2,061 matches
-
creștetul craniului, prin care vestea proastă se scurse șuierând. Un junghi În genunchii care i se muiară și, brusc, Milton nu mai reuși s-o Împiedice să intre. Treizeci și opt de secunde. Asta era vestea. ― Stephanides, te trecem la telegraf. Te prezinți la corpul B mâine dimineață la ora șapte fix. Ești liber. Asta Îi spusese comandantul. Doar atât. Și nu fusese chiar o surpriză. Pe măsură ce se apropia momentul invaziei, apăruse un iureș brusc de accidentări În rândul telegrafiștilor. Telegrafiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu câteva jigodii în față, trântite de-a dreptul în bălțile de motorină. Am intrat pe strada școlii. Era un fel de sătuc sau o mahala cu trecători rari, prost îmbrăcați, cu înfățișarea necăjită a omului mărunt. In firele de telegraf erau încurcate zmee cu cozi de cârpă. Am găsit până la urmă și școala, o clădire veche de peste o sută de ani, îngălbenită ca o măsea putredă. Am intrat în curte. Aerul se făcuse atât de roșu, încît panourile de baschet
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tanti Aura. Era o stradă lungă și dreaptă, cu garduri de lemn și fațade scunde de-o parte și de alta. Dacă treceam vara de-a lungul ei, o recunoșteam întotdeauna după mulțimea zmeelor de hârtie încîlcite în firele de telegraf dintre stâlpii de lemn unsuros. Multe zmee erau făcute din hârtie albastră de împachetat. Altele însă erau pictate cu acuarele sau colorate cu creioane, așa că apăreau ca niște pete fistichii, arlechinești, pe cerul alburiu. Privește la arlechini! Trebuia să străbatem
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
toți ceilalți pomi plini de clei din curte, și mă săgeta amintirea foișorului și-a serii trecute, când Egor se balansa înaintea mea ca o cobră hipnotică. Ieșeam la poartă și priveam în josul străzilor: cozile zmeelor agățate de sârmele de telegraf fluturau singuratice în aerul galben și câte o turturică oprită pe stâlp le privea cu un singur ochi. O așteptam pe Ester, mă întrebam ce rol o să-i dau când voi fi regină, dar mai ales mă gândeam cât de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
putea arăta o stradă dintr-un oraș de provincie, uitat de Dumnezeu, sau o uliță dosnică dintr-un oraș sud-american, sau un drum prăfuit, singuratic, din Kansas. Zmeele, fluturând policolore, cu cozile lor de hârtie creponată, încîlcite în sârmele de telegraf, măreau și mai mult singurătatea disperată a străzii. Printre pietrele din pavaj creșteau buruieni și chiar floricele roșii, minuscule. Departe, unde se îngusta spre oraș, strada avea deasupra un soare deja veștejit. O umbră albastră curgea dintr-o mașină a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
piatră, Carmina privi prin gaura perlei și văzu strada noastră, începu să ne-o descrie cu atâta precizie, încît în curând ne-am trezit din nou pe pietrele caldarâmului, înconjurate de casele verzui și roze și turtite, de stâlpii de telegraf înnegriți de catran. Soarele era la scăpătat, cerul din partea aceea luase culoarea indigoului, dar în partea cealaltă, albastră-aburoasă, se străvedea deja luna. Umbrele ni se lungiseră hidoase spre câmp, ca niște insecte filiforme. Se terminase și ziua Carminei. În lumina
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cineva îți zâmbește și cum să nu-l mai vezi niciodată pe acest cineva, mai ales într-o seară moscovită ca aceasta când cade prima zăpadă, când simți că obrajii ți-au luat foc și când pe cer, sus, liniile telegrafului se întind ca niște odgoane brumate? Am întrebat-o cum o cheamă și încotro merge. Se numea Zinocika și nu mergea „undeva“ anume, „pur și simplu mergea“. La colțul străzii stătea un birjar într-o sanie înaltă, ca o cupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în masă și o răsturnă. Câteva secunde zgomotul căderii se auzi straniu în liniștea casei, iar noi rămaserăm cu toții înlemniți, trăgând cu urechea și ținându-ne respirația. Pe fereastra care se lumina se zăreau niște vrăbii așezate pe liniile de telegraf, care păreau fire de sârmă ghimpată. Începui să ridic masa căzută, cu infinite precauții ca să nu produc nici un zgomot, de parcă liniștea în care o ridicam ar fi putut anula într-un fel zgomotul făcut la cădere. - Ei, na, începu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o astfel de sursă, după cum mărturisește cinic eroul: „E drept că de n-ar fi pretextul Irinei, melancolia mea s-ar folosi de un fapt mai umil, de o pasăre moartă, de câteva frunze galbene sau de un stâlp de telegraf strâmb!” Anton Holban mărturisește că a început să scrie la persoana întâi, fiind încurajat de opinia lui Aderca despre personajele din Romanul lui Mirel, narațiune la persoana a treia în care autorul a urmărit să creeze un tip: Tololoi. Faptul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
spus-o și la un miting, așa că toată încercarea de secretizare și de angajare a noastră pe căi, altele decât cele democratice, părea să fie sortită eșecului. Prin urmare, la nici o jumătate de an, insul declară în presa democratică, în "Telegraful" de Constanța, dacă bine îmi aduc aminte, că este un fost securist care, sătul de lipsa de democrație din SRI, s-a decis să lupte pentru democratizarea țării și s-a înscris în Societatea Timișoara unde a descoperit îngrozit că
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
a vă spune, pentru ca să știți ce să faceți. Sărut mînile mamei și cred că veți tăinui încă această știre. Eu n-am spus-o nimărui, căci ușor ar veni și în Botoșani. Nu știe decât Chernbach, care-acum e-aici la telegraf. Al d-voastre supus fiu Mihai 44 [GHEORGHE EMINOVICI] Iași, în 26 noiemv. 1874 Iubite Tată, Din scrisoarea alăturată vei vedea cumcă Șerban a făcut niște dătorii cari sunt mai mari decum aș fi crezut și cari pomenirea lui și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
sleiesc așa încît i poate pipăi cineva fără pericol. Le trebuie repaos mult și hrană suficientă pentru a-și recâștiga puterea galvanică pe care au pierdut-o. Acelaș fenomen se constată și la om, deși nu în acelaș grad. Manipularea telegrafului electromagnetic e cunoscută. Un număr de plăci de zinc și de aramă stau în șir alternativ pesteolaltă într-un vas umplut cu acid. Daca cele două capete ale acestui aparat se pun în legătură printr-o sârmă de-o lungime
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
economic, care a permis finanțarea construcțiilor. Printre marile clădiri trebuiesc citate clădirea Asigurărilor pe viață (42 etaje), clădirea Singer (41 etaje), Transporturile (44 etaje), Compania metropolitană de asigurări (50 etaje), industria lânei (60 etaje) cu 14.000 salariați, telefoanele și telegraful (40 etaje), Chrysler (319 metri, 68 etaje), banca Manhattan (256 metri, 65 etaje). Cea mai mare clădire a lumii e însă Empire cu 381 m și 86 etaje. Rockefeller e cea mai nouă, cu 84 de etaje, modernă, solidă, cu
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
de ce Își pusese costum. Părul, artificial negru, era dat peste cap de-a lungul tâmplelor În două șuvițe pomădate, deși cu măsură, și lăsau În creștetul capului, lucios, o chelie brăzdată de fire subțiri și regulate ca niște fire de telegraf, ce dispăreau din vedere pe mijlocul frunții. Fața era bronzată, plină de semne, și nu doar de riduri - explicit coloniale. O cicatrice palidă Îi traversa obrazul stâng de la buză la ureche și, cum purta niște mustăți Înguste și lungi, negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
meloane, urmate de bungalowuri și case din prefabricate. Ca și cum ai merge cu viteza fulgerului Înapoi În timp - cu excepția faptului că bungalowurile și casele din prefabricate făceau loc cîmpiilor verzi, și după aceea, dacă Îți Îngustai privirea și ignorai stîlpii de telegraf sau avioanele de pe cer, te puteai afla În orice perioadă sau cu totul În afara timpului. Trecuseră pe lîngă o cîrciumă și Reggie schiță un gest de parcă ar fi vrut să spună că-i e sete. Își puse haina pe bancheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se oprește din râs, cerșetorul își țuguie buzele disprețuitor. — Du-te să mănânci la cei de teapa ta. Te vor hrăni. Cine sunt cei de teapa mea? Cerșetorului i se pare întrebarea și mai hazlie. — O să-i găsești la clubul telegrafului. Nu-ți face probleme, corcitură mică, o să te învăț eu ce să le spui. Pagină separată Clubul Poștei și Telegrafului din Agra, nu este cel mai mare club din oraș. Este o construcție victoriană, simplă, ca o cutie funcțională, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
hrăni. Cine sunt cei de teapa mea? Cerșetorului i se pare întrebarea și mai hazlie. — O să-i găsești la clubul telegrafului. Nu-ți face probleme, corcitură mică, o să te învăț eu ce să le spui. Pagină separată Clubul Poștei și Telegrafului din Agra, nu este cel mai mare club din oraș. Este o construcție victoriană, simplă, ca o cutie funcțională, din cărămidă roșie, cu un portic de piatră, atașat în față, ca un nas cârn. În interior, persistă un miros puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și atunci când este înnorat. Chiar și (glumesc unii) în interior. Soția colonelului de artilerie a văzut un astfel de caz. Soția reprezentantului politic din Bharatpur jură că a văzut un grup dintre aceștia (aceștia însemnând membrii ai Clubului Poștei și Telegrafului) jucând bridge cu pălăriile pe cap. În interior. Seara. Soarele apusese și ei se aflau încă acolo, cu topi-urile de soare pe capete, balansându-se, ca și cum ar fi mers la călărie, într-o dimineață de vară. Soției reprezentantului îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
face plăcere să repete această poveste. Amicilor ei le place s-o asculte. Ce lucru specific anglo-asiatic să porți pălărie noaptea! Nu are cum să nu stârnească râsul! Dar cu toate aceste glume, bărbații și femeile de la Clubul Poștei și Telegrafului poartă pălării în toate ocaziile: extravagante, imense, cu borurile largi, ca să fie siguri, absolut siguri, că le adăpostesc fețele de soare. Soarele este neapărat un Lucru Rău. Pentru membrii Clubului Poștei și Telegrafului, multe lucruri din viață intră în categoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bărbații și femeile de la Clubul Poștei și Telegrafului poartă pălării în toate ocaziile: extravagante, imense, cu borurile largi, ca să fie siguri, absolut siguri, că le adăpostesc fețele de soare. Soarele este neapărat un Lucru Rău. Pentru membrii Clubului Poștei și Telegrafului, multe lucruri din viață intră în categoria Lucrurilor Rele. Aceasta este opinia soției Reprezentantului și a prietenilor ei. Îi consideră neinteresanți pe metiși. De fapt, este chiar imposibil să discuți cu ei, fără a-i ofensa în vreun fel. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vrea cineva să discute cu ei, în afară de cazul în care îi are ca angajați, așa cum se întâmplă cu Ronnie, Clive și Peter, și alți câțiva dintre soți. Dacă vreunul are o funcție la căile ferate sau, desigur, la poștă și telegraf, nu-i poate evita pe metiși. Cu accentul lor îngrozitor, cu aiureala și felul absurd de a vorbi despre Casă tot timpul, sunt o pacoste (cel puțin așa și-i amintesc doamnele, sorbindu-și ceaiul într-un salon retras, exclusivist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe vine decât să se așeze, atunci când cred că nu-i vede nimeni. Întotdeauna poți spune dacă cineva e „de opt ane“. Sângele curat și nobil se cunoaște în cele din urmă. O, acele corcituri oribile! La Clubul Poștei și Telegrafului din Agra, acele oribile corcituri se adună să schimbe între ele relatări dezgustătoare despre nativi, despre manierele lor respingătoare, caracteristic indiene, și despre felul în care ei, soții, își reduc la tăcere angajații, iar ele, soțiile, își pedepsesc aspru servitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
planșeu. Este reprezentantul coroanei și nu trebuie să lase impresia că se teme. Așa este. Gata cu discuțiile. Se întreabă ce s-a aflat despre evenimentele de ieri. Serviciu său secret și-a verificat informațiile cu cele primite de la angajații Telegrafului și Poștei, care i-au spus că este foarte posibil ca mișcările înspre Fatehpur de seara trecută să aibă legătură cu acțiunea lui Dyer la Amritsar. Posibil? Incompetenții! Asta înseamnă că așa a și fost. Indiferent cine sunt acei congressmeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
agitând niște bâte în aer. Noaptea au început arestările, liderii naționaliști au fost duși în afara granițelor statului. Altă mulțime s-a adunat furioasă, fără un scop bine stabilit, în parcul Aitchison, mult prea aproape de obiectivele de interes, precum gara sau telegraful. În apropiere, se aflau unitățile civile, un șir îngrijit de bungalouri, adăpostind soții îngrijite, cu chip angelic și copii îmbrăcați frumos, ca niște heruvimi. Desigur, soldații au deschis focul. Curând, iarba pârjolită se umpluse de cadavre. Așa a început. Treptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pulsează de viață, sosesc mereu oameni din provincie, atrași de luminile strălucitoare și salariile plătite de guvern. Într-un colț, un bărbier își rezolvă clienții, iar bețivii stau pe treptele din lemn ale noii sălii de judecată. O linie de telegraf merge de-a lungul drumului principal care se întinde afară din oraș spre nord. Pe lângă ea, o echipă de drumari urmărește cum este mutată artileria de-a lungul lui, catârii încordându-se în hamuri, iar roțile antetrenului aruncă un nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]