1,932 matches
-
fuseseră cei pedepsiți? Toți. Bărbații, femeile, bătrânii și copiii din Bora Bora, precum și cei din neamul Te-Onó, suferiseră în egală măsură consecințele acelei triste aventuri, iar Tapú Tetuanúi nu putu să nu se întrebe dacă plăcerea pe care o simțise ticălosul de Octar atunci cand violase câteva fete nevinovate compensa toate suferințele pe care aceste violuri le atrăseseră după sine. — Poate că și el se căiește pentru ce-a făcut, murmura pentru sine. Sau poate că e doar furios fiindcă lucrurile i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fiscului veniturile sale reale, cutare demagog demn de dispreț care Înșiră fraze sforăitoare despre curaj și puritate; ca să nu mai punem la socoteală păcatele săvîrșite pe ascuns. Micul duce e mort, trădat și uitat; nu-i mai putem recunoaște pe ticăloși și-i privim cu suspiciune pe eroi, iar lumea ne apare strîmtă și neîncăpătoare. „Ce mică e lumea“, sau „Mă simt străin În lumea asta“ sînt expresii care circulă pe buzele multora, rezumîndu-le crezul. Rowe, Însă, se născuse criminal - așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În Încăpere, cu pașii lui uriași, urmat de un individ În negru, care ținea cu amîndouă mîinile un melon, de parcă ar fi purtat un lighean cu apă. Se opri gîfÎind În pragul ușii și se zgîi la Rowe. — Ăsta-i ticălosul! exclamă el. N-am nici o Îndoială, În ciuda bărbii lui. E o mască... — Excelent! chicoti domnul Prentice. Piesele Încep să se potrivească. — A intrat În hotel cu valiza, zicînd că vrea doar s-o lase acolo, urmă individul cu melon. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
agresivi, soarele prea fierbinte. Nu merita să risc un cancer de piele doar ca să-mi petrec serile masturbându-mă În cameră. Victor a profitat de vacanță, se distra grozav la Mini Club... Vocea lui Bruno se sparse din nou. Eram un ticălos; știam că sunt un ticălos. În mod normal, părinții se sacrifică, așa e normal. Nu izbuteam să-mi suport sfârșitul tinereții; nu suportam ideea că fiul meu crește, că avea să fie tânăr În locul meu, că poate avea să reușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
merita să risc un cancer de piele doar ca să-mi petrec serile masturbându-mă În cameră. Victor a profitat de vacanță, se distra grozav la Mini Club... Vocea lui Bruno se sparse din nou. Eram un ticălos; știam că sunt un ticălos. În mod normal, părinții se sacrifică, așa e normal. Nu izbuteam să-mi suport sfârșitul tinereții; nu suportam ideea că fiul meu crește, că avea să fie tânăr În locul meu, că poate avea să reușească În viață, În timp ce eu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-mi un copil, atât. Știu că am patruzeci de ani: nu-i nimic, Îmi asum riscul. E ultima mea șansă, acum. Uneori mi se Întâmplă să regret că am avortat. Dar primul bărbat care m-a lăsat gravidă era un ticălos, iar al doilea un iresponsabil; la șaptesprezece ani nu-mi imaginam că viața e atât de scurtă, că posibilitățile țin atât de puțin. Michel Își aprinse o țigară, reflectă. — E o idee bizară..., spuse el printre dinți. E o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Ultima bolgie era rezervată cazurilor aproape lipsite de speranță. Vedeai cum, În spatele geamului perfect izolat fonic, care transforma camera Într-un acvariu, buzele Închișilor se contorsionau brusc și le puteai ghici urletele: „Dezlegați-mă! Trebuie să-mi verific emailul!“ sau „Ticăloșilor! Lăsați-mă să comand ceva de pe eBay!“ Era aici toată pegra cazinourilor online, oameni care și-ar fi ucis soacra pentru o adresă dinamică de IP, care le-ar fi permis să dribleze sistemele de securitate. Erau pariorii nevindecabili, care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Vasea stătea În spatele tejghelei, răsfoind o ediție ilustrată din Fenomenologia spiritului. Ne cunoșteam de mult, de când amândoi visam să schimbăm lumea printr-un nou sistem filozofic cu aplicare practică imediată, care să explice totul prin sex, până am aflat că ticălosul de Freud ne-o cam luase Înainte. M-am așezat pe singurul scaun Înalt din fața barului, făcându-i semn să toarne. Vasea a luat o sticlă de vodcă, pe care a aruncat-o prin aer, Încercând s-o prindă pe la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
volum al unei serii. Vera, ce vreau să spun este că... am zis, scuturând-o ușor. — Da? — L-am găsit pe Dumnezeu. — Nu se poate! a sărit ea. Te-ai călugărit? Tocmai acum? Nu, L-am găsit pe bune, există. Ticălosul care ne-a creat și care Își bate joc de noi nu este altul decât Dmitri Kuznețov, zis, pe bună dreptate, Demiurgul. Adică, am fost măritată cu Dumnezeu? a Întrebat ea nedumerită, introducându-și un degețel În gură. — Nu chiar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a lipit de mine precum celulita. Câteva secunde, Pământul s-a oprit pe loc, doar camera a continuat să se rotească, amețindu-ne. M-am extras cu greu din această combinație aproape chimică. — Nu! Nu-nțelegi, Vera? Exact asta vrea ticălosul! Trosneli!, babardeală!, mozol!, să-și vândă bine cartea și să se răzbune, transformându-te Într-o femeie fără scrupule și fără principii. Nu trebuie să-i facem jocul. — Ești sigur? — Uită-te-n jur! Tot ce vezi este compus din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de cifre, să calculez neîntrerupt impozite și contribuții la casa de sănătate. Și iată-mă, câștigând abia cât să cumpăr două sticle de vodcă pe zi... — Bietul de tine, m-a căinat Vera, așezându-mi domol palma pe ficat. — ...căci ticălosul, deși am arsuri la stomac, n-a ezitat o secundă să mă transforme Într-un alcoolic. N-a contat că aveam platfus, sciatică și suflu sistolic, la fiecare pagină Îmi scotea În față o namilă pe care trebuia s-o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
venea cu ea, Cătă ar fi putut avea politețea s-o lase să vorbească. Dar el prefera să se ajungă la violență. Cum s-a Întâmplat și În seara aceea, În grădină: - Nu-l mai suport! Nu-l mai suport, ticălosul naibii! Ieșirea asta m-a descumpănit pentru câteva clipe. Mă pregătisem să par sfios și inofensiv, se pare Însă că așteptările ei erau mari. De data asta nu mă ajutau presupusele mele competențe consolatoare. N-am reușit să mă ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
poate găsește, cumva, cheia... speră ei. Nu mai știu de unde s-o pornesc. Ezit îndelung să mă apuc. N-am încredere în mine, n-am siguranță. Fără încredere, măcar pentru un timp, chiar iluzorie, nu merge nimic. Îi simt pe ticăloșii ăștia în preajmă, călărindu-mă, sufocându-mă. Pândindu- mi gândurile, greșelile, gesturile... până în clipa când mă ajută ceva. Băutura, o femeie, o carte, o vacanță. O poezie, chiar, să nu râdeți. Uneori și muzica... reintru într-o plăcută stare de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ar fi să trimiți vreun om de-al tău după mine? Să-mi spună ce vor urmăritorii... Dacă aflu ce-au pus la cale, o să știu cum să le zădărnicesc lucrarea. - Mmm... Da. Să știi că așa am să fac. Ticălosul de Scept o să fie cu ochii pe mine, dar mă descurc eu, pufni el, pe jumătate vesel. Ne-am Întors În sat. M-am dus la Enkim și la Runa. Le-am spus că urmăritorii erau la numai trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
patru bucăți de piele, din care abia dacă Înjghebarăm un adăpost pentru Unu și Runa. Cât despre burțile de apă, nu mai erau de găsit nicăieri. N-am mai spus niciunul nimic. Hârciogul ăla blestemat... Știuse dar nu zisese nimic! Ticălosul! Măcar pentru Unu s-o fi făcut! Soarele nu mai dogorea la fel de tare, dar căldura era parcă și mai aprigă decât În zilele trecute. Nisipul frigea. Nu se auzea nimic. Nu se vedea nimic. Am Început să-i cântăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
iubit mult la tine. Mult. Ah, adevăr grăia Logon. Eu eram Krog, cel ce știa cele mai multe cuvinte. Și tot eu eram și prostul de Krog pe care Enkim Îl dusese de nas. Capul mi se Încinse Încet-Încet. Îl văzusem pe ticălosul de Enkim până și atunci când, abia scăpat de șopârla aia uriașă, meșteșugise În ascuns măruntul lui semn care le arăta urmăritorilor Încotro o luam. Mă Îmbrățișase de parcă mi-ar fi fost frate și după aceea mă dăduse la troc fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
of. Ca pe un țânc, of. La asemenea viclenie nu se cădea să răspunzi decât cu muma tuturor vicleșugurilor și ale minciunilor toate. - Știi ceva? - i-am zis lui Logon. Încă n-am să-l omor. O să mă folosesc de ticălosul ăsta blestemat ca să-i atrag tovarășii În cursă! Pe toți o să-i atrag În cursă! Las’ că știu eu cum! Logon dădu din cap. - Cred la tine, măi, Krog, măi. Minos spus la mine că nu e alt ucigaș precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Încoace și Încolo am dat peste unul dintre omuleții lui N’jamo, care trimisese și el niște iscoade către Miazănoapte, să afle de soarta lui Kikil și a lui Tek. M-am apucat să vorbesc cu el despre una-alta. Ticălosul! Cât era el de bătrân și de mărunt, pusese ochii pe una dintre femeile acelea negre, din neamurile lui Bulut și care se Întorsese din drum ca să vină cu noi. Femeia era de două ori cât omulețul, avea un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
adică? - era atât de speriat Încât mi-era limpede că vorbele mele ajunseseră la el. - Păi, nu sunt eu sânge din sângele Tatălui? - am râs. Cum să mă ucidă Scept tocmai pe mine? - Scept, nu. Dar blestematul ăla de Gau, ticălosul ăla venit tocmai din satul tău, tare mult ar vrea s-o facă... - Gau? Barra Își acoperi gura cu amândouă mâinile și căscă ochii larg. Se uita dintr-o parte În alta de parcă dorea să găsească iute de tot un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bulumaci scurți, puși unul peste altul, care Împiedicau apa să se rostogolească peste noi. În partea din spate a luntrei era un fel de casă dintr-un lăstăriș subțire, Împletit, acoperit cu frunze și bucăți de piele, și acolo stătea ticălosul ăla de Dyas, văr al meu de-acum și stăpân al apei dintotdeauna. În spatele casei era o altă piele prinsă Între doi pari, numai că pe aceasta o cufunda un om În apă, Înclinând-o când și când Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Fala, ‘ai? Să murim cu toții de sete, boule! Că toți ăștia, arătă el luntrele de jur Împrejur, toți se țin după luntrea lui Vishu, iar noi Îl mai ducem și pe stăpânul vorbei, iar tu vrei să-l omori, măi, ticălosule! N-au fost În stare să-l dea Umbrei ăia de i-au luat urma, și-l ucide acum un năpârstoc ca tine? Iarăși intonă cântul și, de data asta, cei doi răspunseră la fel, iar drept răspuns, cel din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tatăl lui Marcis, iar Marcis este tatăl altuia, și tot așa până la Mila, mumă a Psarei, care Psara e mumă a lui Moru, care Moru nu te-a legat la Întâmplare să duci vestea În lume. Pe de altă parte, ticălosul de Șoim a avut și el copii. Hadat, bătrâna care ți-a adus pruncii pe lume, se trage din Șoim, iar Dupna e fiul ei. Cred că trebuie să Însemne ceva că o scoborâtoare din Șoim a adus pe lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
coarnelor de cerb. Se stârni o Învălmășeală nemaipomenită și vedeam limpede că n-aveam cum să răzbesc. Deja mă târau afară din casă, iar strigătul de groază al lui Nunatuk mă făcu să mă zbat din toate puterile. Unde erau ticăloșii ăia de pândari pe care Îi lăsase Logon de pază? Am reușit să-l mușc până la sânge pe cel ce mă strivea. Îmi dădu drumul și se trase Îndărăt, horcăind, dar ceilalți vânători se și năpustiseră asupra mea. Am Împărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
erau sau scornite de ei, sau aflate de la cineva care mergea alături de tine. Atunci, ne-am băgat să-l slujim pe Gau, căci și el era vânător de pripas, din cel ce plecase singur la drum, lăsându-și neamul acasă. Ticălosul era tovarăș cu Scept, care se sfătuia cu el mai mereu așa că, aveam de la cine să tragem cu urechea. Într-o seară, au părut să Înebunească amândoi și nu izbuteam să aflăm de ce. Ne-au pus să pornim pe cât puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
rămas treaz În noaptea În care Îi apăruse copilul În lume. Atunci, Scept a zis că Logon trebuia să pună la cale ceva pentru noaptea În care avea să nască Nunatuk, și a trimis alte iscoade ca să-l Întâlnească pe ticălosul ăla de fiu al lui Minos. N-am avut ce să fac. Pe Runa am lăsat-o cu Unu, alături de răzvrătiți, iar eu am luat urma iscoadelor. Era trecut de crucea nopții când l-au găsit pe Logon care aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]