14,383 matches
-
Iulian Bol Se știe că lumea modernă și postmodernă a dovedit un interes acut pentru jurnal, pentru confesiunile artiștilor în special, forme ale scriiturii de grad secund în care naratorul se suprapune actantului iar referentul tinde să fie chiar conținutul stărilor de conștiință ale celui care scrie. "Pactul autobiografic" instituie astfel un spațiu estetic marcat în chip decisiv de tribulațiile și avatarurile afective ale eului ce se dezvăluie pe sine, cu mai multă sau mai puțină
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
făcut din fostele teme interzise adevărate laitmotive, și din vechile tabuuri - tablouri vivante. În poezie, unde cel mai talentat poet al generației 2000 și-a introdus ,penisul lung și negru" în... pântecul României, în proză, unde un teribil desant deșănțat tinde să facă regula, ba chiar și în critica literară și eseistică, unde un Luca Pițu, bunăoară, își împănează paginile cu subtile ori străvezii referințe anatomice, scriitorii noștri tot seamănă și culeg roadele câmpului blagoslovit din Povestea poveștilor a lui Creangă
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
Un film nou venit al unui regizor relativ cunoscut se așază pe o tabula rasa de informație. Nu știi de unde să-l iei. La fel o carte, o piesă. Pe de altă parte într-o epocă în care relațiile publice tind să devină noua paradigmă de evaluare și impunere a unui produs, fie el cultural sau de alt gen, credibilitatea analistului cultural (cu un calc după analiști politici, inflați de sindromul propriei competențe)se construiește și se consolidează social. Abilitatea socială
Analiștii culturali by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/11107_a_12432]
-
în limba standard și a conversației curente, mai ales în construcția a avea impresia (că), sinonimă contextual cu verbele de opinie și atitudine a crede, a i se părea: "am impresia că o să plouă". Mai mult, sintagma a avea impresia tinde să fie folosită ca formulă de atenuare, politicoasă sau ironică, în actul de a adresa o observație, o critică, un reproș: "am impresia că ai greșit". Varianta de construcție în care substantivul e însoțit de articolul nehotărît e și mai
Impresii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11120_a_12445]
-
a ființei, feminității, domeniului vin al ontologiei. De aici, omniprezența mărcilor imponderabilității: fluturii, marea, aerul, șoapta, blândețea, somnul, paloarea, absența, albul - avalanșă a elementelor soft, înclinate mai degrabă spre fragmentare și risipire, spre vis, iluzie și imaginar, pe care poeta tinde totuși să le grupeze sub blazonul unui sens: ,fragmente ce se destramă/ cerșind îndurarea întregului" (Puzzle); ,într-un întreg/ se adună miniaturile clipei" (Pânza de păianjen). Semnificația aceasta scapă însă mereu, de unde senzația de lax, de indeterminare, iar atingerea sa
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
la cer și alb etc...")... Autenticitatea poeziei ei ține, mai degrabă, de discurs, dar numai în măsura în care acesta confirmă și susține niște tendințe de generație. Nu știu cine pe cine a influențat, e clar însă că influențele - multe, poate, involuntare - sînt puternice și tind mai mult să apropie decît să facă diferența. Trebuie să citești atent volumele precedente ale poetei pentru a-i decela vocea în această nouă carte prea puțin închegată, scrisă la răscruce de cenacluri și întîlniri literare, cu versuri cel puțin
Remix de generație by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11111_a_12436]
-
a celor care nu aparțin acestei organizații. În același registru, Buzan face referire la o teorie dezvoltată de John Herz, respectiv conceptul de dilemă a securității, idee construită în anii '50, conform căreia statul, prin încercarea asigurării nevoilor de securitate, tinde să conducă la creșterea insecurității celorlalte state, "întrucât fiecare interpretează propriile-i măsuri ca fiind defensive, iar pe cele ale celorlalți ca potențial amenințătoare"12, acest aspect făcând dificilă coeziunea la nivelul statelor membre sau obținerea încrederii din partea celor care
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
fiind mereu în căutare de noi oportunități, de învățare continuă, de acces la tehnologie. Iar respondenții cu studii medii sau fără studii, cu calificări medii sau necalificați, aflați într-o situație economică precară și instabili profesional în țara de origine, tind să urmeze un traseu profesional preponderent descendent în țara gazdă. Doar o mică parte au un traseu linear, adică exercita aceeași meserie, sau ascendent, trecând de la o clasă profesională inferioară la una superioară. Fig. 2 Categorii migranți în funcție de statutul ocupațional
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
a statului ca având origini divine 5 dar, în economia filozofiei sale, a pus un accent mai mare decât Spinoza asupra subiectului cunoscător, înzestrat cu discernământ. Totodată, Kant s-a pronunțat împotriva exaltării religioase și morale: că ființă socială, omul tinde spre virtute, nu spre sfințenie 6. Pe cale de consecință, autoritatea religioasă trebuie să se supună autorității civile, pentru a nu își discrimina cetățenii aparținând unor religii sau confesiuni diferite 7. Relației libertate-necesitate, schițata doar în filozofia spinozistă, Kant îi oferă
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
este conceptul afirmat, mijlocul este deci absolut penetrabil și e susceptibil față de această comunicare, fiindcă e în sine identic cu scopul. Mijlocul este însă deja și afirmat că un ce penetrabil de către concept, fiindcă în centralitate el este cel ce tinde spre unitatea negativă; tot astfel (...) el a devenit fie ceva neutru, fie ceva deosebitor, ceva ce nu e de sine stătător. Lipsa lui de independeță constă în faptul că el este numai în sine totalitatea conceptului; acesta este însă ființa-pentru-sine
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
din fidelitate se explică prin cel puțin două fenomene psihologice și morale complementare: compensația și tentația - care au însă în profunzime o motivație psihanalitică: refularea. Dominator, monoton în autoritatea lui exercitată mutilant, Ludwig îi confiscă Hildei personalitatea, o inhibă și tinde să i-o anihileze. De aceea, căutarea unei compensații, a unei ieșiri din cuplu, devine o soluție salvatoare, o formă de eliberare. Tot comportamentul geloziei patologice a lui Ludwig echivalează cu o persecuție. În cele din urmă, Ivănescu este pentru
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
mari, dacă tot mai multe mijloace sunt utilizate pentru obiective pe care indivizii privați nu le produc, dacă tot mai multă putere stă în spatele acestei voințe...", atunci "fără îndoială, statul fiscal se poate prăbuși" (ș.a.)11. Din păcate, previziunile schumpeteriene tind să se confirme, multe dintre statele actuale înfruntând de decenii, si mai pronunțat în ultimii ani, datorii publice și, respectiv, crize fiscale severe, care amenință să submineze ordinea constituțională democratică. Analiza care urmeaza se va desfășura ținând cont de acest
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
inaccesibile cetățenilor obișnuiți. Iar magnitudinea activităților lor este dată de ușurință cu care procesul politic democratic poate fi utilizat pentru satisfacerea unor interese personale și de grup în detrimentul societății în întregimea să. "Cu alte cuvinte, politica distributiva este viabilă și tinde să devină dominantă în măsura în care tratamentul diferențiat este, constituțional, permisibil" (s.m.)34. Strategia dominantă a oricărui grup de interese este aceea de a face lobby pentru adoptarea unor politici care ofera beneficii nete membrilor săi dispersând costurile asupra celorlalți. Prin negocierea
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
Lacan, după care momentul în care copilul se înțelege pe sine ca entitate fizică prin intermediul unei reprezentări psihice (formată prin intermediul altora - părinți, societate - ) este cel care îi va determina imaginea de sine pentru tot restul vieții, imagine spre care va tinde ca spre un ideal, atunci atitudinea față de politică a politicienilor tineri români de astăzi devine mai ușor de înțeles. Mi-aș fi dorit sincer ca proiectul Cotidianului să producă revelațiile de care avem nevoie pentru o curățire morală a clasei
Generația așteptată? by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/10632_a_11957]
-
denumirea postului, în formule ca "jurnalele Realitatea", "corespondentul Realitatea". Evident, e o tendință nouă, care ne-ar șoca dacă am aplica-o denumirilor mai vechi, de exemplu de reviste: "programul Dacia Literară", "redactorul România literară". În momentul de față, se tinde spontan să se diferențieze numele propriu de marcă ("brand-ul") de numele comun corespunzător; schimbarea funcției comunicative are consecințe morfologice. Modelul simplificator se extinde, justificat în parte de grija de a nu produce confuzii între substantivul propriu și cel comun
"... a Dacia" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10643_a_11968]
-
actuale ale verbului corespund unei schimbări semantice: lustrarea ca act global de purificare se concretizează, proiectîndu-se asupra fiecărui individ; prin particularizare, lustrat înseamnă astfel "eliminat din viața politică, prin legea lustrației". Mi se pare că în uzul actual a lustra tinde să se confunde cu familiarele a lucra și chiar a luxa, asemănătoare ca formă și sens: "senatorii îl Ťlustreazăť pe Traian Băsescu" (Realitatea românească, 30.03.2006); "alianța se lustrează singură" (Cotidianul, 3.04.2006). Verbul este deja folosit și
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
pe canapea, au constituit un prilej excelent de teoretizare. Primul exemplu care îmi vine în minte este "Harry Potter și Pocalul de Foc", actualmente bun de închiriat. Să fie poate de vină circumstanțele pascale în care am urmărit lungmetrajul, dar tind să cred că acest puștan este noul martir universal. Identificarea spectatorului cu el se face cu mare ușurință. Dacă stai să faci "contabilitatea" personajului, descoperi cu surprindere că nu e vreun elev strălucit, nici vreun erou neînfricat, nici vreun orator
Magicianul recent by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10689_a_12014]
-
recurgem inconștient la o serie de gesturi, gînduri și obișnuințe cărora, dacă am sta să le analizăm sursa, am fi siliți să le recunoaștem natura magică. Într-un cuvînt, omul a rămas o ființă cu deprinderi magice. Iar deprinderile acestea tind să fie cu atît mai pregnante cu cît lumea în care trăim este una tot mai științifică. Numai așa se poate explica cum, într-un secol în care tehnica și științele fac pretutindeni legea, interesul oamenilor pentru practici magice crește
Oficina păgînilor luminați by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10702_a_12027]
-
defi nirea, chiar, (mulți)dimensionarea fenomenului literar. Oricât de incitative sunt asemenea subiecte, ele, totuși, nu au produs o mutație considerabilă a valorilor. Sau a identităților. O privire asupra dimensiunii estetice relevă faptul că marile opere clasice sunt cele ce tind cu adevarat spre perfectarea formei discursive și aprofundarea filosofica a înțelesurilor, ele nefiind interesate cu adevarat de acel efect imediat și superficial asupra receptorului pe care il întâlnim la multe din operele recente. M-a convins din nou de acest
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
că urmarea e mai slabă decît începutul. Oricum, primul Ice Age avea relativ puține bancuri intertextuale comparativ cu Shrek de exemplu. Așa că nu e de mirare că cei nouă scenariști inițiali au fost înlocuiți de alți doi. Acum serios, lungmetrajul - tind să cred - reflectă fidel studiile de piață. Toată lumea vroia să vadă mai mult veverița preistorică Scrat, așa că i se alocă o expunere ceva mai consistentă. Ba chiar, la final intră în contact cu restul cetei lui Pițigoi (inadecvat clișeul, gașca
Efectul de halo by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10727_a_12052]
-
alternând proza banalității (rătăcirea pe străzi, prezența într-un bar) cu grotescul și speculația filosofică hazardată. Rezultatul e o sumă incoerentă de reacții - toate negative - la mediul social și la mediul cultural. Singura valorizare pozitivă aparține unui eu hipertrofiat, ce tinde să se substituie oricărei alte teme sau probleme. Obsesia lui e singularizarea, nu comunicarea. Originalitatea ostentativă devine, în cele din urmă, antipatică, iar romanul se transformă într-o vorbărie agasantă, înglodată în abstracțiuni și bizarerii, din ce în ce mai greu de suportat, chiar dacă
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
ascendent - asupra proaspeților aristocrați ai comunismului. Simpla situație e un scandal, dar ce a putut amorți vigilența cenzorilor a fost punctul de pornire auctorial, conform căruia cele ce se petrec sunt de ordinul existenței obișnuite într-o societate așezată - cum tindea să și fie cea românească a epocii. Parvenitul este, astfel, un tip comun literaturii tuturor epocilor - și nu le condamnă neapărat, mai cu seamă când acesta sfârșește rău. Paradoxal, el duce cu gândul la o anumită bunăstare a lumii prin
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
ilustrația copertei converg către afirmarea unor valori ŕ rebours, pe care personajul-narator le susține cu o violență caracteristică. De la Iarba verde de acasă la Nu toată iarba e la fel este o distanță enormă, batjocura și cinismul basculând sentimentalismul și tinzând să modifice, nu numai prin consumul de droguri, registrul emoțiilor firești. Începutul e pe măsura întregului: firul ,roșu și scămoșat" al povestirii se desfășoară simultan cu cel al imprecațiilor la adresa cititorilor, într-o captatio pe invers, scontând pe iritarea noastră
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
Marx se regăsea deja o viziune a lumii, a modului în care aceasta trebuia să fie "de neoprit", care va conduce ulterior la determinarea subiectivității care o practică, mai exact imanenta vieții însăși. Această viziune ce apare la Gentile va tinde să se confunde cu politica, cu dimensiunea colectivă și, deci, cu Statul. Următoarea etapă în depășirea deteminismului de secol XIX se va realiza cu abordările lui Antonio Gramsci, care poate fi considerat cel mai clar și decis dintre cei trei
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
acele straturi ale societății ce ar fi putut aduce legitimitate.13 "Acest raport complex oraș-stat poate fi studiat în programele politice generale care căutau să se afirme înainte de venirea la putere a fascismului: programul lui Giolitti și al liberalilor democrați tindea să creeze în Nord un bloc urban (de industriași și muncitori) care să fie baza unui regim protecționist și să întărească economia și hegemonia Nordului. Sudul era redus la rolul de piață de desfacere de tip semicolonial, un izvor de
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]