KorAP: Find »[drukola/base=suveranitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...310 >

7,731 matches

Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825

nu poate afecta validitatea unui act al Comunității cauza internationale Handelsgellschaft, Rec. 1970). Apare, așadar, o contrarietate între unele prevederi ale Constituției și unele prevederi comunitare; diferențele de statut sunt focalizate asupra aspectelor esențiale: cele care țin de esența statală suveranitatea și independența sunt într-o poziție de excludere a acelora care reprezintă sâmburele Uniunii Europene transferul de competențe, de atribute de suveranitate și jurisdicție de la stat la Uniunea Europeană. Uniunea Europeană este o reuniune de state, o entitate cu caracter suprastatal și

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
și unele prevederi comunitare; diferențele de statut sunt focalizate asupra aspectelor esențiale: cele care țin de esența statală suveranitatea și independența sunt într-o poziție de excludere a acelora care reprezintă sâmburele Uniunii Europene transferul de competențe, de atribute de suveranitate și jurisdicție de la stat la Uniunea Europeană. Uniunea Europeană este o reuniune de state, o entitate cu caracter suprastatal și existența ei nu se poate concepe decât pe seama reducerii atributului de suveranitate a statelor membre. Din cele de mai sus, rezultă că

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
reprezintă sâmburele Uniunii Europene transferul de competențe, de atribute de suveranitate și jurisdicție de la stat la Uniunea Europeană. Uniunea Europeană este o reuniune de state, o entitate cu caracter suprastatal și existența ei nu se poate concepe decât pe seama reducerii atributului de suveranitate a statelor membre. Din cele de mai sus, rezultă că există unele prevederi în Constituție care într-o interpretare strictă exced regulilor comunitare și de aceea aceste prevederi ar ﬁ trebuit examinate, urmând ca, după caz, să ﬁe abrogate sau

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
Comunitate, aceeași situație ca și țările membre 24. Efectul Tratatului este departe de a se limita la impactul pe care îl are un tratat oarecare asupra legislației naționale a statelor părți, întrucât participarea la Uniunea Europeană implică transferul unor atribute de suveranitate de la statele membre, la Uniune, iar regulile din dreptul comunitar, aplicându-se cu titlu propriu, au luat locul acelora din legislația națională. Prin intrarea sa în vigoare, Tratatul de aderare, care înglobează întreaga structură convențională a Uniunii Europene și toate

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
însăși, pe de o parte, și România, pe de altă parte; dar efectele intrării României în Uniunea Europeană nu se reduc, pur și simplu, la părțile contractante, ele având urmări și în raport de statele terțe (în urma transferării unor atribute de suveranitate, Uniunea Europeană încheie tratate care îi sunt opozabile și României; România trebuie să înceteze tratatele care sunt în contradicție cu angajamentele asumate față de Uniunea Europeană; în tratatele prin care statele membre ale Uniunii Europene acordă tratamentul națiunii celei mai favorizate se face

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
face parte, politicile și regulile comunitare stabilite se vor extinde și asupra ei. România este reprezentată (în Parlament, Consiliu, Comisie ș.a.) și deține funcții în instituțiile comunitare, potrivit regulilor care se aplică, iar ca urmare a transferului unor atribute de suveranitate ale ei, competențele Uniunii și ale instituțiilor sale se vor exercita potrivit reglementărilor comunitare; regulile comunitare vor avea aceeași prioritate față de legislația română și aplicabilitate imediată și directă. România va beneﬁcia de sprijin și asistență din partea Uniunii Europene, continuând să

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
al implicațiilor îl reprezintă ansamblul de consecințe generate de integrarea României în ordinea politico-juridică comunitară; impactul constă în aplicarea reglementărilor comunitare, alcătuită din tratatele și celelalte reguli comunitare; participarea în cadrul Uniunii Europene organizație suprastatală, implică transferarea/partajarea unor atribuite de suveranitate, actele de autoritate ale Comunității coexistând cu jurisdicția statului român, până ce aceasta va ﬁ eliminată sau redusă, în măsura în care va exista, într-o serie de domenii, reglementarea comunitară obligatorie sau preluată. Transferul atributelor de suveranitate ale statelor părți nu ﬁgurează ca

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
implică transferarea/partajarea unor atribuite de suveranitate, actele de autoritate ale Comunității coexistând cu jurisdicția statului român, până ce aceasta va ﬁ eliminată sau redusă, în măsura în care va exista, într-o serie de domenii, reglementarea comunitară obligatorie sau preluată. Transferul atributelor de suveranitate ale statelor părți nu ﬁgurează ca atare în tratatele institutive ale Uniunii Europene, dar se produce automat în urma procesului prin care se conferă competențe din ce în ce mai extinse Comunităților Europene, din ceea ce revine în mod ﬁresc statelor în virtutea exercitării jurisdicției pe care

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
competențe din ce în ce mai extinse Comunităților Europene, din ceea ce revine în mod ﬁresc statelor în virtutea exercitării jurisdicției pe care o au; Uniunea Europeană reprezintă o organizație suprastatală și pe măsura realizării integrării statelor membre în aceasta, are loc o partajare a atributelor de suveranitate, întrucât ea face acte de conducere a societății (legiferând sau sancționând etc.) și substituindu-se acestora în relațiile lor internaționale. Uniunea Europeană are organe legiuitoare proprii care stabilesc reguli aplicabile (dreptul comunitar), nu numai în raport cu statele, ci și direct față de cetățeni

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
făcut specialiștii 19 în domeniu la timpul respectiv, s-ar fi putut sesiza Curtea Constituțională în conformitate cu dispozițiile art.146 lit. b) din Constituție. Potrivit tratatelor de bază ale Uniunii Europene, între statele membre și Uniune are loc un transfer de suveranitate, pe baza căruia instituțiile comunitare exercită anumite competențe, dintre care unele sunt exclusive. Constituția prevede însă că respectivele competențe revin exclusiv Parlamentului României. Dacă "Parlamentul este.... unica autoritate legiuitoare a țării" (art.61 alin.(1)), înseamnă că nici o altă autoritate

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
evident, efectul poate fi contrar celui scontat, deoarece textul poate fi interpretat în sensul că Uniunea, o organizație internațională creată de statele membre, atribuie competențe statelor respective, deși lucrurile stau exact invers. Statele membre au cedat Uniunii o parte din suveranitatea lor în anumite domenii și i-au atribuit competențele necesare pentru ca aceasta să poată îndeplini obiectivele comune. c) Supremația dreptului comunitar Așa cum am menționat deja, textul din Tratatul constituțional care consacra pentru prima dată, la acest nivel, supremația dreptului comunitar

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
acest fenomen dovedește, dacă mai era nevoie, încă o dată, teama statelor membre ale Uniunii Europene și chiar a popoarelor lor că procesul complex și profund al integrării, conceput de Constituția Europeană, ar fi de natură a le "periclita" nu numai suveranitatea, dar și identitatea națională. De altfel, chiar și unii dintre cei mai vehemenți apărători ai Uniunii Europene 33 și ai procesului de pretinsă constituționalizare a dreptului european ajung la o concluzie sceptică, afirmând că "indiferent cât de strânsă va fi

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
teritoriu, care vorbește aceeași limbă, folosește aceleași obiceiuri, având o continuitate istorică și care se distinge de alte grupuri similare prin originea și caracteristicile lor rasiale și în general, dar nu în mod necesar, care trăiește sub aceeași guvernare și suveranitate 38. Totodată, având în vedere caracterul de stat federal al SUA, se precizează că potrivit dreptului constituțional american cuvântul "stat" se aplică la membrii Uniunii Americane, în timp ce cuvântul "națiune" se aplică întregii comunități de oameni care sunt incluși 39 sub

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
ca un act politic având caracter discreționar sau alteori justificarea nerecunoașterii a fost bazată pe rațiuni de ordin ideologic 57. În această privință, subliniem că, potrivit dreptului internațional actual, doctrinei și practicii internaționale, un stat poate să existe în temeiul suveranității saleînainte de a fi recunoscut, pentru existența sa fiind necesare cele patru elemente ale statalității : teritoriu, populație, guvern și capacitatea de a intra în relații cu alte state. Sigur, însă, că în lipsa unei recunoașteri de facto (care nu este definitivă

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
consolidare a Uniunii Europene și a adâncirii procesului de integrare, precum și întinderea acestuia la noi domenii au loc în ce privește statele și alte schimbări cum sunt : readaptarea statului la noile provocări, ceea ce antrenează în mod inevitabil și procesul de înnoire a suveranității, iar un astfel de mediu va atrage ca un magnet identitatea națională în creuzetul transformărilor. Dar acestea nu sunt procese univoce, ci sunt mai degrabă paralele. Uniunea își întărește structurile, dobândește noi competențe, progresează pe linia formării unei identități proprii

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
competențe de guvernare cu competențe legislative și de o altă instituție Comisia care nu are legitimitate democratică 2. Fenomenul a fost foarte bine sintetizat de un cercetător: În procesul de integrare europeană, parlamentele naționale au pierdut o parte semnificativă din suveranitatea lor legislativă. Domenii de politică aflate în mod tradițional sub controlul parlamentelor naționale au fost însușite de guverne și transferate la nivel comunitar. Erodarea competențelor parlamentelor naționale ridică probleme, deoarece ele sunt alese pentru a reprezenta interesele cetățenilor. Dacă ele

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
statelor membre care se văd angajate și ținute la executarea obligațiilor stabilite prin acesta), precum și prin tehnica de contractare. Elementul sui generis este impus de natura raporturilor dintre Uniunea Europeană (organizație internațională suprastatală căreia i-au fost transferate din atributele de suveranitate ale statelor membre) și statele ei membre, când acestea se văd angajate prin actele juridice încheiate de către ea. Drept urmare, pe plan tehnic s-a găsit modalitatea de formulare a acestui raport specific. Specificul structurii contractuale constă în faptul că tratatul

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
de drept internațional cu personalitate juridică distinctă una față de alta, ele se află cu toate acestea, într-un raport special dat de partajarea atributului de a încheia tratate internaționale (ius tractum) și făcând parte din același trunchi instituțional (atributul de suveranitate a statelor membre și competența Uniunii Europene de a încheia anumite tratate se completează unul pe altul într-un tot), nu poate fi vorba de un asemenea caz de obligațiune pentru altul, care presupune un raport simplu, fără asemenea legături

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
organizație internațională de tip integraționist când ele își păstrează acel ius tractum, în același timp cu Uniunea Europeană, deoarece statele membre ale Uniunii Europene rămân în continuare subiecte de drept internațional, chiar dacă au transferat unele competențe Uniunii Europene; rămânând titulare ale suveranității, ele transferă doar unele atribute Uniunii Europene și sunt angajate prin tratatele încheiate. Din această poziție, încheie tratate cu alte subiecte de drept internațional, dar raporturile dintre Uniunea Europeană și statele sale membre nu pot fi asimilate cu acelea din cazul

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
la cooperarea polițienească, sunt menționate forme de cooperare operativă în domeniile respective, inclusiv convenirea de norme minime pentru definirea infracțiunilor și sancțiunilor în domenii ale criminalității de o gravitate deosebită, dar realizarea acestora nu presupune transferul unor noi atribute de suveranitate. Tratatul Constituțional cuprindea, într-adevăr, prevederi cu privire la cooperarea judiciară în materie penală și polițienească (art. III-270-278), dar cooperarea statelor membre nu presupunea delegarea de atribute suverane la nivel comunitar, iar acest gen de activitate nu figura nici printre competențele exclusive

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
nu figura nici printre competențele exclusive și credem nici printre cele partajate; în schimb, se prevedea că Uniunea respectă funcțiile esențiale ale statului și în special, cele care au ca obiect asigurarea integrității sale teritoriale, menținerea ordinii publice și apărarea suveranității (art. 1-5). Modul nostru de abordare se bazează și pe Tratatul de la Lisabona, fiind pus în evidență în Declarația nr. 13 și Declarația nr. 14 anexate Actului final al Conferinței, cu privire la politica externă și de securitate comună: nu se aduce

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
UEUS-AJ, acordul menționat anterior "(....) nu împiedică statul solicitat să invoce motive de refuz al ajutorului reciproc prevăzut de un tratat bilateral de asistență judiciară și nici în lipsa tratatului, principiile aplicabile de drept intern, inclusiv atunci când îndeplinirea cererii ar aduce atingere suveranității, securității și ordinii sale publice sau altor interese esențiale". 4. RELAȚII INTERNAȚIONALE Towards strengthening security and stability in the Black Sea Region* NICOLAE ECOBESCU** Continuity in approaching security and stability issues The aim of my paper consists in bringing to

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
care eu intram în diplomație În anii 1961-1963, Bucureștiul se opunea tentativei sovietice de a imprima organizației CAER caracteristici supranaționale. În 1962, Gheorghiu-Dej, iar în 1963, Alexandru Bârlădeanu, reprezentant în Comitetul executiv al CAER, respingeau asemenea planuri sovietice, în numele respectării suveranității statelor membre. Iată cum descrie Bârlădeanu, omul care i-a spus "nu" lui Hrușciov, o controversă cu premierul sovietic, care avansase ideea unui plan coordonat pentru statele CAER: Spre sfârșitul cuvântului lui Hrușciov, am ridicat mâna, în semn că vreu

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
facem parte, prin hotărâri luate de alții. Fiecare partid dă socoteală în fața poporului său pentru politica pe care o duce și nu poate să o lase în mâna altora. La sfârșit, l-am întrebat ce părere are despre ideea de suveranitate națională...Spre surprinderea mea, Hrușciov a zis în final: "Bârlădeanu are dreptate, nu putem încălca voința altor partide"2. Era o recunoaștere care nu însemna însă nicidecum renunțarea de către Moscova la linia de a-și întări, prin CAER, subordonarea economică

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
politică de sine stătătoare a Bucureștiului își găsea o expresie lipsită de orice echivoc în Declarația din aprilie 1964 a partidului comunist, socotită la vremea respectivă drept o adevărată declarație de independență a României. Declarația se pronunța pentru respectarea principiilor suveranității, egalității în drepturi și neamestecului în treburile interne ale statelor socialiste, pentru dreptul partidelor comuniste, de guvernământ în aceste țări, la o politică proprie, națională. În baza pozițiilor exprimate în Declarație, România dovedea un spirit de inițiativă crescând pe plan

[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]