2,004 matches
-
familia de păsări iar peste zmeuriș, pacea se desăvârșise. A doua zi degeaba căută păsărelele pe gard sau în tufiș, nu erau nicăieri. Nenea Nelu dând din nou ramurile la o parte, găsi cuibul și le arătă celor două fete. Tanti se simțea vinovată pentru plecarea păsărilor, dar nenea a liniștit-o, „le-a căzut cuibul și nu puteau sta în el, că ar fi fost mâncate de pisicile care mișunau prin grădină sau de șarpele de casă, care a fost
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
tău. - Să vedem ce face pisoiașul roșcovan după ce a mâncat laptele și bucățelele de salam? Se linge pe bot, uite Mamă, se curăță pe blana ei roșcată. - Da, pisica este un animal curat. Apoi se apropie de nenea și de tanti și se încolăcește în jurul picioarelor și toarce de zor. - Toarce? Doar nu face lână? - Nu, dragul meu, așa se cheamă cântecul pisicii fericite. - Uite pisoiașul stă la pândă și înaintează tiptil, ce vânează oare? - Vreun porumbel sau vrabie, care caută
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mi-ai mai spus-o, dar ai uitat de fiecare dată să-mi spui și ce am de făcut. REGIZORUL: Mai întâi fă-ți rost de hainele potrivite rolului tău. E un rol important! Te-ai uitat în oglindă? BUFONUL: Tanti Ania a zis că altceva decât mi-a dat nu se găsește în garderoba teatrului. REGIZORUL: Du-te și vorbește cu scenograful... când s-a hotărî să ne viziteze. Mai multă fantezie! Pe urmă să fii cel mai înțelept dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mii, deșteptule, că tre’ să plătim vinurile astea ieftine ca noi... Crezi că plătește uitnei hiuston???? 20.02.2010 Sandu Șpriț - fără colegiu, dar cu veselia la purtător Sandule, tu nu candidezi la vreun colegiu din ăsta, că văd că tanti Teo s-a echipat În portocaliu și vrea să dea cu tifla la dușmani! Din frumoasa emisiune, țop În frumoasa circumscripție... Cei trei cheflii, Sandu, Gore și Gicu, s-au reîntâlnit la cârciumă, de data asta la terasă, fiindcă strălucește
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ziua aia, nău băsescu dei și ies În stradă... Gore face semn celor doi să dea paharele peste cap mai repede. Apoi le reumple și ridică propriul pahar. Hai noroc și la mai mare, Voicu este la răcoare, iar cu tanti Teo-n frunte veți avea victorii multe. Și-o să țineți și cură de slăbire. Lipsește aia fițoasă, asistenta ei din alte vremuri... Nu mi-a plăcut tunsoarea doamnei candidat, sincer să fiu, Înainte Îi stătea mai bine. Lăsați femeia În pace
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu vreau, vin-aici!” „V-arăt altă dată, tovarășu’...” „Tovarășu’, Paul mi-a dat un pumn în spate!” „Paul, vin-aici!” „Nu-i adevărat, tovarășu’, că el mi-o pus piedică și mi-o zis că-s handicapat!” „Nii, tovarășu’, tanti aia are ochelari. Di ce are ochelari tovarășu’?” „Tovarășu’ seamănă cu Gullit!” „Tovarășu’, Bolboacă o zis că sunteți Gullit...” „Când ne dați pufarine, tovarășu’?” „Nu vă dau, vă cumpărați voi!” „Auziți, băă, tovarășu’ ne lasă să ne cumpărăm noi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
zumzet neauzit, tăcere tenebroasă. Poarta grea de fier, trepte solemne. Clădire princiară, bolți, ogive, piatră lemn oțel, ferestre severe și coloane și policandre, cunoaștem decorul. Apasă butonul soneriei pe care scrie Dr. Marga. O fi stând deja pitită după ușă tanti Jeny, pacienta, devenită bona lui don’ doctor, o fi așteptând, ca de obicei, în spatele ușii. — Ți-am adus o floare, bunicuță. Garoafă galbenă, n-am găsit trandafiri. Că doar știi, la noi nici flori nu mai sunt decât pentru eroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
râzi, nu-i de dinți, las’ că știu eu, știrbă știrbă, da’ nu de asta te ferești, așa te-au obișnuit clasele exploatatoare. Care n-au dispărut, să știi, deloc n-au dispărut. Domnișorul Anatol s-ar așeza pe covor, tanti Jeny în fotoliu, închizând ochii. Măi bădiță Onule... Glasul subțire subțire, un copil firav, o dâră abia văzută, sub genele dese și negre. Măi Bădiță Onule Semăna-ți-aș numele Mâna aspră mângâind chelia orfanului. Lent lent se ridică glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe nimeni și servea tuturor. Cum îngădui portarului pensionat să-și revadă ghereta, chiar s-o păzească, dacă vrea, duminica, când instituția e închisă și portarii în funcție sunt liberi. Fuseseră imediat de acord, cum s-o refuze pe sfioasa tanti Veturia? Așa că domnii doctori de la facultate îndrumau spre colega pensionată studenții arabi în dificultate cu limba română sau cu unele discipline de examen. O sfătuiseră, firește, să fie prudentă. Sfatul suna ca o involuntară glumă, în gura atâtor descurcăreți cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cântar, drăguțe, vesele. Mătușica ținea mâna pe clanță. Tolea se aranjase comod pe taburet. Câinele negru Dingo lungise mult gâtul, capul atingea botul pantofului galben. — Tavi, stai cuminte... Tavi retrase botul negru de pe botul galben, dar rămase atent, la pândă. Tanti Venera avea o voce plăcută, foarte plăcută, nici nu observasem sau uitasem, da, pur și simplu, Tolea uitase, se luase cu vorba, n-a observat. Într-adevăr, Venera avea un timbru plăcut, aromat, n-ai fi zis. O botezase Venera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pachet de acasă. În timp ce mânca veselă și fericită, Viviana își aduse aminte de vizita la bunica și se gândi să întrebe pe cineva cum poate să ajungă acolo. Se apropie de o femeie care trecea prin parc și o întrebă: Tanti, îmi spuneți vă rog, unde este strada Vârful Limbii? Femeia o privi cu surprindere, își ascunse un zâmbet și trecu mai departe fără să-i dea un răspuns. Viviana rămase nedumerită: de ce nu primise nici un răspuns și de ce râsese femeia
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
că am ajuns acasă. Angelina ciuguli puțin la masa de prânz apoi, în timpul când ceilalți se odihneau ea își pregăti ghiozdanul pentru a doua zi, își înveli caietele, le puse etichetă și se semnă frumos pe ele. Când termină, sosi tanti Dora, sora tatii care locuia în oraș, cu cei doi copii ai săi, Simina și George. Curând ieșiră cu toții în curtea străjuită de doi nuci. Înarmați fiecare cu câte o prăjină, tata și bunicul începură să bată nucii. Din ei
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
supărarea când va vedea munca ei din grădină. Uite, mămico, nu sunt frumoase roșiile așa legate și săpate? Mama privi spre grădină și-și puse mâinile în cap. Florinuțo, acolo era porumbul pentru floricele, abia prinsesem și eu sămânța de la tanti Veta! Ai tăiat porumbul și ai lăsat romanul? Ba i-ai mai pus și araci pe deasupra! Florinuța se întristă de tot, ea sperase că îi va face mamei o bucurie. Ei, lasă, măi femeie! Tot a făcut fata ceva bun
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ca matale. Nu mai e comunism acuma, s-a terminat. Da’ s-o luăm și altfel. Atunci, dacă ar fi să fie așa cum zice lumea, nu trebuia să fie și din ăștia ca mine să-și facă datoria? Chiar și tanti Rela. Toți știe ce-a făcut și cum a făcut. Până și cu băiatul ăla, atunci cu... Știi matale, cum a fost chestia aia, cu stejarul ăla de demult, de la răscrăcarea drumurilor. Doar că ea prea a exagerat, părinte. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lor. Tu erai mic când a dispărut Tomnea ăsta. Dar știi cum a dispărut? Toată securitatea, în cap cu Goncea, pe capul lui și el, țuști. S-a ridicat la cer și a dispărut. Chicoti înveselită. - S-o întrebi pe tanti-ti Horcița, candelăreasa. Ea le știe de pe când era studentă și trăia cu savantul ăla de-a murit în Baltă. Să vezi ce-ți spune Horcița despre chestiile astea... O trase de mâneca rochiei. - Ce tot vorbești mamă! Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de-acasă, fără să știu eu unde te duci, pe unde umbli, unde ești. Nu ți-am cerut prea mult! Nu te țin închisă! Nu-ți interzic să te duci la biserică. Poți să te duci când vrei și la tanti Valentina. Unde vrei poți să te duci. Dar să știu, să nu stau întruna cu frica de matale. Că ce-ai pățit. Că poate... Mergeau în josul bulevardului. Se ținea de brațul lui, dusă în voia pașilor, pierdută doar în jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
câinele parcă o proteja. Cu Maestrul era bine, singura mea problemă era că nu știam pe atunci să gătesc, nu știam să fac nimic-nimic, nu deosebeam pătrunjelul de mărar, dar am învățat încetul cu încetul, m-a ajutat o vecină, tanti Sorina, la început o rugam pe ea să cumpere una-alta, o întrebam cum să fac o ciorbă, ea m-a învățat să fac supa de ceapă cu care am rupt gura târgului, rafinată mâncare, mănâncă toți ca sparții. Învățam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
amănuntele și estetica pe care le găsești acolo, pe scenă, artistul care zice că iubește publicul minte, hai să luăm scriitorii, cum să scrii, spre exemplu, pentru public?, scrii pentru tine, cam asta e regula, cum să joci teatru pentru tanti Lenuța?, nuuu, joci pentru tine sau pentru elite, păi, dacă Picasso ar fi pictat pentru doamna Maricica, ce-ar fi ieșit?, mulțimea nu face ea istoria, ci individul, liderul, tot așa, în teatru, actorul e actor, publicul e public, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la gât o cruce cu diamante, pe care nu i-am mai văzut-o până acum. De fiecare dată când o văd, are o bijuterie nouă. — Îmi pare bine să te văd, Emma ! Te vedem cam rar. Nu-i așa, tanti Rachel ? — Așa e, spune mama, pupându-mă. — Îmi dai haina ? spune Kerry, În timp ce eu tocmai pun sticla de șampanie pe care am adus-o În frigider. Vrei ceva de băut ? Așa-mi vorbește mereu. Ca și cum aș fi un musafir. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bune. Seacă și delicioasă. Mă Întreb cum o fi băutura aia cu pepene. Termină. Șampania e perfectă. Jack are dreptate, ăsta e modul perfect de a Începe o Întâlnire. — Prima dată când am băut șampanie aveam șase ani... Încep. — La tanti Sue, spune Jack zâmbind. Și ți-ai dat jos toate hainele și le-ai aruncat În iaz. A, da, spun, oprindu-mă brusc. Da, ți-am spus, nu-i așa ? Așa că n-am să-l mai obosesc cu anecdota asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
eram suflete pereche. Evident că nu era sincer interesat de persoana mea. Evident că nu m-a iubit niciodată. Mă săgetează un fior cumplit de durere și scotocesc disperată după un șervețel. — Nu-ți fă griji, draga mea ! spune o tanti corpolentă din stânga mea, Îmbrăcată Într-o rochie uriașă imprimată, cu model cu ananas. Nu te merită ! Du-te acasă, spală-te pe față, bea o ceașcă de ceai... De unde știți că plânge pentru un bărbat ? se bagă o femeie Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Ghiță Zota, pădurarul care nu prea Înțelegea de ce inginerul silvic, șeful său direct l-a invitat cam forțat să vină la Vaslui la o mică petrecere intimă, zicându-i la telefon: Contez pe tine, să vii neapărat și neapărat cu tanti Onorica, e clar! Venim, venim! Când am ieșit eu din cuvântul dumneavoastră, tovarășe inginer!, a spus Zota foarte supărat că iar va trebui să ducă un plocon gras șefului său. Mașina Înainta pe malul unei râpe adânci și Întunecate chiar
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
din drum. Spunând acestea, fără a se uita spre consăteanca sa, Saveta, și-a Înnodat mai bine baticul sub bărbie, și-a pus sapa pe spinare, și a plecat În treaba ei fără a mai lua În seamă discuția ulterioară. Tanti Antoneta tocmai se chinuia să dezlege sârma de la poarta cumnatei sale, Ana. Gardul de la drum era din scânduri putrezite pe alocuri, de abia se mai țineau În câteva sârme. Ana avea vreo trei - patru câini care sau pripășit pe la ea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
alb de ziceai că-i o cânepă nescărmănată. După ziua În care a muncit prin sat și a băut destulă țuică, a venit vremea să se odihnească și să-și revină din mahmureală. Ce faci, cumnată?? Te simți bine? Întreabă tanti Antoneta, oprindu-se În fața ei și analizând-o cu atenție. Mă simt bine, fa, Antoneto! Iaca am băut un șpriț, aseară, și m-am odihnit până mai târziu. Mi-am dat seama. Se vede de la o poștă că n-ai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
un păhărel de vin. L-am căpătat ieri de la Marcela, cea la care am prășit În vie. După ce au dat peste cap primul păhărel de vin, au Început să-și amintească de vremurile bune, din tinerețe. Ce să spun de tanti Antoneta?! Nici ea nu prea refuza băutura. În ultimii ani, după ce i-a murit bărbatul, a Început să lase lucrurile de izbeliște și când avea chef de un păhărel, mai făcea câte o vizită la o vecină. Pe vremea colectivizării
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]