2,825 matches
-
fete din apartament Colegele fetei sunt obișnuite cu bădăranii agățați de amica lor, dar Spunk (care sparge nucile cu dinții, mănâncă ouă necurățate și cârnații cruzi) e o ciudățenie nouă. Prin intermediul câtorva tranziții delicate, care m-au făcut să-mi suspin asentimentul, filmul a dat-o pe o parodie romantică de love-story, fata civilizându-l pe Spunk - învățându-l să se îmbrace, să mănânce, să vorbească - și Spunk decivilizând-o pe ea, învățând-o să renunțe la băutură, la agațamente, la autodistrugere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pregătit pentru așa ceva. După cum am mai spus, lui Frank Telefon n-are nici un rost să-i trântești receptorul în nas. Va suna iar și iar. Trebuie să-l lași să vorbească, trebuie să-l lași să urle, să trăncănească, să suspine până când și-a epuizat numărul și s-a liniștit și vrea să-ți spună la revedere, epuizat, muiat, stors ca o cârpă. Lui Frank Telefon îi place să-ți explice plin de autoritatea expertului ce înseamnă să n-ai bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vise! ... Și cum să nu plângi în abise, Da, cum să nu mori și nebun, Oh, plânsul tălăngii când plouă! Nervi de primăvară Primăvară... O pictură parfumată cu vibrări de violet. În vitrină, versuri de un nou poet; În oraș suspină un vals din fanfară. O nouă primăvară de visuri și păreri... O lungă deșteptare zvonește împrejur, E clar și numai soare. La geamul unei fabrici o pală lucrătoare Aruncă o privire în zarea de azur. O nouă primăvară pe vechile
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
plânge un nemilos taifas. Nocturnă E-o muzică de toamnă, Cu glas de piculină, Cu note dulci de flaut, Cu ton de violină... Și-acorduri de clavire Pierdute, în surdină; Și-n tot e-un marș funebru Prin noapte, ce suspină... Nervi de primăvară Melancolia m-a prins pe stradă, Sunt amețit, Oh, primăvara, iar a venit... Palid, și mut... Mii de femei au trecut; Melancolia m-a prins pe stradă. E o vibrare de violete: Trece și Ea; Aș vrea
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
cântă funerar Un vals îndoliat, și monoton... - Hai să valsăm, iubito, prin salon, După al toamnei bocet mortuar. Auzi, cum muzica răsună clar În parcul falnic, antic, și solemn - Din instrumente jalnice, de lemn, La geamuri, toamna cântă funerar. Acum, suspină valsul, și mai rar, O, lasă-mă acum să te cuprind... - Hai, să valsăm, iubito, hohotind, După al toamnei bocet mortuar. Nocturnă O, nu mai cânta, harmonie pribeagă Că plâng, și nu știu unde să mă duc, În toamna care plânge pe-
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
s-a arătat sobru și mi-a spus că nu i se pare teribil de amuzant să faci glume pe seama unui lucru atât de neînsemnat precum culoarea părului. Îți dai seama cum mi-a picat. Așa că, atunci când am văzut că suspină după o fată din capătul celălalt al camerei, am spus pe un ton răzbunător: „Nu e tipa de pe posterul fundației Anaemia Research Society, pentru strângerea de fonduri?“. Moment în care a plesnit de nervi și mi-a reproșat că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
că băuse câteva pahare în plus, deși engleza ei era perfectă, ca întotdeauna. S-a purtat minunat cu noi. Dominic avea doar trei ani când l-am părăsit pe Alain, și Richard l-a crescut ca pe copilul lui. A suspinat. Dintotdeauna mi-am dorit să îi spună lui Richard „tată“, dar asta nu s-a întâmplat niciodată. Cred că este de înțeles. Poate dacă v-ați fi căsătorit ar fi făcut-o. —Oh, asta nu a fost niciodată posibil, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și a crezut că a băut-o Matvei. I-a spus generalului, acela l-a luat la întrebări și, într-o criză de sinceritate, băiatul i-a mărturisit tatălui ce avusese de gând să facă. „Tu nu înțelegi, frate Simioane“, suspina Matvei, „ce suflet avem noi. Dar simțim nevoia de spovedanie din când în când. De iertare. Poate avem păcate adânci în noi, dar ne spovedim și cerem iertare. Lui Dumnezeu îi cerem, desigur, dar nu prea avem voie la biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zici de toate acestea? îl întreb pe cel din oglindă acum, când scriu. — Ce să zic. Erai destul de amuzant. — Adică? — Te puteai amăgi destul de bine cu o amintire oarecare. — De ce oarecare? — Doar au fost și alte fete după care ai suspinat atunci. Amintește-ți de cehoaica de după Lia. Apoi Ester. — Și ce-i cu cehoaica? Credeai că mori când ai aflat că se-ntoarce la ea acasă. — Am murit? — De ce te mai agățai atunci de femeia aceea? — Nici nu era trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ieșind de-aici. Dacă cineva mă vede vorbind acum cu tine, tot mai pot spune că m-am Întîlnit din Întîmplare cu cel mai bun prieten al fratelui meu. Dacă sîntem văzuți de două ori Împreună, vom stîrni bănuieli. Am suspinat. — Și cine o să ne vadă? Pe cine privește ce facem noi? — Oamenii au Întotdeauna ochi pentru ceea ce nu-i privește, iar tata cunoaște o jumătate din Barcelona. Atunci, de ce ai venit pînă aici să mă aștepți? N-am venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o sorbitură. — Îmi pare rău. Nu știam unde să mă duc... Începui eu. — Fii liniștit. Ai făcut bine. Soldevila e cel mai bun traumatolog din toată Barcelona, zise, fără să se adreseze nimănui În mod deosebit. — Mulțumesc, am murmurat. Barceló suspină și Îmi turnă o Înghițitură bună de coniac Într-un pahar. I-am declinat oferta, care trecu În mîna Bernardei și dispăru printre buzele ei ca prin farmec. — Rogu-te, fă un duș și pune-ți niște straie curate, indică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dejun. Poate că era din pricina ploii, Însă mîncarea Își pierduse orice gust. Plouă toată dimineața și, de Îndată ce am deschis librăria, s-a produs o pană generală de curent În tot cartierul, care a durat pînă la prînz. Asta mai lipsea, suspină tata. La ora trei, Începură primele infiltrații. Fermín se oferi să urce pînă la Merceditas ca să ceară cu Împrumut niște găleți, farfurii sau orice receptacul concav după tipic. Tata Îi interzise categoric. Potopul persista. Pentru a-mi omorî neliniștea, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
opri brusc. Privirile ni se Întîlniră. Urmară Încă trei lovituri. O clipă, am crezut că era Fermín, care poate că asistase la incident ascuns În vreun ungher Întunecat de pe casa scărilor. — Cine-i? Întrebă tata. — Don Anacleto, domnule Sempere. Tata suspină. Am deschis ușa și am dat cu ochii de profesor, mai palid ca oricînd. — Don Anacleto, ce s-a Întîmplat? Vă simțiți bine? Întrebă tata, invitîndu-l să intre. Profesorul aducea un ziar Împăturit. Se mărgini să ni-l Întindă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tot timpul cât se luptase cu noroiul de-a lungul drumului desfundat care Începea chiar vizavi de rampa de mărfuri. (Vis-à-vis, dacă vă place mai mult!) Când văzuse satul Înaintând pe sub ceața din vale ca o procesiune de buburuze, mai suspinase o dată și se oprise. Și-a șters ochii, a dat afară din plămâni tot aerul vechi și a pornit mai departe. În biroul primarului izbucnise din nou, de data aceasta În hohote și, În timp ce nu se putea opri, se asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu deveni iarăși victime, ca în anul 1940. Un popor care percepe primejdia nu va pieri în veci. Să luptăm împotriva decadenței naționale și mentalității antiromânești. S.O.S. Transilvania! Bisericuțele din lemn de pe colinele Transilvaniei arse în anii 1761-1762 suspină veșnic în inima românului, bun creștin, iar martirii străbuni trași pe roată se zvârcolesc în gropi și nu au odihnă. Jertfa lor, glas de clopot, să ne fie mereu flacără vie! Am 91 de ani. Drumul lung obosește pe călător
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de către Dumnezeu și deșteaptă în noi tresărirea din urmă: scopul final al omului e învierea. Iată de ce bunul creștin făptuiește pe pământ binele și primește cu bucurie pătimirea pentru a câștiga liniștea eternă, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin... Gândul la moarte trezește în om virtuți: uitarea de sine și iubirea aproapelui. Ruga, fapta, pătimirea, lupta, iubirea au fost sabia legionarului pentru a câștiga lumina feței lui Dumnezeu. Astăzi se urmărește ca civilizația creștină să dispară de pe pământ și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tron însângerat, Nu cu moartea sfântă pe moarte ai călcat? N-ai lăsat tu lumii lege ce nu piere? După orice moarte naște înviere! Frate, om vremelnic, aruncat în moarte, Nu mai cânta morții cântece deșarte! Lasă tânguirea, nu mai suspina, Căci numai prin moarte iar te vei afla! (autorul, Inimi zăvorâte) Suntem pe linia Bisericii și am cântat moartea cea nemuritoare, moartea întru Hristos pentru Cruce și Neam. Călăii noștri, ucigându-ne, au crezut că odată cu moartea noastră va dispărea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
plătesc cu zbuciumări sufletești, cu nopți nedormite, cu gemete mocnite care rup din carnea ta și îți vlăguiesc puterile sufletești. Am nevoie de iertarea cerului. Sunt vinovat! Atât! Domnul Dumnezeul părinților noștri va hotărî acolo sus, în cer. Până atunci, suspină în sufletele noastre infern tulburător, scrâșniri de lanțuri, gemete din adâncuri. Șiroaie de sânge și horcăiri de moarte, iubiri jertfite s-au stins acolo în nopți plumburii, luminând cerul celor rămași, care nu au părăsit câmpul de luptă, nu i-
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
vor face cel mai tânăr ofițer din istoria LAPD și LASD. Așteaptă-mă mâine la miezul nopții la Pacific Dining Car. Vom sărbători și mă vei informa în detaliu. Al tău, Mal. AICI SE TERMINĂ PASAJUL RETRAS Danny începu să suspine, dar suspinele nu i se transformară în lacrimi. Continuă să suspine și să geamă, uitând cu totul de băutură. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI DOI Anchetator-șef la Procuratura Districtuală. Două trese de argint, trei mii jumate în plus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Așteaptă-mă mâine la miezul nopții la Pacific Dining Car. Vom sărbători și mă vei informa în detaliu. Al tău, Mal. AICI SE TERMINĂ PASAJUL RETRAS Danny începu să suspine, dar suspinele nu i se transformară în lacrimi. Continuă să suspine și să geamă, uitând cu totul de băutură. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI DOI Anchetator-șef la Procuratura Districtuală. Două trese de argint, trei mii jumate în plus pe an, prestigiu în bătălia pentru custodia băiatului. Comanda a douăzeci și patru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Spune-mi ce-ai vrea să faci cu mine. Avea de gând să-l fută ca să afle ce știe, ceea ce însemna că ea știa, ceea ce însemna... Danny își luă o față neutră și o sărută pe gât și pe obraji. Suspină - fals, exact ca o fată de la Club Largo, care se preface că dezbrăcatul pe scenă o extaziază. Claire îl atinse pe spate, pe piept și pe umeri - mâinile ei îl frământau - și dădu impresia că abia se abține să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
începu să plângă. Buzz îi sărută restul de cremă de pe față, îi spuse că-l va suna el pe amicul lui, ca să se ocupe de locuință, și că diseară o să o sune și pe ea. Leoaica îl lăsă să plece, suspinând, dar cu ochii uscați. — Mickey era bun pentru parale, dar era mizerabil în pat. O să încerc să nu-i duc dorul. *** Buzz se duse direct la Oxnard, următorul oraș în direcția sud. Găsi un telefon public, îl sună pe Dave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
teribil pe tata. Nesupor tându-mi aroganță, m-a chemat, m-a luat pe ge nunchi, mi-a dat jos chiloții și m-a bătut strașnic, de mi-a lăsat fundul roșu ca focul. Asta în fața celui care mă făcea să suspin! Vexată și umilită, am urcat în camera mea, am refuzat să mai vin la masă, rămânând acolo, sin gură, pentru tot restul zilei. — Cum a reacționat fiul bancherului? — Nu mai știu. Pe atunci vedeam iubirea ca pe un sentiment etern
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac. 17. Ascultați de mai marii voștri și fiți-le supuși, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele, pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinînd, căci așa ceva nu v-ar fi de nici un folos. 18. Rugați-vă pentru noi, căci suntem încredințați că avem un cuget bun, dorind să ne purtăm bine în toate lucrurile. 19. Mai ales vă rog cu stăruință să faceți lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
care nu erau așezate pe strofe, ci în formă de proză: "E iarnă, ger și viscolește, fulgi albi, ușori, cad în grămadă și cresc nămeții de zăpadă; bunicu-n casă povestește!" E cald și bine, căci în vatră, trosnind, focul ușor suspină, împrăștiind în jur lumină! Afară, câinii noștri latră!" Și așa mai departe! Dar odată cu apariția cărții mele de basme, am început să mă bucur de o mare stimă literară în fața colegilor mei. Mă rog, eram un autor, și cuvântul meu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]