3,992 matches
-
Martin Romero bucatele pregătite de stîrpitură... Celso apăru spunînd că Anatolio Îl trimisese pe noul grădinar și că avea nevoie de un furtun ca să ude florile. — Care Anatolio? Întrebă Juan Lucas. — Grădinarul din casa veche, Îl lămuri Julius. — Celso, interveni Susan, spune-i lui Carlos, după ce mănîncă, să-l ducă pe grădinar să cumpere un furtun și tot ce mai are nevoie. — Dar de unde știm c-o să rămînă? L-ai angajat tu, draga mea? Nu, darling; dar Anatolio a promis c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pentru a-și lua zborul spre grădină și a se Înălța mai departe, spre terenul de polo pe care-l străbăteau acum niște oameni minusculi, ducînd de căpăstru cîțiva cai frumoși pe pajiștea verde... Șuvița blondă și Încîntătoare a lui Susan căzu pe frunte Închizînd verdele ca un lacăt de aur, dar deodată ceva urît intră În raza lui vizuală, parcă zărea ceva cu coada ochiului. — Universo, anunță Celso. Juan Lucas se Întoarse să se uite la nou-venit. Era un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lui Julius Îi fu puțintel rușine, se sperie de acest fel de singurătate Într-o baie imensă și foarte elegantă; ieși de acolo, fugind de acele borcănașe de porțelan cu etichete scrise În latinește care stăteau pe marginea căzii-piscină pentru Susan. Noaptea nu-i venea somnul și pe urmă, cînd adormea În sfîrșit, visa zidul și pe Fernandito și apoi, a doua zi, stătea tot timpul pe gînduri. Prinse obiceiul de a sta pe gînduri, cum ar fi spus el, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-i spună un da timid și amîndoi se Îndreptară În tăcere spre rîndul de cîte doi care se forma fiindcă sunase clopoțelul anunțînd sfîrșitul recreației. Și În aceeași zi, la masa de prînz, Julius Îi vorbi despre invitație lui Susan, care abia atunci ieșise, prospătă și frumoasă, din cada-piscină. „Ce nume urît, darling“, se mulțumi ea să spună, dar Juan Lueas, care savura fericit o mîncare după rețeta rotofeiului Luis Martin Rornero, preparată de stîrpitura noastră, nu se putu stăpîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a lumii era bine organizată, fiecare lucru avea numele lui nou, În afară de gunoaie și excremente și erau o mulțime pentru care, oricît Își bătuse capul, nu găsise un nume mai potrivit decît cel pe care-l purtau. Juan Lucas și Susan probabil că sosiseră În clipa aceea, fiindcă Julius auzi pași În depărtare, vocea maică-siii pe coridor și dintr-odată nu mai era Cano, o realitate Întunecoasă și confortabilă Începu să pătrundă pe drumul lui spre casă, restul visului se risipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
casa lui Cano și cum e bunicuța lui, dacă aflu n-o să mă pierd cînd ajung la el și o să știu ce să spun și toți o să mă placă. Cam astea erau gîndurile lui Julius În timp ce scotocea printre flacoanele lui Susan, citind atent prescripțiile de pe fiecare. În sfîrșit găsi unul care te asigura că o să ai un somn lung, profund și odihnitor. Exact ce avea nevoie. Luă două pastile ca să fie sigur că somnul va fi cu adevărat lung și profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-i spună că e nepoata lui Beethoven, fii mai respectuos, dar preferă să nu facă nici un comentariu, fiindcă Întotdeauna Carlos se uita la el batjocoritor. Și pe urmă ăsta nu era conac, ci un palat vechi al Limei coloniale. Susan Îi explicase. Îi povestise că, fără Îndoială, hardughia asta fusese locuită de o familie de viță veche ai cărei descendenți locuiau azi În San Isidro sau În Miraflores, ba poate chiar În Monterrico, numai dacă nu era o familie scăpătată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
avu impresia că Arminda Îl auzise, să-mi fie cu iertare, doamnă, cu tot respectul și Arminda, cînd auzi cuvîntul iertare, Înălță capul, fiindcă, cine știe, poate i se Întorsese fata. Nu se Întorsese; În schimb, sosi Juan Lucas, cu Susan alături de el, dar nu cu o trăsură oarecare trasă de cai sau cu diligenta, cum spusese neghiobul de Universo, care deschisese poarta și care nu știa nimic despre trecut. Soseau În caleașca familiei, grăbiți fiindcă probabil că Fernando.Îi aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întîrziaseră aștep-tîncl să ia În primire caleașca. Julius Își schimba uniforma cînd auzi tropăit de cai În curtea exterioară a palatului, ce naiba o fi și asta? Dădu fuga la fereastră: caleașca nouă-nouță, niciodată n-o văzuse cu cai, ieși glonț. Susan și Juan Lucas coborau chiar În clipa aceea. „Nu Închide poarta! strigă jucătorul de golf la bietul Universo, care rămăsese Înmărmurit văzînd că veneau regele și regina. Nu Închide poarta, fiindcă o să vină după cai și-o să-mi aducă mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Anatolio. Nu se potoli cu Împușcăturile pînă cînd, după ce se Împrăștie norul de emoție, se văzu din nou la vîrsta de acum, pînă cînd jocul În lipsa celor care se jucau cu el altădată Începu să devină trist. „Mămico“, spuse și Susan, care intra În clipa aceea În palat, Își dădu seama de situație văzînd cît de trist e chipul prințului de la fereastră. Veni, fermecătoare și-i spuse: dă-te jos, darling, a trecut timpul jocului de-a pieile roșii. E doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lucru au fost de ajuns. — Bine, bine, spune-mi ce vrei să bem. „Ce arătare“, Își spunea Julius, văzînd că uriașul de pe taburet se scurtase cînd dădu să se ridice În picioare. Sigur, avea picioarele prea scurte, iar privirea asta, Susan, dinspre partea ei, observa emoția vechilor prieteni nu fără o oarecare ironie față de Al Capone, dar dispusă să adauge afecțiune la zîmbetul ei de Îndată ce n-o să mai stea cu spatele la ea. — Darling, sîntem aici... — Felicitări! exclamă Al Capone, cu torsul enorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vechilor prieteni nu fără o oarecare ironie față de Al Capone, dar dispusă să adauge afecțiune la zîmbetul ei de Îndată ce n-o să mai stea cu spatele la ea. — Darling, sîntem aici... — Felicitări! exclamă Al Capone, cu torsul enorm și cu picioarele prea scurte. Susan consultă dicționarul: desigur, felicitări fiindcă Fernando era ambasador cînd m-am cununat cu Juan. — Mulțumesc, spuse, apropiindu-se. — Ei, În sfîrșit acum o cunoști. — Doamnă, sînt Încîntat de cunoștința și la ordinele dumneavoastră. — Susan. — Încîntat, Susan! Îmi permit acum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
enorm și cu picioarele prea scurte. Susan consultă dicționarul: desigur, felicitări fiindcă Fernando era ambasador cînd m-am cununat cu Juan. — Mulțumesc, spuse, apropiindu-se. — Ei, În sfîrșit acum o cunoști. — Doamnă, sînt Încîntat de cunoștința și la ordinele dumneavoastră. — Susan. — Încîntat, Susan! Îmi permit acum să te felicit personal. Îmi amintesc că atunci am făcut-o În scris. În sfîrșit, Capone Își scoase pălăria. Tipul avea maniile lui și pe bună dreptate, fiindcă era complet chel și asta nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu picioarele prea scurte. Susan consultă dicționarul: desigur, felicitări fiindcă Fernando era ambasador cînd m-am cununat cu Juan. — Mulțumesc, spuse, apropiindu-se. — Ei, În sfîrșit acum o cunoști. — Doamnă, sînt Încîntat de cunoștința și la ordinele dumneavoastră. — Susan. — Încîntat, Susan! Îmi permit acum să te felicit personal. Îmi amintesc că atunci am făcut-o În scris. În sfîrșit, Capone Își scoase pălăria. Tipul avea maniile lui și pe bună dreptate, fiindcă era complet chel și asta nu se potrivea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În sfîrșit, Capone Își scoase pălăria. Tipul avea maniile lui și pe bună dreptate, fiindcă era complet chel și asta nu se potrivea cu aerul lui fioros și cu eleganța lui de modă veche. Fără să se uite prea insistent, Susan băgă de seamă ravagiile pe care chelia le producea În Înfățișarea lui, se văzu că băgase da seamă, Al Capone văzu cel dintîi și, Dumnezeu știa de ce, poate fiindcă de obicei copiii se bucură În asemenea cazuri, ori fiindcă niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
chiar dinainte, dacă se poate spune așa! exclamă Al Capone și se auzi sunînd un lănțișor de la vestă. — Toate vacanțele le petreceam la moșia lui de la Trujillo. — Și Dumnezeu s-a născut la Trujillo! — Hai să trecem la bar! — Află, Susan, că l-am lăsat holtei și Încă holtei convins. Julius rămînea mai departe În afara scenei și ar fi putut pleca, dar privirile pe care i le arunca Al Capone Îl făceau să se simtă neliniștit, parcă mai văzuse undeva ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
convins. Julius rămînea mai departe În afara scenei și ar fi putut pleca, dar privirile pe care i le arunca Al Capone Îl făceau să se simtă neliniștit, parcă mai văzuse undeva ochii ăștia. Al Capone se apropie de bar Împreună cu Susan și Juan Lucas și acum profita de un moment de neatenție al ei ca să facă o săritură și să aterizeze cu torsul lui uriaș pe un taburet. După ce-și redobîndi strălucirea, simțindu-se din nou impunător, Al Capone Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
moment de neatenție al ei ca să facă o săritură și să aterizeze cu torsul lui uriaș pe un taburet. După ce-și redobîndi strălucirea, simțindu-se din nou impunător, Al Capone Îi făcu un compliment grozav În stil vechi bietei Susan, țintuind-o cu privirea În clipa În care ea voia să-i arate afecțiune, Susan se intimidă puțintel, fiindcă Al Capone vorbise și o privise cu subînțeles: era un compliment, desigur, dar mai era și un trecut de succese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
uriaș pe un taburet. După ce-și redobîndi strălucirea, simțindu-se din nou impunător, Al Capone Îi făcu un compliment grozav În stil vechi bietei Susan, țintuind-o cu privirea În clipa În care ea voia să-i arate afecțiune, Susan se intimidă puțintel, fiindcă Al Capone vorbise și o privise cu subînțeles: era un compliment, desigur, dar mai era și un trecut de succese la femei, de priviri irezistibile, iubiri fără drame și o capacitate rară de a da gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o capacitate rară de a da gata orice femeie, chiar nevasta unui prieten, chiar a lui Juan Lucas, niciodată nevasta unui prieten, niciodată nevasta lui Juan Lucas, doar sînt un cavaler și pot obține orice vreau În afară de ceea ce nu vreau... Susan Își lăsă șuvița de păr să-i cadă pe ochi pentru a-și ascunde zîmbetul pe care i-l produsese constatarea că Fernando Îi oferea un Întreg program distractiv, Într-adevăr fiecare din prietenii lui Juan Lucas era un darling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
adevăr fiecare din prietenii lui Juan Lucas era un darling În felul lui și ăsta, ăsta avea ceva sublim și ridicol În același timp. — Ascultă, Fernando, am impresia că ai În familie cîțiva viceregi care au fost și strămoșii lui Susan din partea mamei. Poți să descurci cu ea ițele astea... mi se pare că aveți chiar un nume comun. — Mămico, interveni Julius. — Da, darling... I-ai spus bună ziua domnului? — Da, mămico, răspunse Julius, avînd grijă să nu se uite la musafir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
privirea. — A fost primul membru al familiei cu care am făcut cunoștință. Sigur că se uită la el tot așa, dar Julius se făcea că nu-l vede. Fără să-i dea nici o atenție, Începu să-i povestea că lui Susan ce se petrecuse la Academia condusă de Frau Proserpina. Știa că Juan Lucas o să-l Întrerupă și de aceea Încercă să fie cît mai scurt. Nu mai vreau să cînt la pian, mămico. — Perfect! exclamă Juan Lucas. S-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gustul artei, adăugă, uitîndu-se la Al Capone. Frumos lucru! exclamă uriașul de pe taburet, dar de Îndată parcă regretă ce spusese, arta nu e o treabă prea bărbătească, pentru orice eventualitate repetă privirea din timpul complimentului anterior cu același subînțeles și Susan lăsă din nou să-i cadă șuvița pe ochi. „E neschimbat“, Își spuse Juan Lucas uitîndu-se la prietenul lui. — Cred și eu că-i un lucru frumos, dar nu să-l ții În casă. Și pe urmă toți copiii cîntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spuse Juan Lucas uitîndu-se la prietenul lui. — Cred și eu că-i un lucru frumos, dar nu să-l ții În casă. Și pe urmă toți copiii cîntă la pian, dar ăsta e destul de măricel. Împlinește doisprezece ani. — Unsprezece, corectă Susan. — Zece, corectă Julius, știind că Al Capone Îl săgeta cu privirea: pe cei mari n-ai voie să-i contrazici, trebuie să respecți autoritatea de pater familias și așa mai departe, dar nu voia să-i facă plăcere și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a terminat cu fata care a apucat-o pe drumul cel bun, s-a terminat cu Frau Proserpina. Se uită ia Juan Lucas, care turna whisky În pahare Înalte de cristal de stîncă, cine era Juan Lucas? Se uită la Susan, cine era Juan Lucas? cine ești dumneata, unchiule Juan Lucas? — Unchiule, nu-i adevărat că fata aia a apucat-o pe un drum greșit, fiindcă azi Își făcea lecțiile Împreună cu celelalte două eleve. — Adevărat? Întrebă Juan Lucas, apăsînd pe butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]