! Eu n-am văzut niciodată, poate sunt ignorant! E un fel de tetraevangheliar decorat cu miniaturi superbe. N-am văzut în niciun muzeu așa ceva. Ce crezi despre București? Tu, mi se pare unul dintre cele mai cool orașe din lume astăzi! Deși nu stau aici, văd efervescenta asta în care oamenii vor tot timpul ceva, oamenii te
Ce mai are Mircea Cantor de demonstrat? [Corola-blog/BlogPost/93329_a_94621]
-
ai timpurilor noi ! Ca peste tot, sunt câțiva și aici ! Sub ochii vigilenți ai autorităților ! Centrul civic s-a realizat, ca-n toată în România, prin demolarea vechiului centru ! Ce tradiții ?!? Era, atunci, un patrulater european, în mijloc cu o superbă grădină dominată de statuia eroului necunoscut din marele război al civilizațiunii. Eroi care din plin au contribuit la formarea României dodoloațe ! Acum soldatul a fost mutat în altă zonă. Strivit de ziduri. Și-a făcut datoria, așa că ... Centrul este dominat
și cu SERGENTUL, ZECE !…(file de jurnal paranormal) [Corola-blog/BlogPost/93402_a_94694]
-
și nu eram prea încântată - ca să mă pot duce la Roma pentru acest concurs. M-am înscris pe internet și în fiecare zi mă uitam la pozele fetelor care se înscriau la preselecții și le analizăm, mi se păreau toate superbe și mă întrebam: “Vai, asta e prea frumoasă! Vai , și astălaltă e prea frumoasă! Ce fac eu acolo?”. Cu două săptămâni înainte de concurs, am primit telefon că fusesem selecționată să mă duc la Roma. Eram în al nouălea cer și
De la Miss România în Italia la Miss Mondo [Corola-blog/BlogPost/93544_a_94836]
-
până târziu, în noapte, cuvântul *ce exprimă adevărul*. Visez, că, dacă aceste cuvinte înfiorate vor avea noroc, frumusețea le va captura cu genele ei și le va duce în grădina poeziei, cea cu magnolii timide curtate în taină de fluturi superbi. ( va urma )
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
găleata. Abia am prins un taxi. Cred că va mai trebui să zăbovim puțin aici. Olimpia era foarte tristă, iar la sporirea tristeții ei părea să contribuie și imaginea vestigiilor antice din jur. Se așezase pe o băncuță lângă o superbă coloană cu capitel corintic, pe care o cercetase cu multă atenție, mângâindu-i canelurile, apoi, brusc, își coborâse fața în palme. Aflându-mă aproape de ea, am încercat să-i pun consolator mâna pe spate, dar ea și-a scuturat umerii
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
auzeam „Ce frumoasă rochie aveți, domnișoară”... etc. De teama acuzației de „harassment sexual”. Eram o romantică cu cauza pierdută... Locuiam într-un mic bloc de apartamente la ultimul etaj (4) și de fiecare dată când mă urcăm în lift mirosea superb a parfum de trandafiri. La etajul nostru locuia o tânăra frumoasă pe care o vizita des un prieten. Și eu îmi imaginăm cum el îi duce buchete de trandafiri zilnic. Până într-o zi, când imaginea mi s-a prăbușit
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
fie aplaudați aceste ofrande să le prmeasca cei sarbatoriti.Moderator, Zoltan Lovas a dat micrfonul uni nonagenar care a spus cât se înclină în fața istoriei scrisă cu litere de aur că o vrednica amintire.. Personal primarul Gh.Falca însoțit de superbă fiica a felicitat veteranii , apoi a urmat o agapa.
DE ZIUA NATIONALA AU FOST CINSTITI VETERANII SI VADUVELE DE RAZBOI de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383211_a_384540]
-
învins? N-am fost așa de tânăr niciodată și-atât de mult nicicând n-am cutezat, ca-n clipa asta binecuvântată când cred imens și sper cu-adevărat! Speranțele-mi surâd,visând destinse, de când al meu destin a reaprins făclii superbe,fără de durată. Cu acest ultim zbor am să străbat cântând de fericire viața toată, care în ciuda morții mi s-a dat. Am biruit Am biruit. A fost o luptă dură și-aș fi putut cădea de ea răpus. Dar nu
UN ULTIM ZBOR AM BIRUIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383214_a_384543]
-
soarele străluce tandru”, străluce și dorința sa de a se contopi cu frumusețile neștirbite de timp. Prin versul său “trece-un dor nedezmințit” și pulsează iubirea în cea mai pură formă, pe care poetul o redă prin prisma unor peisaje superbe, în care natura este martor al celor mai tandre trăiri. Gândurile sale ard intens împletindu-se în ode profunde, iar stelele îi vorbesc lăsându-i pe prispa amintirilor cele mai sensible suveniruri. “Ceru-ntreg parcă se-nvârte” în cetatea viselor
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
antichității, cu rădăcini în preistorie. Probabil, îl întâlnim în folclor, în credințele și datinile populare, sub nume diferite, de la o regiune la alta. Spre exemplu, în ceea ce poporul numește „Zburătorul”, acest „mit” fiind scos la lumină de Eminescu prin versuri superbe: „Au mai știu povestitorii/ Ce sunt, oare, zburătorii?/ Vin din rumenirea serii/ Și din fundul sfânt al mării,/ Vin din ploaia cea cu soare/Și din dor de fată mare.” Inspiratul poet sugerează că a existat un timp în care
TOTUL DESPRE DRAGOBETE, ÎN ANALIZA LUI DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383242_a_384571]
-
sprintene, se cațără pe ea. Se roagă, toate, să le meargă bine. Vin îmbrăcate în alb.” Obsedat sexual! Toată lumea e, doctore! Instinctul cel mai puternic, precum știi; mai presus decât orice morală sau filozofie, sexul, doctore! Dacă într-o țară superbă și îndestulată ar exista, la un moment dat, numai bărbați, aceștia vor fugi, cu toții, într-alta săracă și urâtă, doctore, fiindcă acolo găsesc femei. Femei slute, pe măsura locului, needucate, rele, dar femei, doctore; și ele și-i doresc, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
forței argumentelor... Cel care m-a Întrerupt părea - după fizionomie, cel puțin - rus. Altfel, engleza lui era perfectă. Plus că avea și ceva dreptate. - E adevărat, macedoneanului i se pot pune În seamă unele gesturi brutale: distrugerea prin incendiere a superbului oraș Persepolis, În mai 330 (asupra motivației punctuale a deciziei, la care - nota bene - a reflectat câteva luni, istoricii n-au căzut Încă de acord), sau expediții de supunere și pedepsire a populațiilor care nu-i recunosc statutul de suveran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
frumoase motive tradiționale. Lângă un cort mai înalt, de culoarea oului de dropie, un tătar aproape gol stătea aplecat peste o tiparniță. în sfârșit, în centrul taberei, pozând unui iconar pleșuv cu barbă rară, stătea culcată pe-o parte o superbă tătăroaică tânără, cu ochi verzi, adânci, în care lumina soarelui se oglindea ca într-o apă leneșă. Inima călugărului cel tânăr tresări. Episodul 3 CE DISCUTAU DOI TINERI PE LA îNCEPUTUL SECOLULUI AL XVII-LEA Văzând privirea tânărului călugăr furișându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care se strecură o rază languroasă de lumină. Metodiu șovăi o clipă, se apropie cu sfială de ușă, o deschise mai tare, își miji ochii și... ce să vezi? Episodul 5 UN HAREM MODEL Intrând pe ușa mascată de trupul superb al unei tătăroaice mascate de trupul masiv al unui eunuc, Metodiu se opri zgâit în prag: în camera cufundată într-un semiîntuneric plăcut și din care se zvoneau dulci sunete de liră, se aflau șapte tătăroaice tinere, toate una și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spre mănoasele spice. Era o splendoare să-l privești; înalt, cu glezne fine, cu crupa încordată de efort, cu gâtul întins și roind de sudoare, calul părea un zeu modern fugărind o nevăzută nimfă prin pletele mângâioase ale grâului. Deodată, superbul centaur cu cap de cal și corp de taur își arcui în aer cele peste 400 de kilograme ale sale, făcu un salt și se ghemui la pământ, dispărând din vedere. Când se ridică ținea între fălci un urechiat. — L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
s-o urmeze supus, câinește. Pătrunseră într-o curte interioară închisă, în cel mai pur stil renascentist, deasupra căreia, ieșind din primul cat al clădirii ce înconjura curtea, se zărea o loggie. Dar Broanteș n-avea vreme să admire ancadramentele superbe ale ferestrelor, nici frontoanele semicirculare alternând cu cele triunghiulare, nici pilaștri în trepte, deoarece Cosette, cu aceeași grabă urcă la primul etaj, deschise o ușă și apucându-l de-o mână pe Broanteș, îl târî după ea. Ce noroc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
plecat de lângă el după vreun căpitan de steaguri, dar că îl și îndreaptă pe cale trebuincioasă. După ce intră în marea sală, vel-logofătul Samoilă șovăi o clipă. — Tot înainte, tătucă! - șopti fata care nu era frumoasă, dar era foarte senzuală în rochia superbă de calemcheriu cu taclit vărgat. Vel-logofătul Samoilă porni vioi și se opri exact în fața lui Vodă. — Deși nu te văd și nu te voi vedea în veci, măreția ta o simt, mărite Doamne, ca și când aș avea nu doi, ci mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lor. Pe sub mâneca de stambă a rochiei, brațul Cosettei zvâcnea regulat și spătarul, necunoscând noțiunea de puls, avea o senzație ciudată. Simțea emoționat cum sângele Cosettei pleacă din ventriculul stâng prin artera aortă, răspândindu-se prin capilare de-a lungul superbelor ei țesuturi de țigancă și reîntorcându-se apoi direct în auriculul drept. — La ce te gândești? - întrebă cu gingășie Cosette când, în sfârșit, intrară în pupă. — La zbuciumata noastră istorie - răspunse spătarul. Uite... poate aș vrea acum să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spuneau „mă duc cu calul la Lugubru”, porecla fiind încetățenită multe verste împrejur. în altă ordine de idei, trebuie menționat faptul că, pentru a evita o cacofonie, castelul era de altminteri, cum și-au dat imediat seama călugării noștri, o superbă mărturie a goticului târziu. Și aici simțim nevoia să facem o paranteză: întrucât serialul nostru nu are numai un caracter epic, ci și unul instructiv, și deoarece, ca să poată urmări mai bine și pentru a înțelege adecvat întâmplările ce urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
deosebit. Apăru iarăși primul câine care intră în apă ca o săgeată. — Ăsta sare cel mai bine! - zise admirativ signora Maxima. Alaltăieri, după săritură, a prins și-un stavrid. La fiecare fluierat, din cadrul ferestrei țâșnea câte-un câine, arcuindu-se superb în văzduh. Călugării numărară șapte. Pe al optulea, un pui de lup de vreo trei săptămâni, probabil pentru că nu avea încă destulă forță să se cațere pe pervazul ferestrei, îl aruncă însuși doctorul. Episodul 151 O SENZAȚIE FIREASCĂ Suntem pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îmbătrâniseră o dată cu orașul, și chiar el, doctorul Peleto, avea în vis pe puțin 94 de ani, dacă bine ținea minte. De fapt, nu numai el, ci toți venețienii se mândreau cu vârstele matusalemice, ba chiar se putea spune că-n superba localitate lacustră nu trăia picior de om sub 70 de ani, aceasta fiind de altfel și principala atracție pentru curioșii din toate părțile pământului care erau aduși cu corăbiile din exteriorul lagunei și lăsați, doar 12 ore, să admire încântătoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]