2,223 matches
-
că are sănătate, minte, putere de muncă. Stai jos, Carmina, o îmbie Alexe și culese din grămada deformată din mijlocul odăii, acoperită parțial, două taburete cu picioare rotunde subțiri. Își scoase din buzunarul pantalonului o țigară și o aprinse cu tact. Parcă era prizonier așa cum stătea acolo țeapăn, pe taburetul scorojit. Nu-i cazul să te formalizezi, îi preciză Nina, noi nu ne jenăm să te primim în aceste condiții. Spune-mi vrei o cafea? Uimită de-o asemenea propunere, Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se zvântă, a clei. Amestecul de obiecte scumpe, disonante, țipătoare, din casa familiei Simion n-o încredințau deloc pe Carmina că fericirea Elenei este asigurată. Dimpotrivă avea senzația că odată ajunsă acolo, sora ei va fi înăbușită, încet, încet, cu tact și răbdare și plămădită din nou după alte tipare. Parcă ceva din ființa Elenei fusese dizolvat, cât de simplu e să nimicești un suflet, o ființă, un copil ca Elena. Mai reuși s-o găsească pe Elena o singură dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pune mult accent pe amănunte, în toate problemele ea pornește de la amănunt către esență, cum să vă spun, da, are această posibilitate de a reface un tot din bucățele. Și acesta nu-i un lucru simplu. Necesită mult analitic, răbdare, tact și ea posedă câte ceva din toate. Marea ei problemă constă în faptul că este puțin instabilă și se lasă repede influențată, intră în derută, nu are încredere în forțele sale. Dumneavoastră, ca părinte, ar trebui să-i ocrotiți cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lor se datora și colegilor de birou ai tatălui care se repeziseră să-i demonstreze că nu era prudent să se joace cu sufletul fetei, la vârsta ei tinerii trec cu intensitate de la o stare la alta, este necesar mult tact, multă răbdare, suferința poate lua forme grotești și de aici până la a decide să facă un pas disperat nu e decât un pas. E drept, nu reușiseră decât trei copii din oraș la facultate și, întâmplător sau nu, unul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei să poată formula o părere obiectivă. Și totuși o făcuseră. Am mai văzut eu, mă o lichea, avea să-i spună cândva Alexe, ca răspuns la insistențele Carminei, mai mare decât el, una mare de tot dar avea un tact cu totul aparte, reflex condiționat, ce mai, îți zâmbea cu nevinovăție și avea niște buze, așa, ca cireașa! Până atunci se înverșunase împotriva soților Alexe din pricini ideatice, exterioare, dar acum era lovită direct, acum ei atacau o persoană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-i apropia pe cei doi tineri, un joc sinuos, plin de piedici imprevizibile, simțurile o avertizau la sigur atunci când se apropia vreun pericol, ea ținea strâns maneta, ca la jocurile mecanice, cu atenția concentrată la maximum gata să intervină cu tact și șiretenie de-ar fi fost cazul. Nu știa nici ea prea bine de ce, dar ideea de a scăpa de grija lui Ovidiu, de a scăpa cu orice preț, i se împlântase serios în minte, o preocupa noapte și zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fuma mult, ochii mici, umezi aproape dispăruseră între razele ridurilor, parcă era un orbete cu nările contractate. Eu vă iubesc pe amândoi deopotrivă, amândoi sunteți copiii mei și nu pot concepe o asemenea situație. Și totuși, dincolo de vorbele astea, cu tact, cu migală, ea o făcea pe Carmina să accepte unele învinuiri ce trebuiau neapărat să atârne pe talerul ei de balanță, aceste fapte nu sunt luate în seamă de nimeni, o asigura, poți să fii liniștită, sunt ca niște reguli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dizolvate în dramul de soluție acidă, propulsat dinăuntru către exterior, purtând ceva din miasmele calde ale interiorului. Da, acum nu mai este Ovidiu Trofin, omul impecabil, bine crescut, elegant până la pedanță, care știe să se descurce în orice împrejurare, cu tact, cu prestanță, care are un nas ca de copoi atunci când e să discearnă valorile sociale și folosește, poate din comoditate, clișee, le folosește fără să clipească, zâmbitor și amabil, cu fruntea sus, NU, NU, acum este un biet individ, răpus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făceau parte din tagma învingătorilor, a celor de neclintit, ori ea avea o adevărată slăbiciune pentru învinși, aveau mai multă larghețe sufletească. Pentru acești oameni păstra ea întotdeauna în rezervă o fărâmă de inimă, oricând gata să fie exploatată cu tact, cu migală, i se putea insufla energie și particulele invizibile să se urnească încetișor din loc, să înceapă mișcarea, ciocnirea, dividerea, zborul. Numai cu un minimum de efort energetic era posibil să se ajungă la proporții fantastice! Atâtea resurse, atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Sidonia, trecută binișor de prima tinerețe, câștiga prin învăluire și prin perseverență, era arma ei secretă care nu o umilea ci, dimpotrivă, îi crea satisfacții, perseverența devenise un sistem valabil în toate cazurile. La întâlnirea precedentă fusese obosită, îi lipsise tactul, nici nu începuse lupta și se resemnase deja în fața eșecului, abia acum, se recunoștea pe sine, lucidă și plină de afecțiune... Se gândi că, desigur, spre seară bărbatul va avea deja bărbia aspră, o asaltau toate aceste amănunte, picături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tot o pândește o primejdie. Așteptă nemișcată până când persoana din fața ușii renunță și plecă. O clipă se gândi la Sidonia. Poate Ovidiu se dusese la ea în puterea nopții și-i spusese tot, tot. Venea acum, stăpână pe ea, cu tactul ei de codoașă bătrână, să încerce să aplaneze conflictul dintre ea și Ovidiu, să-i dea o altă coloratură. Poate el o aștepta în mașină bătând nervos cu degetele darabana pe ebonita neagră a volanului. Sidonia s-ar așeza în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Dacă vreunul dintre noi tăcea prea mult, Kizuki îl provoca și-l făcea să vorbească. Atunci gândeam că trebuie să-i fie foarte greu, dar pe urmă am observat cu câtă ușurință se adapta la orice situație și cu cât tact manevra totul. În plus, avea marele talent de a lua din conversația neinteresantă doar părțile interesante, iar în prezența lui te simțeai de parcă ai fi fost cel mai grozav om din lume și de parcă ai fi avut cea mai interesantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
astfel că puteam să vorbesc liber, chiar dacă inima mi se sugruma În gât, ca să zic așa. Numărul s-a dovedit a fi al unui hotel. Totuși, când mi s-a făcut legătura, femeia de la capătul firului a refuzat plină de tact să-mi răspundă la orice Întrebare. În schimb, mi-a răspuns pur și simplu că era convinsă că nu voi fi dezamăgit de felul În care avea să-mi vorbească dacă mă hotăram să o vizitez. Primea musafiri În zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vă rog să nu părăsiți orașul. Dacă cumva În decursul investigațiilor se adeverește că nu ne-ați spus tot ce știți, nu pot să vă garantez că cele spuse nu vor fi folosite ca probă Împotriva dumneavoastră. Se opri cu tact. Orașul nostru nu e un sat provincial, unde toată lumea știe totul despre fiecare. Chiar și aici la secție, cunoștințele nu sunt distribuite În mod egal. La ora actuală, acest caz este considerat crimă. Dar dacă se adeverește că d-oara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
c-am Înțeles, domnule polițist. — Ofițer, Knisch. Ca și Pieplack, aici de față. Dar cu un rang superior. Ridicându-și degetele În formă de V, Diels scoase un nor de fum mulțumitor. Totuși, ai dreptate. Puteam să avem mai mult tact, nu-i așa, Pieplack? Înainte ca partenerul său să găsească răspunsul potrivit, Diels ridică de pe jos niște obiecte și le Îndesă În sertare Într-o ordine aleatorie. Dar a fi hotărât e o virtute mare, și timpul e ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am zis, uitându-mă atent la maică-sa. Nu era cumva... Era greu de spus. Și mai indicat, să nu Întreb. Dacă era aceeași femeie pe care am văzut-o la slujba de pomenire a lui Molly Beese, situația necesita tact. Mama băiatului Îmi făcu cu mâna cu o expresie neutră, apoi Îl luă pe acesta de mână. Poate nu voia să arate că mă cunoaște. — Azi e ziua lui Axel. Întorcându-se spre fiul ei, adăugă: Acum hai să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am declarat că s-ar putea să cunosc pe cineva care s-ar potrivi perfect... Când, În sfârșit, partea mea mai chibzuită o ajunsese din urmă pe cea care gonea Înainte nesăbuită, jonglând cu cuvinte mari, dar fără prea mult tact, Dora Își deschise portțigaretul. În timp ce eu mă scotoceam În buzunare după un chibrit, mi-a explicat că, oricât de incredibil ar fi părut, era și ea la curent cu ceea ce se Întâmpla În lume, ca toți ceilalți. Despăturind ziarul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
noastră intimă, există mai multe lucruri decât cele care se văd cu ochiul. Își ridică privirea. Nu-i așa, Anton - scuze, Sascha? Pentru că În momentul acela sosiră băuturile noastre cu un zornăit zgomotos, m-am abținut să răspund, plin de tact. Nu eram sigur cum să descriu sentimentul care mă cuprinsese imediat ce chelnerul a plecat și Dora a netezit ziarul. Dar mi-am dat seama că recunosc tot ce făcea cu mâinile - și că-mi era dor de modestia lor reținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Știți cum funcționează aceste grupe de intervenție rapidă. Dorim să aflăm de la dumneavoastră care ar fi componența optimă a unei astfel de echipe pentru o confruntare cu un invadator extraterestru. — Înțeleg, răspunse Norman, Întrebându-se cum ar putea ieși cu tact din Încurcătură. Ideea era, În mod cert, absurdă. Nu și-o putea explica decât ca pe o substituție: Administrația, confruntată cu probleme pe care nu le putea rezolva, decisese să se gândească la altceva. În cele din urmă, avocatul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spus, lipsa de spațiu m-a determinat să fac o selecție severă și să renunț la mai multe materiale la care chiar țineam foarte mult. Am inclus, totuși, un model după care am lucrat în unele situații care solicitau mult tact diplomatic. Alain Juppé, primarul orașului Bordeaux, m-a rugat să-l susțin în alegerile din cadrul Eurocités. Am prins în carte, ca prototip de lucru în asemenea ocazii, răspunsul meu. Interesant era felul cum prieteniile cu primari ai marilor orașe se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
am fost primar (sau ambasador) m-am bucurat de relații excepționale cu Biserica Ortodoxă Greacă. Meritul este al IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, apoi Patriarhul României, al PF Patriarh Teoctist și al IPS Teofan, care m-au antrenat cu tact și răbdare spre fapte bune și credință temeinică. VIII. Familia regală, Regina Ana și Regele Mihai Prima mea scrisoare trimisă în 1992, imediat după alegerea mea, Majestății Sale Regele Mihai al României, nu o am. Am în schimb răspunsul Majestății
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
în care activează alături de colegi de redacție, activiști de partid, oameni de 193 cultură, securiști, prieteni, foști colegi de școală, aspiranți în ale publicisticii etc. Constantin Călin este un „om de carte”; când scrie o face temeinic și cu mult tact, stăruind să fie corect cu ceilalți și cu sine însuși, pentru a fi luat în serios. L-am regăsit în jurnal pe omul sobru, atent la interlocutor, mereu prevenitor și meticulos în vorbire ca și în scris, cu replica bine
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în care activează alături de colegi de redacție, activiști de partid, oameni de 193 cultură, securiști, prieteni, foști colegi de școală, aspiranți în ale publicisticii etc. Constantin Călin este un „om de carte”; când scrie o face temeinic și cu mult tact, stăruind să fie corect cu ceilalți și cu sine însuși, pentru a fi luat în serios. L-am regăsit în jurnal pe omul sobru, atent la interlocutor, mereu prevenitor și meticulos în vorbire ca și în scris, cu replica bine
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
singură biserică a ”Sf. Nicolaie” din vechime urma să-mi fie și catedrală episcopală”. Noul episcop, cunoscând bine realitățile locale, sărăcia nu doar a rețelei duhovnicești dar și impresionanta și primitiva așezare a localității, a pornit cu elan, persuasiune, cu tact și optimism, la dezvoltarea nu numai a sectorului duhovniocesc ci li a multiplelor aspecte de urbanism, sociale și culturale. În anul 1934 la tipografia ”Luceafărul” din București se tipărește un volum de peste 300 de pagini În care se descriu toate
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
că În Basarabia: o pleiadă de maeștri dirijori organizează cu pasiune și virtuozitate coruri care uimesc țara la concursuri. Sufletul basarabean, rebel la disciplină, sub bagheta acestui magician, produs direct al conștiinței muzicale tradiționale din Basarabia, se lasă Închegat În tact și tonalitate, prezența acestui omuleț... electriza. Nicolae Dunăreanu, venit la Ismail din Vechiul Regat, Întâmpină În 1918 greutăți enorme În deschiderea unei școli românești dat fiind opunerea vechilor cadre rusofone și chiar a elevilor... Dar cu sufletul de adevărat român
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]