190,155 matches
-
Autoarea ilustrează narativitatea imaginii prin exemple diferite, traversînd (în interiorul culturii europene) mai multe epoci, curente și spații de comunicare: de la fresca religioasă și miniaturile din manuscrisele medievale, pînă la publicitatea și benzile desenate contemporane. De fapt, relațiile dintre imagine și text cuprinse în volum sînt numeroase și ridică probleme diferite: e vorba de imagini care pornesc de la text și de imagini care îl creează; de imaginea unică sau de secvența de imagini; de imaginea însoțită sau nu de un mesaj verbal
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
de comunicare: de la fresca religioasă și miniaturile din manuscrisele medievale, pînă la publicitatea și benzile desenate contemporane. De fapt, relațiile dintre imagine și text cuprinse în volum sînt numeroase și ridică probleme diferite: e vorba de imagini care pornesc de la text și de imagini care îl creează; de imaginea unică sau de secvența de imagini; de imaginea însoțită sau nu de un mesaj verbal (de la titlu la explicație și chiar la încorporarea textului în desen, în benzile desenate). Analiza detaliată (cuprinsă
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
diferite: e vorba de imagini care pornesc de la text și de imagini care îl creează; de imaginea unică sau de secvența de imagini; de imaginea însoțită sau nu de un mesaj verbal (de la titlu la explicație și chiar la încorporarea textului în desen, în benzile desenate). Analiza detaliată (cuprinsă în capitolele centrale ale cărții) se bazează pe alegerea unor cazuri semnificative: tabloul cu temă literară, ilustrația de carte, seriile de gravuri satirice, banda desenată. E interesantă încercarea de a delimita și
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
care apar mari diferențe de normalizare, focalizare, abstractizare. Seriile de gravuri ale lui Hogarth sînt interpretate prin prisma legăturii cu romanul englez din aceeași epocă. Alte idei demne de reținut din demonstrația autoarei privesc: jocul subtil dintre raportarea imaginii la textul literar și criteriile sale pur plastice de organizare internă; relația imaginii cu textul literar (poem, roman), dar și cu arta dramatică (de care e cea mai apropiată în măsura în care oferă privitorului o scenă) și chiar (în cazul benzii desenate) cu filmul
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
Hogarth sînt interpretate prin prisma legăturii cu romanul englez din aceeași epocă. Alte idei demne de reținut din demonstrația autoarei privesc: jocul subtil dintre raportarea imaginii la textul literar și criteriile sale pur plastice de organizare internă; relația imaginii cu textul literar (poem, roman), dar și cu arta dramatică (de care e cea mai apropiată în măsura în care oferă privitorului o scenă) și chiar (în cazul benzii desenate) cu filmul; dificultatea de a transpune în imagine nu numai succesiunea în timp caracteristică unei
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
sens larg semiotic; nu lipsesc însă interesante observații asupra rolului limbii în stabilirea gradului de narativitate a imaginii: tipologia titlurilor de picturi, în relație cu imaginea; încercările de a transpune în imagine nonsensul, jocul de cuvinte; implicarea în imagine a textului (dialog, onomatopee) în special banda desenată - considerată „artă narativă prin excelență”. Clar, elegant, articulat inteligent, discursul despre relația dintre imagine și literatură e și o mărturie indirectă a fascinației resimțite față de imagine de către cei care se ocupă de cuvinte.
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
Domnule Manolescu, Dau curs invitației dv. și vă comunic un scurt text. Vă rog să-l citiți cu atenție și să-mi spuneți dacă știți cine l-a scris, cînd și unde l-a publicat și la cine se referă. Nu e o șaradă. Dacă pare un joc, trebuie să precizez că
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13760_a_15085]
-
-mi spuneți dacă știți cine l-a scris, cînd și unde l-a publicat și la cine se referă. Nu e o șaradă. Dacă pare un joc, trebuie să precizez că nu este al meu, ci al istoriei literare. Iată textul: "După Bestia dlui deputat Diamandi, piesa în care autorul a țintuit la stîlpul infamiei o femeie din aristocrația de astăzi, iată-l acum pe alt deputat, pe dl Ionescu-Quintus, introducîndu-ne, aproape cu aceleași mijloace rudimentare, în viața elitei române. Ridicînd
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13760_a_15085]
-
versuri umoristice, care pînă acum nu i-au creat reputația de scriitor spiritual". Primiți, vă rog, expresia sentimentelor mele de respect, prof. V. Grădișteanu Domnule Grădișteanu, Mulți vor fi tentați să creadă (bănuiesc că scontați pe acest efect) în contemporaneitatea textului de mai sus. Dl Ionescu-Quintus este un cunoscut om politic de azi, senator (e drept, un deputat, dar ce contează?), fost președinte al Camerei Superioare, fost președinte al PNL, epigramist și umanist. Textul nu-l privește însă pe contemporanul nostru
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13760_a_15085]
-
că scontați pe acest efect) în contemporaneitatea textului de mai sus. Dl Ionescu-Quintus este un cunoscut om politic de azi, senator (e drept, un deputat, dar ce contează?), fost președinte al Camerei Superioare, fost președinte al PNL, epigramist și umanist. Textul nu-l privește însă pe contemporanul nostru, ci pe tatăl d-sale, care semna Ionescu-Quintus cărți de literatură epigramatică sau umoristică, era o mare figură a liberalilor de dinainte de primul război, cînd s-a ales și deputat. Textul este o
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13760_a_15085]
-
și umanist. Textul nu-l privește însă pe contemporanul nostru, ci pe tatăl d-sale, care semna Ionescu-Quintus cărți de literatură epigramatică sau umoristică, era o mare figură a liberalilor de dinainte de primul război, cînd s-a ales și deputat. Textul este o recenzie publicată în 1910 de către Ilarie Chendi, cel mai cunoscut cronicar literar al vremii, și reluată în volumul postum, Schițe de critică literară, Cultura Națională, 1924. (În paranteză fie pomenită împlinirea, la 23 iunie, a 90 de ani
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13760_a_15085]
-
superficialitatea contemporanilor și prin miza mică a celorlalți istorici. Comparat mereu cînd cu Papiu-Ilarian, cînd cu A. D. Laurian, B. P. Hașdeu e lipsit de rigoare, soliditatea și spiritul sistematic al acestora, chiar dacă opera lor e mai modestă. Accentul "resentimentar al textului lui N. Iorga reiese și din circumstanță că admiratorul conjunctural al ponderatelor produse ale istoricilor ardeleni n-a continuat el însuși tiparul acestora, inscriindu-se pe nervurile zbuciumului romantic și ale orientării naționaliste hasdeene... Mult mai generos s-a arătat
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
fiecărui autor i se rezervă cam același spațiu, de trei pagini, dominate de un motto cuprinzător pentru autorul în cauză și aparținând unor cunoscători precum Gheorghe Mihăilă, la Neagoe Basarab, Sextil Pușcariu la Dimitrie Cantemir, Garabet Ibrăileanu la Mihai Eminescu. Textul, la rândul lui, este așezat într-un scurt excurs biografic, urmat de examenul critic propriu-zis și, în încheiere, de un paragraf cu referințe critice. Fiecare scriitor are parte de un portret dintre cele de largă circulație, fotografic sau gravat. Autorii
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
Tonegaru, Ion Caraion, Radu Gyr, Radu Petrescu lista nu e închisă Au fost scriitorii preferați atât de "mari, încât să nu poată lipsi din lista celor dintâi o sută? Ca să ne dumirim asupra acestei, recunoaștem, gingașe probleme, trebuie să consultăm textele în chestiune. Iată-l pe Eugen Jebeleanu, cu aprecierea critică din motto aparținând lui Pompiliu Constantinescu din anul 1934 . Din analiza pe larg aflăm că, gazetar frenetic, dar care nu uită poezia, poetul este distins cu Premiul Fundațiilor Regale, pentru
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
s-a învechit, două favorabile negații. Și acestea în ciuda eticii lui elementare, maniheiste, explicația constând în neobișnuita plasticitate a teatrului său, capabil să absoarbă cele mai viabile influențe un spirit comparatist ar zice că pe urmele lui William Shakespeare În text ( autorul acestuia ne rămâne necunoscut), A. B. "execută sârguincios «exercițiile» obligatorii ale vremii, scriind despre industrializarea socialistă și sabotorul industrial, colectivizarea agriculturii și reacția chiaburilor de la sate, lupta comuniștilor în ilegalitate etc. etc., "șovăind între oratoriul laic ( sic), comedie și
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
Unde este contradicția, ce înseamnă, oare, acel "a combătut la un parlamentar care, ani de zile și în dulcea companie a lui Alexandru Piru, nu și-a făcut auzită o dată măcar, vocea? Ironie? Despre Incognito ( titlu împrumutat de la Petru Dumitriu, text de mai mulți), ni se comunică acestea: "este o carte de acțiune dinamică, în vervă, în care trăiesc câteva personaje reale sau fictive a treia categorie nu s-a născocit încă. Romanul este modern prin structura lui de colaj, prin
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
-si imaginea sonoră la evoluția generală a artei sunetelor. Este adevărat că cercetarea muzicologica a semnalat moștenirea această bogată în sinteze sau studii punctuale despre tezaurul de muzică îngropat în arhive, sub formă de manuscrise; dar distanță dintre studioși cu textele lor savante și public este mare și mult prea puțin din acest repertoriu a intrat în circuitul vieții de concert. Motive sunt mai multe: dificultățile de ordin tehnic, insuficientă, la noi, a unei tradiții interpretative a muzicii baroce, numărul redus
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
Cronicar Terfelogul JURNALUL LITERAR continuă să pună la încercare răbdarea cititorului, ignorînd orice reguli de machetare: texte prea multe și prea lungi, cu literă măruntă, înghesuite la maxim, continuări pe care le găsești cu greu în paginile mari. Cred că în privința numărului de materiale și de semne din cele 24 de pagini, revista ar putea concura pentru
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
care le publicam ar trebui însoțite, de fiecare dată de opinia unui critic literar. Inutil să vă spun că poeții publicați în revistă noastră sunt în covârșitoare proporție scriitori consacrați, iar când lansăm un nume în care credem, atunci însoțim textele debutantului nostru cu o prezentare cu date utile despre autor, semnată de un coleg valoros care girează debutul. Toate acestea le puteți și dvs. deduce că general acceptată modalitate de lucru cu colaboratorii. Fiind nu întotdeauna optimistă, ci de la caz
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13756_a_15081]
-
sale. Un astfel de caz este, cu siguranță, Mircea Cărtărescu. El este fericitul posesor al unei formule miraculoase, prin care transformă tot ce atinge în literatură de cea mai bună calitate. Pururi tînăr, înfășurat în pixeli, este o selecție a textelor publicate de Mircea Cărtărescu în periodice de-a lungul timpului. Este o carte compozită care cuprinde pagini memorialistice despre perioada copilăriei ( se regăsește intactă în ele sensibilitatea și căldura confesivă din Orbitor), cronici literare, articole de atitudine, analize politice și
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
copilăriei ( se regăsește intactă în ele sensibilitatea și căldura confesivă din Orbitor), cronici literare, articole de atitudine, analize politice și chiar o proză scurtă ( Zaraza). Trebuie spus de la bun început că Mircea Cărtărescu este cu adevărat Mircea Cărtărescu doar în textele cu pronunțată tentă artistică. Eforturile omului ajuns la maturitate de a recupera experiențele inițiatice din primii ani ai copilăriei prilejuiesc scrierea unor pagini de proză de cea mai bună calitate. Autorul ajuns la maturitate se plimbă pe străzi în căutarea
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
dat, a început să teoretizeze, să filosofeze pe cont propriu. Există un anume moment, un an anume, cînd în Caragiale se declanșează mecanismul filosofic, cînd el începe să problematizeze ca un filosof. Dacă ești atent și fără prejudecăți, găsești, în textele lui teoretice și în epistole, propria lui filosofie. Mi s-a părut extraordinar, de pildă, să descopăr la el o filosofie a misterului, care anticipează filosofia lui Petrovici și a lui Blaga. Sau, tot așa, ce relație caldă, filială, senină
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
iubesc ca om. Dacă tații ar fi aleși, mi l-aș alege de tată. D.P.: Uimirea pe care ai stîrnit-o la intrare s-a transformat instantaneu într-o tăcere absolută, în clipa în care ai început să citești Laudatio, iar textul a fost îndelung aplaudat. Tocmai de aceea insist: care este poziția femeii în universitate? Cum te simți tu, ca profesor universitar, între foarte mulți bărbați? Percepi cumva din partea lor o neîncredere în capacitatea, în prestația ta intelectuală? M.P.: Eu nu
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
am fost fericit"... M.P.: Am ajuns la concluzia că există un domeniu unde poți fi fericit de unul singur, și anume, cînd muncești. Așa că... muncesc! N-aș spune că sînt chiar fericită, pentru că am "încasat-o" îngrozitor de pe urma unor texte de-ale mele, și anume am încasat-o de pe urma a tot ceea ce am scris despre Nae Ionescu, despre legionari, despre Cioran, despre Eugen Ionescu. Au sărit la mine tot felul de troglodiți, de primitivi, de legionari, de tîmpiți, de ignoranți
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
stilizat, adică m-am afundat mai ales în proză. Atunci am citit cel mai mult. De exemplu, Posedații lui Dostoievski i-am citit de zece ori până acum. S-a declanșat, atunci, ceva în mine, datorită acestor aplecări serioase asupra textelor, exact ceea ce intuiseră cei trei, Garabet, Bălăceanu și monsieur Landry. - Într-o perioadă care nu mai avea timp cu oamenii, într-o lume urâțită până la extrem, v-ați refugiat în literatură. - Am traversat epoca proletcultistă citind marii autori clasici și
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]