2,010 matches
-
va dispune trupele pe un front restrâns, formând linia de luptă mai mult sau mai puțin între cele 3 ferme, acestea împiedicând o acțiune de flancare din partea inamicului, care ar fi trebuit mai întâi să cucerească fermele. Aplicânt una dintre tacticile sale favorite, denumită „reverse slope”, Ducele a fost atent să își plaseze grosul forțelor în spatele pantei pe care o face platoul Mont Saint-Jean, pentru a nu prezenta inamiului decât o mică parte din dispunerea sa strategică și pentru a minimiza
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
iar atunci când soldații lui d'Erlon au ajuns în sfârșit în contact cu cei 6000 de inamici, aceștia erau pregătiți să îi primească cu focuri bine coordonate. Contele d'Erlon îi mai întâlnise pe englezi în peninsula iberică și cunoștea tactica preferată de Wellington de a folosi dispunerea infanteriei în linie și focul de la mică distanță pentru a contracara tactica franceză obișnuită de a avansa în coloane de atac compacte. Fără a fi absolut clar cine a ordonat folosirea acestei formații
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
a provoca un număr mare de victime. Călăreții francezi încearcă totul: să străpungă careele inamice, să sară cu caii în mijlocul careului, dar fără rezultate notabile: englezii se clatină dar majoritatea careelor nu pot fi străpunse. Conform unei scheme clasice pentru tactica acelor vremuri, pentru a se proteja în timpul șarjelor, tunarii anglo-aliați se refugiază în interiorul careelor, însă tunurile rămân la discreția francezilor. Aceștia nu sunt echipați corespunzător pentru a le transporta, dar sunt dotați cu niște cuie special concepute pentru a bloca
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
franceză cu linii de apărare puternice, dar de fiecare dată avansarea rapidă a francezilor nu i-a lăsat timp generalului rus să-și organizeze defensiva, și l-a obligat să se retragă de fiecare dată. În timpul retragerilor, rușii au folosit tactica pământului pârjolit, acțiunile lor din 1812 fiind un exemplu clasic folosit în manualele de tactică militară. Presiunea politică exercitată asupra lui Barclay pentru a angaja în armata într-o mare bătălie hotărâtoare și pozițiile critice ale generalilor săi au dus
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
s-a dat într-o câmpie, fără prea multe obstacole naturale. Se estimează că artileriile celor două armate ar fi tras peste 90 000 de proiectile fiecare în timpul celor două zile de lupte. Wagram a marcat o schimbare majoră în tactica armatei austriece, care a opus o rezistență încrâncenată și a cărei împărțire pe Corpuri de armată, chiar dacă insuficient stăpânită și prost înțeleasă, a reușit să o impună totuși ca fiind un adversar redutabil. Cu toate că buletinul „Marii Armate” amintește de doar
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
acțiunilor forțelor terestre, civilii sovietici au suferit pierderi grele în timpul atacurilor Luftwaffe împotriva orașelor pe care germanii încercau să le cucerească. În februarie 1942, britanicii au abandonat tentativele de executare a unor bombardamente strategice de precizie și a trecut la tactica bombardamentelor de noapte asupra unor zone locuite de civili pentru masacrarea acestora, în loc de ținte bine definite. Aceste bombardamente au fost îndreptate în egală măsură împotriva țintelor de interes militar, cât și împotriva celor eminamente civile, urmărind efecte teroriste sau ceea ce
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
Artileria era extrem de vulnerabilă și putea fi capturată sau indisponibilizată ușor (prin înfigerea unui cui care bloca sistemul de tragere) și deci trebuia să se afle întotdeauna în spatele unei linii de infanterie sau cavalerie, dar nu prea departe de inamic. Tactica militară studiază modul cum trebuie folosite împreună armele unei armate, în funcție de teren, pentru a câștiga o bătălie. În mod ideal, pentru a câștiga o bătălie, se considera că este nevoie atât de infanterie, cât și de cavalerie și artilerie, care
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
împreună armele unei armate, în funcție de teren, pentru a câștiga o bătălie. În mod ideal, pentru a câștiga o bătălie, se considera că este nevoie atât de infanterie, cât și de cavalerie și artilerie, care trebuie să acționeze coordonat. Crucială pentru tactica infanteriei și cavaleriei acelor vremuri era formația de luptă adoptată, aceasta aducând de cele mai multe ori succesul sau eșecul unei acțiuni. Ca în orice altă epocă, atacul din flanc era mult mai eficient decât cel frontal, iar atacul din spate era
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
000-14,000 de călăreți francezi) a dus la sistarea oricărei ofensive din partea rușilor, salvându-l pe Napoleon de la o înfrângere certă. Până în 1812, a devenit evident pentru toate statele europene că abordarea franceză era mult mai eficientă. Pentru infanteria continentală, tactica obișnuită era de a avansa în coloană de atac, precedată de trăgătorii de elită. Aceștia din urmă deschideau focul pentru a dezorganiza formația inamică, care era apoi atacată la baionetă de coloana de atac. Armata franceză, în mod obișnuit, avansa
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
a fost aceea a luptei partizanilor în care concurau pentru formarea puterilor Comitetului de eliberare Națională(CLN); În CLN ce a fost organizat ca formă spontană au existat diferite interpretări cu privire la acțiunile ce urmează să fie făcute. Nu doar în ceea ce privește tactica cât și în ceea ce privește strategia. În cea mai mare parte a componenților partizani erau infiltrați agenți străini, și rupturile între diferitii componenți, erau rezolvate de conducerea CLN. Un fel de pseudo-legitimare părea să vină din susținerea primită de la puterile străine. Situația
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
infanteriei, care s-a transformat la un moment dat într-o luptă feroce om al om. După mai multe ore de lupte sângeroase, sovieticii au fost nevoiți să se retragă. Regimentul "De Ruyter" reușise să reziste, iar Govorov a schimbat tactica de atac. În următoarele câteva săptămâni, regimentul olandezilor a fost supus bombardamentelor de artilerie și de aviație neîncetate. În noaptea de 6-7 martie, aviația sovietică a efectuat un raid uriaș de bombardament asupra orașului Narva, distrugându-l aproape în totalitate
Bătălia pentru capul de pod de la Narva () [Corola-website/Science/312032_a_313361]
-
militare împotriva sectei religioase Cao Dai, secta Hoa Hao al lui Ba Cut și grupul de crimă organizată Binh Xuyen (care a fost aliat cu membri ai poliției secrete și a unor elemente militare). Ca răspuns la ampla opoziție față de tacticile sale dure, Diem a încercat din ce în ce mai mult să dea vina pe comuniști. Într-un referendum privind viitorul statului Vietnam, la 23 octombrie 1955, Diem a fraudat sondajele supravegheate de către fratele său, Ngo Dinh Nhu, și a fost creditat cu 98
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
de utilizarea forțelor speciale pentru lupta împotriva insurgenților în țările lumii a treia amenințate de insurgenții comuniști. Deși aceste forțe au fost, inițial, destinate utilizării lor în spatele liniei frontului, în cazul unei eventuale invazii convenționale în Europa, Kennedy credea că tacticile de gherilă utilizate de forțele speciale, cum ar fi, de exemplu, Beretele Verzi, ar fi eficiente în "luptele de tufișuri" în războiul din Vietnam. Consilierii Maxwell Taylor și Walt Rostow i-au recomandat lui Kennedy, ca trupele americane să fie
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
zboare la granița spațiului aerian sovietic pentru a convinge Uniunea Sovietică că este capabil de orice pentru a pune capăt războiului din Vietnam. Nixon a urmărit, de asemenea, forțarea unor negocieri. Comandantul teatrului de luptă, generalul Creighton Abrams a schimbat tactica, inițiind operațiuni mai mici, care vizau logistica comunistă, cu o mai bună utilizare a puterii de foc și cu mai multă cooperare cu Armata Vietnamului de Sud. Nixon, de asemenea, a început o politică de destindere cu Uniunea Sovietică și
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
cheruscii și aliații lor atacă pe neașteptate cu lănci pe aproape întreaga lungime a coloanei romane. Pentru că legionarii nu puteau să se desfășoare, lupta se transformă într-un angajament haotic, corp la corp, în care romanii nu-și pot folosi tactica superioară. După ce respinge primele valuri germanice, Varus își construiește o tabără fortificată și dă foc căruțelor, devenite inutile în condițiile de umiditate excesivă. Romanii trebuiau să facă față a doua zi atacurilor succesive ale germanicilor, dar ploaia teribilă face arcurile
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
situației destinate trupei, în speranța că vor îmbunătăți pe viitor situația. Cea mai importantă schimbare la vârf a fost numirea la comanda trupelor americane a generalului George Patton, avându-l ca adjunct pe Omar N. Bradley. Noul comandant a schimbat tactica împrăștierii trupelor pe o arie prea mare. În schimb, trupele americane trebuiau concentrate pentru a asigura superioritatea numerică locală și pentru a crește puterea de foc a unităților, ceea ar fi dus la exploatarea mai eficientă a marii puteri de
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
Artă operativă (1980-1984) și al Catedrei de Strategie (1984-1987). În anul 1987, a fost trecut în rezervă cu gradul de general-maior (cu o stea) În decursul carierei sale, el a efectuat cercetări științifice în următoarele specializări: strategie militară; artă operativă; tactica trupelor terestre; teoria organizării și mobilizării armatei și economiei naționale; teoria instruirii și educării trupelor. Începând din anul 1980, el este conducător de doctorat în specialitatea Artă militară (Strategie și tactica), coordonând până în prezent tezele de doctorat a 27 generali
Valentin Arsenie () [Corola-website/Science/311504_a_312833]
-
cercetări științifice în următoarele specializări: strategie militară; artă operativă; tactica trupelor terestre; teoria organizării și mobilizării armatei și economiei naționale; teoria instruirii și educării trupelor. Începând din anul 1980, el este conducător de doctorat în specialitatea Artă militară (Strategie și tactica), coordonând până în prezent tezele de doctorat a 27 generali și ofițeri. Generalul în retragere Valentin Arsenie a fost înaintat la gradele de general de divizie (cu 2 stele) la 1 decembrie 1998 , de general de corp de armată (cu 3
Valentin Arsenie () [Corola-website/Science/311504_a_312833]
-
Tactica se referă la mijloacele practice folosite pentru a realiza strategia. Strategia este planul general. Pentru a da un exemplu din armată, strategia de a câștiga un război ar putea fi eliminarea capacităților de război inamice. Tacticile folosite pentru a realiza
Tactică militară () [Corola-website/Science/311658_a_312987]
-
Tactica se referă la mijloacele practice folosite pentru a realiza strategia. Strategia este planul general. Pentru a da un exemplu din armată, strategia de a câștiga un război ar putea fi eliminarea capacităților de război inamice. Tacticile folosite pentru a realiza acest plan pot fi atacuri surprinzătoare, distrugerea sistemelor de telecomunicații, bombardamente ale obiectivelor strategice și alte asemenea tehnici speciale. Tactica depinde de strategie. Daca în război se folosește o strategie defensivă, se vor folosi anumite tactici
Tactică militară () [Corola-website/Science/311658_a_312987]
-
din armată, strategia de a câștiga un război ar putea fi eliminarea capacităților de război inamice. Tacticile folosite pentru a realiza acest plan pot fi atacuri surprinzătoare, distrugerea sistemelor de telecomunicații, bombardamente ale obiectivelor strategice și alte asemenea tehnici speciale. Tactica depinde de strategie. Daca în război se folosește o strategie defensivă, se vor folosi anumite tactici (de exemplu război de gherilă), pe când dacă strategia este ofensivă, se vor folosi alte tactici (bombardamente strategice).
Tactică militară () [Corola-website/Science/311658_a_312987]
-
Înalte Studii Militare din București. După absolvirea Școlii de ofițeri, este reținut la catedră ca profesor la Școala Militară de Ofițeri Activi „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, unde a îndeplinit funcțiile de comandant de subunități ierarhice (1967-1981), șef al Catedrei de „Tactica Armelor Întrunite” și locțiitor al comandantului pentru arma Infanterie (1981-1984). Este numit apoi comandant al Liceului Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza (1984-1991), comandant al Institutului Militar de Infanterie și Chimie „Nicolae Bălcescu” din Sibiu (1991-1995) și în cele din urmă
Neculai Stoina () [Corola-website/Science/311662_a_312991]
-
nou, va fi condamnat la 45 de zile de închisoare sau plata unei amenzi de 178$. Martin Luther King a ales închisoarea. După trei zile, șeful poliției locale, Laurie Pritchett, a aranjat discret plata cauțiunii și eliberarea acestuia. De altfel, tactica autorităților a fost de a opera arestări în masă sub pretextul asigurării liniștii publice, dispersarea arestaților în centre de detenție îndepărtate, urmate de eliberarea discretă a acestora, fără a face vreo concesie, astfel încât până la urmă, mișcarea de protest nu și-
Martin Luther King () [Corola-website/Science/310981_a_312310]
-
000 de locuitori, din care populația de culoare reprezenta aproape 40%, în 1960, orașul Birmingham din statul Alabama era unul din cele mai segregate rasial orașe din Statele Unite. După eșecul campaniei din Albany, Martin Luther King a decis să schimbe tactica, încercând să deplaseze presiunile asupra autorităților înspre factorii economici. S-a urmărit ca prin proteste pașnice și prin boicotarea comerțului și serviciilor, să se provoace arestări în masă, care să conducă la paralizarea activității economice. Campania de proteste era cât
Martin Luther King () [Corola-website/Science/310981_a_312310]
-
aviație, dr. Hayling a devenit primul dentist de culoare din Florida, fiind admis ulterior în American Dental Association. Inițial asociat cu NAACP, datorită provocărilor și violențelor membrilor Ku-Klux-Klan-ului, a militat pentru crearea de grupări înarmate de auto-apărare în paralel cu tactica non-violentă adoptată de Martin Luther King. În martie 1964, King și organizația condusă de el, Southern Christian Leadership Conference (SCLC), s-au alăturat mișcării dr. Hayling. Au fost inițiate demonstrații non-violente prin oraș, urmate în replică de contra-demonstrații ale membrilor
Martin Luther King () [Corola-website/Science/310981_a_312310]