4,234 matches
-
S-au certat cumva din nou Pylade și Bathyllus, nebunii ăia de actori, care asurzesc Roma cu vrajba și disputele dintre ei? Scena nu le mai ajunge! Nu, Bathyllus n-a jucat ieri. De unde a pornit răzmerița atunci? Un zgomot surd, amplificat de mii de voci, îi răsună din ce în ce mai clar în urechi, ca un răpăit de tobe: „Capul lui Celer! Capul lui Celer!“ Și dintr-odată se face lumină. Mulțimea s a răsculat la teatru împotriva fostului consul Propertius Celer, însărcinat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
suflete-amăgite, Și ca să vă ard fierea, o spirite-amețite, Blestemul îl invoc; Blestemul mizantropic cu vânăta lui ghiară, Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiară Cu fierul ars în foc. Deși știu c-a mea liră d-a surda o să bată În preajma minții voastre de patimi îmbătată, De-al patimilor dor; În preajma minții voastre ucisă de orgie Și putredă de spasmuri, și arsă de beție, Și seacă de amor. O, fiarbă-vă mânia în vinele stocite, În ochii stinși
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lucire răzbind prin pânza fină Răsfrâng o dureroasă lumină din lumină; Zidirea cea pustie de jale pare plină Și chipul morții pare că-n orice colț îl vezi. De când căzu un trăsnet în dom... de-atunci în somn Ca plumbul surd și rece el doarme ziua toată, Pe inimă-i de-atuncea s-a pus o neagră pată - Dar noaptea se trezește și ține judecată Și-n negru-mbracă toate al nopții palid domn. Un obrăzar de ceară părea că poartă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în altă parte decât acolo. Domeniul Stăpânului era singura lume pe care și-o putea închipui. Însă acum în sufletul samuraiului începea încet-încet să se petreacă o schimbare abia întrezărită care aducea cu sine o neliniște nelămurită și o teamă surdă. Punea piciorul într-o lume nouă. Se temea ca nu cumva zidul care îi sprijinise inima până atunci să se crape și în cele din urmă să se năruie așa cum se scurge nisipul. După ce balenele au dispărut din vedere, japonezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se scurse în vasul din mâna lui Velasco. Acesta a fost botezul. O simplă formalitate pentru soli, o taină greu de pătruns pentru biserică. Jesus Deus, amor meus Cordis aestum imprime Urat ignis urat amor. În clipa aceea, un zumzet surd cuprinse întreaga adunare răspândindu-se de la intrarea în biserică și până în fața altarului. Credincioșii se rugau într-un glas sărbătorind faptul că solii japonezi se închinaseră în fața slavei lui Dumnezeu. Episcopul le dădu celor trei câte o lumânare cu flacără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Se plimbă puțin pe peron, dar nu se Îndepărta de scări, pentru că la Cannes, unde stătuserăm douăsprezece minute, trenul se pusese-n mișcare fără vreun semnal de avertizare și ea abia mai apucase să urce. Doamna din America era puțin surdă și se temea că probabil semnalele de plecare existau, dar nu le auzea ea. Trenul plecă din gară și nu văzurăm doar fabricile fumegând și macazurile, ci, dacă priveam Înapoi, puteam să vedem și orașul și portul În spatele căruia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Amândoi suntem. Credeam că sunteți englezi. A, nu. — Poate pentru că port bretele, spusei. Era să zic „suspensoare“, dar În ultima clipă am zis „bretele“, ca să-mi păstrez aerul de englez. Doamna din America nu mă auzi. Chiar că era cam surdă - mai citea pe buze, or eu nu mă uitasem spre ea când vorbisem. Mă uitasem pe fereastră. Ea vorbi mai departe cu nevastă-mea. Ce mă bucur că sunteți americani. Bărbații americani sunt cei mai buni soți. Știți, de aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
toată lumea plecase din cafenea, În afară de un bătrân care stătea departe de lumina becului, În umbra aruncată de frunzele copacilor. Strada era prăfuită În timpul zilei, dar roua de noapte așeza praful, și bătrânului Îi plăcea să stea până târziu, pentru că era surd, iar noaptea era liniște, și asta se simțea. Cei doi chelneri știau că bătrânul e cam beat și, dacă de obicei era un client bun, când se Îmbăta prea tare pleca fără să plătească, așa că acum stăteau cu ochii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bine se omora săptămâna trecută. Chelnerul luă sticla de coniac și Încă o farfurioară de pe tejgheaua dinăuntru și se-ndreptă cu pași mari spre masa bătrânului. Așeză farfurioara și apoi umplu paharul cu coniac. — Mai bine te-omorai, Îi spuse surdului. Bătrânul Își mișcă degetul: — Mai toarnă puțin, spuse. Chelnerul turnă În continuare, până ce coniacul se revărsă peste buza paharului pe farfurioară. Mulțumesc, spuse bătrânul. Chelnerul duse sticla Înapoi Înăuntru. Apoi se așeză lângă colegul său. — Acu’ chiar că-i beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Își strânse ochelarii și-i băgă În cutie: Este cumva ziua dumneavoastră? — Nu, nu-i nici o petrecere asta. Nevastă-mea s-a hotărât să divorțeze. — A, spuse conductorul, sper să se răzgândească. Celălalt clătină din cap. Al treilea părea cam surd. — Fără Îndoială, e o experiență mai degrabă banală, ca atunci când cineva merge pentru prima dată la dentist sau când o fată nu se simte bine pentru prima oară, doar că pe mine m-a cam tulburat. — E de-nțeles, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Elena Marin Alexe În tihna amiezii cu dor mă gândesc Și-n inimă-mi picură dulci mângâieri Căci frunzele-n freamăt divinul doinesc Și simt printre ramuri pășind adieri E-o pace adâncă și-o liniște surdă Pe cerul senin nu zăresc nici un nor Dar unde-o fi vântul ori vrea să-și ascundă Sub mantia-i veche tristețe și dor Din șoapte-auzindu-mă vântul tresare Își flutură-n aer brațele lungi Iar păsări ce uită de cuib
Amiaza by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83234_a_84559]
-
miră fățărnicia și minciuna, ce lasă urme adânci pe coloana infinitului din noi. Și-mi plâng amarul întregii lumi și rănile ce încă-s vii, prin colțuri ascunse. În timp, furtuni se nasc și se sting in mine, cu zgomot surd. Mă doare eclipsa totală de dragoste și iar urc învinsă în căsuța din turn, a inimii mele... și trec cu Tine Isuse, pe sub Arcul de Triumf al universului!
Eternitate by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83233_a_84558]
-
diferite stadii de Înflorire. La celălalt capăt al curții, o femeie bătrână stătea pe un scaun cu un copil mic În brațe, mama și respectiv fiica Îngrijitorului templului care locuiau acolo. Lângă ele stătea un cățel Shih Tzu, știrb și surd, cu blana albă plină de murdărie. Îi amintea lui Esmé de cățelușul de la hotel. Când a simțit-o că se apropie, cățelul a sărit, a răsturnat un scaun scund și s-a prefăcut că se repede la ea, lătrând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un sat uitat de lume, fără un doctor sau o ambulanță care să-l ia de acolo. I se Încețoșă mintea, amețit de durere și de certitudinea că urma să moară. Se clătina de colo-colo disperat să găsească un remediu, surd la Întrebările Îngrijorate ale soției. Era pe cale de a fi ucis de o forță misterioasă. Bătrâna moartă - spuseseră că o să ia ghinionul cu ea lăsând În urmă doar ce e bun. El era răul, cel pe care nu-l plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de discret posibil pentru un străin, adică deloc, și făcea o schiță cu bucătarii și oalele lor. Vreo zece oameni se adunaseră În jurul lui să vadă ce desenează, murmurând plini de admirație. Dwight Își pusese căștile pe urechi și era surd la zumzetul bazarului, preferând să-l asculte pe Stevie Ray Vaughan la CD-player În timp ce se ținea după Roxanne care era ocupată să Înregistreze cu camera fragmente de viață de treizeci de secunde. Într-o mână avea un microfon digital cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
îngrozitor. Am chemat asistenta și mi-a făcut o injecție. Capul nu îmi zvâcnea, parcă cineva mi-l prinsese în menghină. Durerea m-a ținut cam o oră. M-am gândit că n-o să rezist, dar durerea a devenit din ce în ce mai surdă; am simțit că o să trec și peste asta. Picăturile pentru ochi pe care mi le dăduseră au avut efect contrar și acum aveam pupilele dilatate prea mult. A doua zi, când m-am trezit, lumina mă orbea... Așa că au pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
poate să nu-l văd!». A fost un imbold care m-a făcut să-mi recapăt cunoștința dintr-odată. Fata mea a stat lângă mine și, chiar dacă spunea: «Tati, fă-te bine! Nu muri!», nu am prins decât un murmur surd. Doar cuvintele astea le-am auzit foarte clar: «Dacă nu o să vezi fața primului tău nepot!» E tot ce îmi amintesc de atunci. Nepotul s-a născut în septembrie, iar eu am reînviat datorită acestui copil. După trei zile mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
locurile strîmbe în locuri netede: iată ce voi face și nu-i voi părăsi. 17. Vor da înapoi, vor fi acoperiți de rușine cei ce se încred în idoli ciopliți și zic idolilor turnați: Voi sunteți dumnezeii noștri!" 18. "Ascultați, surzilor, priviți și vedeți, orbilor! 19. Cine este orb, dacă nu robul Meu și surd ca solul Meu, pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu, și orb ca robul Domnului? 20. Ai văzut multe, dar n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
17. Vor da înapoi, vor fi acoperiți de rușine cei ce se încred în idoli ciopliți și zic idolilor turnați: Voi sunteți dumnezeii noștri!" 18. "Ascultați, surzilor, priviți și vedeți, orbilor! 19. Cine este orb, dacă nu robul Meu și surd ca solul Meu, pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu, și orb ca robul Domnului? 20. Ai văzut multe, dar n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit: 21. Domnul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
otrăvită că omoară pe loc omul sau dihania și numai oglinda, ce-i întoarce ocheada înveninată, îi poate veni de hac. Vânase păsări Phoenix în pădurile de cedri ale Libanului, ichneumoni în Eghipet, gadinile Rokh și Simorgh în munții Kaf, surde aspide în Palestina și cerbul Macli în Scandinavia. Acesta din urmă paște iarba de-a-ndărătelea, căci buza de sus îi e atât de lungă, încât dacă ar paște înaintând i-ar acoperi iarba. Aleargă cu o iuțeală de necrezut, cu toate că mădularele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Despre trupul lui Hristos, V, 4: „Fiul Domnului a fost răstignit, și nu mi e rușine de acest lucru, pentru că trebuie să ne fie rușine. Și este cu totul vrednic de crezare că Fiul Domnului a murit, pentru că este ab surd. Și este sigur că a înviat după ce a fost pus în mormânt, pentru că e cu neputință“. Observă că astfel de propoziții, în stare să provoace pe oricine, nu sunt lipsite de o anume ambiguitate. „Dacă prorsus credibile, quia ineptum est
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
are ~ 14 (n. 3), 23-24, 27 opus posibilității ~ului (vezi „absurd“) ~ și nonsens (vezi „nonsens“) sfera comună a ~ului 10, 11 (n. 1), 20, 97 (n. 90), 130, 143, 187 străin sferei ~ului (vezi „străin“) transgresare a ~ului (vezi „ab surd“ și „intenție“) sensus communis 77 „se spune“ 28-33 simbol, simbolism 26-27, 29 (n. 16), 33, 44, 84, 135, 142 singularitate 19, 32, 39, 46, 104, 181 speculativ (mod de a privi) 10, 15, 18, 54, 59, 83, 94 speculum mentis
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
adânc în vetre. 3 august 2004 Azi, mulți înghit răbdări prăjite Și sosuri beau de amăgiri; Puțini, în schimb, pe „necăjite”, Se-ndoapă, și-n zadar te miri. Dihania, dar nu-i așa În țara care-i țara mea; E luptă surdă dintre-a vrea Cu fapta oarbă de-a avea. * Azi, mare lucru-i să fii om În lumea ce mustește-n rău, Precum e forța în atom. De ești cinstit, pari nătărău. * „Peștele cel mare înghite pe cel mic”; Zicală
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Despre trupul lui Hristos, V, 4: „Fiul Domnului a fost răstignit, și nu mi e rușine de acest lucru, pentru că trebuie să ne fie rușine. Și este cu totul vrednic de crezare că Fiul Domnului a murit, pentru că este ab surd. Și este sigur că a înviat după ce a fost pus în mormânt, pentru că e cu neputință“. Observă că astfel de propoziții, în stare să provoace pe oricine, nu sunt lipsite de o anume ambiguitate. „Dacă prorsus credibile, quia ineptum est
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
are ~ 14 (n. 3), 23-24, 27 opus posibilității ~ului (vezi „absurd“) ~ și nonsens (vezi „nonsens“) sfera comună a ~ului 10, 11 (n. 1), 20, 97 (n. 90), 130, 143, 187 străin sferei ~ului (vezi „străin“) transgresare a ~ului (vezi „ab surd“ și „intenție“) sensus communis 77 „se spune“ 28-33 simbol, simbolism 26-27, 29 (n. 16), 33, 44, 84, 135, 142 singularitate 19, 32, 39, 46, 104, 181 speculativ (mod de a privi) 10, 15, 18, 54, 59, 83, 94 speculum mentis
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]