2,085 matches
-
său, în care îi declară că, de va lua o astfel de hotărâre sau oricare alta, rupe Mica Înțelegere. Audiența lui Averescu a fost amânată sine die din această cauză, nu din [cauza] morții doamnei Averescu. Iată de ce Titulescu a telefonat la Paris lui Zănescu că nu se va mai amesteca regele în afacerile externe și nu va mai lua hotărâri personale de aici înainte. Tot personalul Legației din Paris a observat schimbarea de atitudine a lui Cesianu, care până aci
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
totul liniștită și sigură de succesul comemorării regelui Carol I, mai ales binevenit pentru tineret, care puțin știa de el. A doua zi de dimineață, d. Ralea 327 își decomandă conferința sa la Giurgiu „fiind date împrejurările“. D. Argetoianu îmi telefonează că trebuie să le amân, căci nu se poate vorbi acum de războiul cu turcii și înapoierea celor trei districte ale Basarabiei. N-am crezut nici un minut în aceste cuvinte și am refuzat categoric să le amân. Ba chiar i-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
grup așa de numeros, dar Dinu refuzase să se prezinte singur, fiind dat rezultatul audiențelor lui din trecut. D-rul Costinescu, Stelian Popescu și d-rul Lupu au dus cererea și, spre marea mirare a tuturor, peste 1/2 de oră se telefona la Dinu că audiența este acordată. Erau orele 12 și, din întâmplare, se întruniseră acolo. „Cum îndată, dar nu avem vreme să prevenim pe toți semnatarii și nu suntem în ținuta voită.“ „Nu face nimic, regele cere să veniți îndată
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de la Bădăcin, pe Iorga de la Băile Herculane și [pe] George Brătianu din Moldova, unde era concentrat, își închipui că, revenind la mentalitate mai sănătoasă, regele voia să apere Transilvania. Refuză trenul și porni cu automobilul. La 3 noaptea, în București, telefonă la Palat, unde îndată fu chemat. Acolo găsi Consiliul de Coroană, la care se așezaseră și Horia Codreanu, și părintele Moța. Aci, paranteză: Când comisarul de poliție se duse la Horia Codreanu să-l cheme la Palat, l-a găsit
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și fiica lui voiau să-l însoțească. Nu le lăsară (probabil ca să nu constate numărul auto-ului). În drum, după ce-l chinuiră în diferite chipuri, îi smulseră barba, îi tăiară gâtul... îl omorâră și îl aruncară pe marginea șoselei, apoi telefonară doamnei Iorga: „Vino de ridică la kilometrul... hoitul lui Iorga.“ Și acesta fu dus la morgă. Generalul Antonescu fu prevenit, arătă cea mai vie surprindere și publică un comunicat dezaprobând cele două omoruri și afirmând că autorii vor fi pedepsiți
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
samavolniciile lor. Argetoianu, Tătărescu, Ghelmegeanu, Ralea, doctorul Marinescu sunt tot închiși cu gardă de soldați sub comanda unui ofițer. Acum 5 zile, o ceată de legionari s-a prezentat pentru o percheziție, soldații nu le-au permis intrarea, ofițerul a telefonat la poliție, care a răspuns că au autorizarea de a percheziționa. „Dar eu nu sunt pus aici de poliție, ci de Ministerul de Interne, numai de acolo primesc ordine, de voi fi silit dau ordin soldaților să tragă.“ La această
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu Nichita Stănescu și cu alți poeți ai generației lui, Cezar Baltag a contribuit esențial, în plină epocă totalitară, la reînvierea poeziei românești și mai apoi la reafirmarea ei prodigioasă. În luna februarie a acestui an*, Cezar Baltag mi-a telefonat pentru a mă întreba dacă-i putem găzdui în România literară un mic articol polemic, un răspuns pe care se vede obligat să l dea unui atac care i s-a făcut într-o publicație de rea faimă. Îl ponegrise
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
folosit poetul nici odată în zilele lui bune, ci tocmai acum, în zilele lui cele mai rele, când mai avea puțin de trăit și știa acest lucru. O întâmplare cu Ștefan Bănulescu (pagină de jurnal) 22 august 1996 I-am telefonat joia trecută lui Bănulescu să-i cer ceva pentru primul număr din septembrie al României literare. Pe 8 împlinește șaptezeci de ani și vrem să-l sărbătorim. Îmi spune că e bucuros că ne-am gândit, dar nu știe ce
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
dar să am și de unde tăia dacă răspunde prea scurt, să nu fie disproporție. Seara ratez filmul la TV pentru că lucrez la întrebări. Duminică dimineața cumpăr flori din Piața Latină și mă înființez la Bănulescu la unsprezece fix, după ce înainte telefonasem că pornesc spre el. Florile sunt pentru doamna, care însă nu apare, fiind plecată. Cafelele sunt pregătite, aburesc. Convenim asupra textelor, ce dimensiuni să aibă, predau întrebările. Bănulescu îmi arată altele, trimise mai demult de Eugen Simion, la care nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
văzusem cum arată banii occidentali, mărci sau dolari (dacă se găsea asupra cuiva un singur dolar, era în mod cert condamnat la închisoare). Întreaga acțiune trebuia făcută însă în cel mai mare secret, căci era destul ca un răuvoitor să telefoneze la Miliție (chiar anonim) și să spună că „vedeți că tovarășul X are de gând să nu se mai întoarcă din străinătate”, imediat se anula ieșirea și se trecea la „cercetări”. Am avut cunoscuți și colegi de serviciu care au
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
lor. Istoria este știință, dar poate fi subiectivă fiindcă este, totodată, și viață trăită. L.C.: Cum ați reușit să intrați în legătură cu Mariana Drăgescu? De ce vi s-a părut important să scrieți despre acești aviatori? D.F.: M-am încumetat să-i telefonez Marianei Drăgescu, fără să o fi cunoscut personal, și să-i solicit un interviu, pe care l-am publicat, cred, în 2006. Inițial nu mă gândisem la o carte. Mariana Drăgescu este o persoană deosebită, a fost o plăcere reciprocă
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Tatei chiar i-a convenit situația: s-a înscris pe o listă, mai curând de trei ceasuri nu-i venea rândul, și a plecat prin oraș. Venirea lui aici mai avea un scop secret, în afară de procurarea ochelarilor. Să încerce să telefoneze acasă. A găsit cu ușurință clădirea Poștei și a Telefoanelor. Deși era un gest nu lipsit de riscuri (fiindcă putea fi urmărit, spionat și, dacă ajungea la urechea mai marilor din colonie, ar fi fost un ins terminat), tata n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
îl anunțăm pe toarășul Cameniță: se supără, nu se supără pe noi, e musai să-l anunțăm în asemenea situație. Mama lor de imperialiști... Gârmoci a plecat cu IMS-ul în oraș să îndeplinească cea mai grea misiune: să-i telefoneze tovarășului Cameniță, o să-l deranjeze, cine știe, poate o să-l trezească din somn sau, mă rog, câte și mai câte, o să-l supere pe șef și ăla o să spele cu el dușumelele, dar asta e, n-are încotro. Fanache a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
județul Prahova, precum și cu doamna Monica Meșniță din Iași, care au căutat permanent să-i fie de ajutor. La orele 13,30 am ajuns iarăși la spital. Măicuța făcuse mai multe controale, dar se simțea tare rău. De la prefectură am telefonat la Chișinău. Doamna Nina Ilașcu și-a anunțat sosirea, cu o mașină a guvernului Republicii Moldova, cu care a ajuns la spital, după unele peripeții, pe la orele 21,30. L-am cunoscut, cu acest prilej, pe prof. univ. Iurie Ilașcu, fratele
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
analize. Probabil că e vorba doar despre un ficat nițel obosit. Nu mi-o luați în nume de rău, dar vă stimez prea mult, ca să nu-mi fac griji. Un medic la pensie e tot medic.“ Apoi, falsul ministru îi telefonează secretarei profesorului X. și-i spune că o să-l sune curând marele analist, care are unele probleme cu ficatul. Însă de frică nu se duce la doctor. Ajuns la profesorul X., analistul află că, într-adevăr, are ficatul cam obosit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
s-a trezit din leșin, secretara s-a gândit la ce putea fi mai rău: că picase Guvernul sau că necioplitul de Șapcă făcuse și el ce făcea toată lumea, un cancer, și că asta îl sensibilizase brusc. Cui să-i telefoneze Otilia ca să-i povestească evenimentul, dacă nu soțului? În clipa în care colega de serviciu i-a zis domnului Coteț că-l căuta nevastă-sa și că e foarte, foarte veselă, contabilul Coteț s-a gândit, normal, la ce era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ce era mai rău și a leșinat. A crezut că ori fusese dată afară, ori rămăsese însărcinată. Otilia pleca la Cameră la opt dimineața și se întorcea acasă la unsprezece noaptea, așa că nu avea cum să rămână însărcinată. Iar de telefonat, nu-i telefona niciodată, ca să nu-i rețină mârlanul de Șapcă apelurile din leafă de zece ori, cum obișnuia cu angajații de la firmă. La ce altceva să se fi gândit contabilul? După ce s-a trezit ud și lipicios, deoarece colega
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
rău și a leșinat. A crezut că ori fusese dată afară, ori rămăsese însărcinată. Otilia pleca la Cameră la opt dimineața și se întorcea acasă la unsprezece noaptea, așa că nu avea cum să rămână însărcinată. Iar de telefonat, nu-i telefona niciodată, ca să nu-i rețină mârlanul de Șapcă apelurile din leafă de zece ori, cum obișnuia cu angajații de la firmă. La ce altceva să se fi gândit contabilul? După ce s-a trezit ud și lipicios, deoarece colega de serviciu îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Poliție, soția reclamă dispariția soțului. Acesta, un distins universitar cunoscut pentru manierele sale deosebite, are obiceiul, ca lorzii, să-și anunțe sosirea când ajunge la zece minute de casă. De îndată ce-și parchează mașina la subsolul Magazinului Universal, îi telefonează soției, zicându-i aceeași frază de douăzeci de ani: „Tocmai am parcat, sunt acasă în zece minute. Spune-mi dacă trebuie să cumpăr ceva“. După cum o rostește, relaxat sau grav, soția își dă seama în ce stare de spirit se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
familia asistentului, chestorul descoperă că o soră a acestuia are o bursă la Buenos Aires. Și că n-a știut nimeni de bursă, până în ziua în care, trimisă să cumpere o pâine proaspătă, deși avea una mai veche, fata le-a telefonat tocmai de la Paris ca să-i întrebe ce era mai bine: să le expedieze pâinea prin poșta rapidă sau să-și cumpere ei alta. La un an, așadar, de la misterioasa dispariție a profesorului, despre care s-a scris mult în toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Și nu într-un ceas, ci în opt minute. Toată lumea e înnebunită: Vasile B. e sunat a treia oară de Bush. „S-aștepte sau să mă cheme mai târziu“, spune Vasile B. din veceu. „Mă doare burta. Mai bine să telefoneze mâine.“ „E chiar Bush?“, întreabă buimac ofițerul. „De ce n-ar fi? - răspunde într-o doară Vasile B. „Ce, președinții nu beau palincă?“ Din discuție, reiese că-i însuși Bush. Vasile B. are un fel de verișoară de-a doua la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
minunat părintele -, sunt om bătrân, dar de o astfel de greșeală zău că n-am cunoștință.“ „I-am trimis pe unii și pe alții care încotro - a mărturisit Vasile B. - și cât mai departe. Uite, chiar săptămâna trecută i-am telefonat unui politician să-l anunț c-a fost declarat Omul Anului. Chestia e că trebuia să se ducă tocmai la Sighetu-Marmației să i se dea diploma. Iar tâmpitul s-a dus. Mă rog, l-am asigurat că i se decontează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
jur, de un sentiment discret de culpă rămas într-o cută a memoriei, de vremea care trece... De îndată ce am ajuns în stația de metrou, am făcut scurt stânga-mprejur și nu m-am uitat în urmă. Seara, când i-am telefonat fostului coleg ca să lămurim „neînțelegerea“, omul nu era deloc supărat. „Metroul are două intrări - a zis el -, ne-am așteptat la intrări diferite. O să ne vedem altădată.“ Din felul în care-mi vorbea, înțelegeam că altădată avea să fie într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu „domnul ăsta?” După ce i-a spus povestea cu mine, a dat ordin să mă ducă la Clinica de Ftiziologie care era aproape. De pe strada Republicii, unde era securitatea, azi palatul pionierilor, treci pe str. Ion Creangă la Ftiziologie. Au telefonat după salvarea lor și am fost dus la Clinică. Acolo am fost examinat de domnul profesor Daniello, care a spus celor care mă însoțeau că am tuberculoză fibrocarioasă bilaterală galopantă care era incurabilă și greu de ameliorat, dar să fiu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
rândul său zbuciumul sufletesc... Am stat de vorbă în neștire, atât ne era de bine, până aproape de orele trei noaptea și ne am despărțit cu promisiunea de a ne mai vedea și de sărbători, văzând și făcând, urmând să ne telefonăm. În duminica Paștelui, mi-a dat într-adevăr un telefon ca să mă felicite, dar totodată ca să se scuze de a nu putea să ne vedem în ziua aceea. Urma să mai luăm legătura și să stabilim o altă zi, oarecare
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]