4,773 matches
-
se dovedește sensibilă atât față de forțele centripete, de stabilitate și echilibru, cât și față de cele centrifuge, subversive în raport cu o ordine canonică prestabilită. În ansamblu, ultima perioadă pare a fi adus după sine o preocupare constantă, consecvent susținută de critici și teoreticieni, față de problema lumilor și a transcenderii frontierelor dintre ele, aspect sesizat și de Brian McHale în cunoscuta sa lucrare Postmodern Fiction 163. Aici, postmodernismul este privit, în esență, tocmai ca o consecință a trecerii de la o dominantă epistemologică la una
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a termenului (cum ar mai putea aspira astăzi literatura să oglindească o lume coerentă, temeinică, ordonată, așa cum se întâmpla în proza secolului al XIX-lea?), și într-o mai mare măsură aceea tipologică, pe care o aveau în vedere și teoreticieni ca Boris Tomașevski sau René Wellek. Primul se întreba retoric, încă din 1927, cum de pentru fiecare școală literară (și în același timp pentru nici una) este aplicabil termenul de realist. Cel din urmă distingea realismul etern, tipologic (caracterizat prin fidelitatea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sistem normativ ce domină literatura unei epoci strict delimitate (secolul al XIX-lea). După Wellek, principalul pericol de care este pândit realismul ar consta în tentația nesocotirii granițelor dintre ficțiune și discursul non-ficțional. Așadar, „capcana realismului” nu rezidă - după părerea teoreticianului american - atât „în rigiditatea convențiilor lui, cât în aceea că, sprijinit cum este de teoria lui, poate anula orice distincție dintre artă și transmiterea de informații sau exortația practică”168. Desigur, intră în joc aici și contextul istoric, fiindcă, după cum
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
tipul „Ce înțelegem astăzi prin poezie?” se dovedește extrem de incitantă, cu atât mai mult cu cât existența unor stări inermediare între tipurile pure îndreptățește chiar tentativele de redefinire a conceptului de limbaj poetic. Dacă pentru Stuart-Mill (și pentru mulți dintre teoreticienii de mai târziu, dacă ne gândim doar la condamnarea mallarmeană a „universalului reportaj”), poezia lirică era more eminently and peculiarly poetry than any other, excluzându-se orice narațiune, orice descriere sau enunț didactic, ca fiind antipoetice, astăzi, odată cu renegocierea statutului
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Jean Cohen, Roman Jakobson, Carlos Bousoño ț.a.m.d., poezia moderna înseamnă „metafizică, transcendență, magie, idealism, anistoricitate, profunzime, logos, sinteză, origine, orfism, totalizare, vizionarism, autoreflexivitate a limbajului, motivare a semnului și încă multe altele”188, în măsura în care acești remarcabili, de altfel, teoreticieni sunt cu toții atașați prejudecății - perpetuată printr-un susținut efort istoric - că ar exista o esență atemporală a poeziei. Cum nu se poate demonstra cu argumente raționale că o asemenea esență există, iar evidența că limbajul poetic nu este exclusiv „simbolic
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și figuri încât nu lasă să se întrevadă nimic îndărătul lui: un limbaj ce nu trimite la nici o realitate, care își ajunge sieși”196. În plus, ar trebui menționată și contribuția lui Todorov dintr-un alt studiu 197 prin care teoreticianul încearcă să lărgească sfera reflecției asupra poeziei, introducând în joc binomul prezentare/reprezentare. Pe scurt, pentru el, dincolo de genurile „istorice”, dincolo de cele „teoretice”, distincției proză/vers i s-ar putea aplica un criteriu de natură filosofică, acela al „reprezentării”, căreia
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pozitivist, gata și el să raționalizeze ziua, pe cont propriu, despre limitele prudente ale cunoașterii, iar noaptea să organizeze ședințe mediumnice”227, ci despre chestionarea posibilității de a modifica statutul universului literar, considerat altădată de gradul al doilea. Poeții și teoreticienii postmoderni încearcă să demonstreze că acest lucru este posibil. Ștergerea granițelor dintre realitate și ficțiune este, în fapt, simptomatică pentru epoca actuală, din moment ce totul stă sub semnul jocului, al imitației care substituie ființei și adevărului jocul etern al simulacrelor; realitatea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
poezie care să restituie mișcarea pură, fără nici o legătură cu exteriorul. Un punct de vedere dintre cele mai interesante din perspectiva demonstrației noastre este cel formulat de Ulrich Schultz-Buschhaus în studiul său intitulat Critica și recuperarea genurilor. Trăim, ne reamintește teoreticianul austriac, într-o situație de impas istoric, în care aspirația către nou se lovește de conștientizarea fapului că „materialele noului par a se fi epuizat”. Dacă modernismul - în cadrul căruia avangarda reprezenta latura cea mai radicală - se caracteriza prin tendința de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
aceea că le-ar lipsi o trăsătură relevantă din punctul de vedere al ficțiunii: calitatea de a fi „demne de povestit”, acea tellability, măsurabilă în funcție de manifestarea unei experiențe importante, unice. Un argument în plus îl poate constitui și faptul că teoreticienii cei mai activi ai generației sunt scriitorii înșiși, bântuiți de frenezia autolegitimării. Analizând textele lor, ne dăm seama că tot ceea ce ele exprimă programatic - apetența pentru o poezie de tip biografic, aspirația de a încheia un nou pact cu realul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
practicilor extratextuale. Realul însuși fiind un construct ca oricare altul, discursul literar nu mai poate primi determinări univoce, ca acelea de „transparent” sau „opac”, bunăoară, devenind într-un anumit sens parte constitutivă a realității 415. În fond, nu altceva sugerau teoreticieni ca Mihai Șora sau Solomon Marcus atunci când preferau termenul traslucid, care - prin posibilitatea de a fi interpretat, în funcție de context, fie ca „semitransparent”, fie ca „semiopac” - reușește să se sustragă principiilor maniheiste ale logicii lui „sau...sau”. În lumina unor asemenea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
încape îndoială că, din perspectiva unui cititor inocent, apropierea poeziei de proză, de anecdotică, de limbajul uzual riscă să creeze perplexitate, tocmai în măsura în care clatină prejudecăți adânc înrădăcinate. Altfel stau lucrurile în cazul cititorului ideal (acela care constituie, după cum au demonstrat teoreticienii receptării, un fel de dublu ficțional al autorului). Pe acest palier, intenției auctoriale de a se folosi, duplicitar, de principiile mimesis-lui îi corespunde disponibilitatea cititorului de a simula ludic credulitatea, când amândoi știu că regula poeziei a fost multă vreme
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
referitoare la reprezentare, câteva ipoteze catalogate îndeobște drept postmoderniste mi s-au părut de un real folos (de pildă întrepătrunderea dintre preocuparea pentru real și scepticismul legat de reprezentarea acestuia, recuperarea mimesis-ului dintr-o perspectivă „slabă” etc.). Înțeles de unii teoreticieni ca un fel de modernism îmblânzit (ceea ce ar îndreptăți echivalarea sa cu acea înclinație către o poezie mai umană, sesizată și de Hugo Friedrich după 1950), considerat ce alții un soi de depășire în continuitate a avangardelor (de unde apariția termenului
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
câmpului denotă un spațiu definit atât la nivel valoric și ideologic, dar și relațional, spațiu ce se prezintă ca o rețea tipizată de relații sociale care ipostaziază raporturile de putere dintre actorii componenți. 4.2 . Câmpuri organizaționale sau sectoare sociale Teoreticienii insituționaliști ai organizațiilor propun conceptul de câmp organizațional (DiMaggio și Powell, 1983) sau sector social (Meyer și Scott, 1991). DiMaggio și Powell definesc conceptul de câmp organizațional ca fiind: acele organizații care, În ansamblul lor, formează o arie cunoscută a
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
care participă Într-un fel sau altul În activitățile din cadrul lor. Cyert și March (1963) și Pfeffer și Salancik (1978,2003) consideră organizația drept o coaliție de interese diferite. Menținerea coaliției este scopul comun al organizației. Întrebările la care acești teoreticieni Încearcă să găsească răspuns sunt: modul de apariție și structurare a firmelor, relațiile de putere În cadrul firmelor și Între acestea, modalitățile de luare a deciziei, alocarea resurselor În cadrul organizației și Între organizații, capacitatea instituțională a organizațiilor și piețelor. Teoria costurilor
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
piețe și organizații, componenta socială, legală se referă la Înțelegerile comune ale situațiilor sociale, ceea ce determină așteptări și este de natură a reduce incertitudinea, dar și oportunismul actorilor. Pe de altă parte, Însă, așa cum afirmă Molm și colaboratorii săi (2000), teoreticienii clasici ai schimbului operează și cu o altă polaritate În privința relațiilor de cooperare, respectiv cea dintre relațiile negociate la nivel bilateral ori social (adică preponderent contractual sau instituțional) și relațiile reciproce sau schimburile sociale. În relațiile negociate, actorii se angajează
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de bunăvoință În favoarea altui actor, fără să știe când, dacă și În ce măsură celălalt va reciproca În viitor” (Molm și colab., 2000:1399 - 1400). În astfel de condiții, riscul și incertitudinea reciprocării furnizează oportunitatea ca partenerii să-și demostreze credibilitatea (trustworthiness). „Teoreticienii clasici ai schimbului au sugerat că Încrederea este mai probabil să se dezvolte Între parteneri atunci când schimbul are loc fără negocieri explicite sau Înțelegeri contrângătoare” (p. 1396). În cazul schimburilor negociate, datorită faptului că termenii schimbului sunt cunoscuți și garantați
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
piață a firmei dacă această disponibilizează foarte mulți angajați care devin clienții programelor de asistență socială sau dacă corporația, schimbându-și locația lasă pe umerii comunității probleme ecologice (terenuri, clădiri pustiite), șomaj, sărăcie. 3. Corporația modernă - „proprietate difuză” - abordare economică Teoreticienii modelului agent - principal argumentează că există Întotdeauna un cost al exercitării calității de agent (agency costs) pe care organizațiile Încearcă să-l minimizeze prin mecanisme de control. Costurile implicite relației agent - principal (ale agenției) includ: costurile monitorizării și „corelării”, prin
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
relației sus-amintite, mai degrabă chestionând asumarea unilaterală a rolurilor de agent și respectiv principal de către actorii constitutivi ai organizației. Abordările politice și instituționaliste se diferențiază la rândul lor În funcție de rolul acordat intereselor actorilor constitutivi. În ceea ce privește abordările realiste, o serie de teoreticieni, Începând cu R. Cyert și J. March (1963) și continuând cu Scott (1998, 2001) afirmă că scopurile organizaționale sunt stabilite de o coaliție dominantă printr-un proces de negociere. Interesele și acțiunile „investitorilor” sunt recunoscute ca fiind date și considerate
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Teoria multiplilor „investitori sociali” (sau „investitori” vs „acționari”) În continuare vom prezenta un model social, cu valoare normativă și ideologică, de abordare a relațiilor organizaționale: teoria „investitorilor” multipli (stakeholder theory) propusă mai Întăi de Milton Freeman (1984), preluată apoi de teoreticieni precum Thomas Donaldson și T.W. Dunfee (1994), L.E. Preston (1995), M. Clarkson (1995) și Etzioni (2002). Un astfel de model ne arată cum intervine cunoașterea socială În instituirea și legitimarea raporturilor intraorganizaționale și În special a relației dintre agent
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
diferențiere și autonomizare a câmpului economic și a legilor sale specifice (am spune noi, a logicii instituționale specifice pieței) și, pe de altă parte, de geneză socială a dispozițiilor economice ale actorilor, În special gusturile, nevoile, propensiunile și aptitudinile. În timp ce teoreticienii alegerii raționale asumă suveranitatea individului ale cărui preferințe sunt date, exogene și nu fac obiectul preocupărilor teoretice, variante ale neoinstituționalismului sociologic și antropologic consideră că instituțiile modelează procesele noastre reflexive, modelează felul În care raționalitatea este percepută și exercitată. Alford
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Organizarea socială a anumitor activități și dimensiunile organizării (structura instituțională de producție, cum ar spune Coase, 1992) sunt determinate macrosocial la nivel cognitiv, ideologic. 4. Reconsiderarea acțiunii sociale „De-a lungul istoriei științelor sociale, a existat mereu o tensiune Între teoreticienii care evidențiau constrângerile structurale și culturale exercitate asupra acțiunii și cei care subliniau capacitatea actorilor individuali de a determina o modificare În cursul evenimentelor. [...] Evident că impulsul teoreticienilor instituționaliști este să explice continuitatea și constrângerea existente În structura socială, ceea ce
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
De-a lungul istoriei științelor sociale, a existat mereu o tensiune Între teoreticienii care evidențiau constrângerile structurale și culturale exercitate asupra acțiunii și cei care subliniau capacitatea actorilor individuali de a determina o modificare În cursul evenimentelor. [...] Evident că impulsul teoreticienilor instituționaliști este să explice continuitatea și constrângerea existente În structura socială, ceea ce nu Înseamnă că Își vor abate atenția de la modurile În care actorii individuali acționează cu scopul de a crea, menține și modifica instituții.” (Scott, 2004:99) Evident concepția
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
emergenței și configurației structurilor sociale ale organizării. În opoziție cu teoria costurilor tranzacționale sau cu teoria agent - principal care avansează argumentul eficienței În reducerea oportunismului pentru explicarea opțiunii pentru piață sau ierarhii, respectiv a mecanismelor de guvernare internă a organizațiilor, teoreticienii rețelelor afirmă că organizarea economică nu poate fi independentă de structura socială generală În care acțiunea economică este imersată. Mai precis, acești autori afirmă că organizarea economică de tipul rețelelor nu poate fi explicată de către teoria costurilor tranzacționale deoarece rețelele
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
bazează pe Încredere interpersonală particulară, rezultat al interacțiunilor repetate Între actori. Încrederea se bazează pe experiență și informație Între parteneri determinați („Încredere strategică” - Uslaner, 2002). Pentru a Înțelege mai bine relația dintre rețele și instituții vom relua problematica Încrederii interpersonale. „Teoreticienii clasici ai schimbului au sugerat că este mai probabil ca Între parteneri să se dezvolte Încredere interpersonală (n.a.) atunci când schimbul are loc fără negocieri explicite sau Înțelegeri constrângătoare. În aceste condiții, riscul și incertitudinea schimbului oferă partenerilor oportunitatea de a
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de integrare productivă presupune o metaforă organică a „organizației ca Întreg” și nu doar ca subcontractoare dependentă de comenzile altei firme; apariția metaforei este facilitată de presiuni instituționale: „recomandări ale consultanților de afaceri și analize raționale asupra eficienței Întreprinse de teoreticienii organizațiilor” (Davis, Diekman și Tinsley, 1994:552) care difuzează de-a lungul câmpului și ajung să fie considerate modalități obiective, luate ca atare, care inspiră strategiile practice ale actorilor. La nivelul sectorului există deja o importantă variație În ceea ce privește integrarea activităților
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]