1,870 matches
-
Forței Multinaționale de Pace cu scopul de a garanta libera circulație prin strâmtoare. Insula Sanafir se află la est de Insula Tiran, creând două strâmtori între Insula Tiran și Arabia Saudită. Documentele internaționale se referă uneori la și alteori la Strâmtorile Tiran. Există mai multe treceri formate de insule între Egipt și Arabia Saudită. Strâmtoarea din partea de vest, cea delimitată de statul Egipt și Insula Tiran, controlată de către orașul egiptean Sharm el-Sheikh este denumită Strâmtoarea Tiran. Strâmtoarea Tiran, aflată la intrarea în golf
Strâmtoarea Tiran () [Corola-website/Science/305694_a_307023]
-
se afla sub suzeranitatea Imperiului Otoman, în regimul "apelor internaționale". Accesul către unicul port maritim al Iordaniei de la Aqaba și către unicul port maritim de la Oceanul Indian al Israelului, portul Eilat se face prin traversarea Golfului Aqaba, ceea ce îi conferă Strâmtorii Tiran o importanță strategică. Această importanță strategică a fost una din cauzele care au dus la declanșarea Războiului Arabo-Israelian din secolul al XX-lea. Închiderea Strâmtorii în anul 1956 de către egipteni a constituit unul din pretextele dezlănțuirii campaniei Israelului în Sinai
Strâmtoarea Tiran () [Corola-website/Science/305694_a_307023]
-
Satul este așezat într-un hîrtop, pe partea dreaptă a văii și rîulețului Cula, între satele Hîrcești, Curtoaia și Năpădeni . Prima atestare a satului Condrătești o găsim încă de pe vremurile lui Aron Vodă (Tiranul) care a domnit între anii 1592-1595 și este descrisă de „Noi Aron Vodă, bojiiu milostiviiu gospodării zemli Moldavsvkoi, Iată viind înaintea noastră și înaintea ălor noștri boiari mari și mici, Slugă noastră Ghiorghi Bolbocel, din Chirileni, din ținutul Eșului, niau
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
Istambul iar spre final se împrietenise cu hatmanul Coroanei Jan Zamojsky și cu cazacii zaporojeni de unde i s-a tras porecla de "Cazacul",de mare preț în ochii moldovenilor. A ajuns domn al Moldovei în 1592,după mazilirea lui Aron Tiranul, cu sprijinul polonilor ce a stârnit nemulțumiri la Istambul căci numai sultanul avea dreptul de a numi domni la nord de Dunăre. A încercat să adopte o politică antiotomana,trimitand solii la principele transilvan Sigismund Bathory și în Polonia. În
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
La fel în anul 1592 vinde și satul Cucueații. În toamna lui 1592, Moldova este atacată din două direcții:2000 de osteni intra dinspre răsărit în țară conduși de căpitanul Sibrik iar dinspre sud veneau turcii în frunte cu Aron Tiranul și beglerbegul Greciei, Veli-aga. Domnitorul a lăsat osteni hatmanului Oraș să îi întâmpine pe unguri la Baia.Apoi s-a deplasat în sud pentru ai intampina pe turci.Apelase și la cazaci.Dar Sibrik a găsit o altă cale de
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
și dispoziții juridice în toate cauzele civile. Multe din aceste atribuții s-au menținut și în republica democrată de mai târziu (Drîmba Ovidiu, „Istoria culturii și civilizației”, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1984, 569). În 632, aristocratul Cilon, ginere al tiranului Megarei, Teagene încearcă să profite de tensiunile sociale din Atena și sprijinit de un grup de tineri aristocrați și mercenari ai lui Teagene, ocupă Acropole vrând să instituie tirania. Lipsit de sprijin popular, eșuează și este constrâns să părăsească orașul
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
zonele de munte). În 561/560 profitând de conflictele dintre partidele paralioi (condus de Licurg) și pediakoi (condus de Megacle), nobilul Pisistrate, polemarh în războiul cu Megara (565), popular printre diakrioi pe care îi conduce, ocupă Acropole și se proclamă tiran (Matei Horia C., „O istorie a lumii antice”, Albatros, București,1984, 207-208). La început termenul nu avea un sens peiorativ, tyrannos desemnând persoana care prelua puterea supremă în stat fără un temei legal (Cuvântul „tiran” ca și instituția tiraniei își
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
ocupă Acropole și se proclamă tiran (Matei Horia C., „O istorie a lumii antice”, Albatros, București,1984, 207-208). La început termenul nu avea un sens peiorativ, tyrannos desemnând persoana care prelua puterea supremă în stat fără un temei legal (Cuvântul „tiran” ca și instituția tiraniei își au originea în Asia Mică și probabil că derivă din etruscul „turan” - domn (în general se admite că etrusci ar fi originari din zonele Lidiei). Drîmba Ovidiu, „Istoria culturii și civilizației”, Ed. Științifică și enciclopedică
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
eponim al operei, statut care îi relevă importanța. Proiecție romantică a unei figuri istorice reale, Alexandru Lăpușneanu este un personaj static, încrâncenat, până la sfârșit, în teribila luptă împotriva boierilor. Personaj principal a cărui voință domină destinele supușilor, acesta reprezintă tipul Tiranului crud și violent, care încalcă orice principii religioase și morale, în scopul de a-și păstra puterea. Cuvintele proprii îl caracterizează ca pe un om hotărât („"Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu..."”), lucid și prevăzător care nu acceptă
Alexandru Lăpușneanul (nuvelă) () [Corola-website/Science/314302_a_315631]
-
Acropole pentru a vota deciziile. Între anii 508-507 î.en., Clistene desființează împărțirea pe baza censului și impune o nouă reformă administrativă și creează ostracismul pentru apărarea regimului politic democratic , fiind exilați din Atena toți cei care erau considerați potențiali tirani. Spartanii, care erau antrenați de la vârste fragede, erau considerați ca fiind cei mai feroci și disciplinați soldați ai antichității. Se opuneau luxului și se dedicau antrenamentelor grele și pedespelor dure.Hopliții spartani erau înarmați cu săbii, scuturi grele și sulițe
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
obligată să-și predea flota spartanilor și să-și dărâme fortificațiile în anul următor. Imperiul atenian format în secolul al V-lea î.Hr. era definitiv distrus, toate posesiunile maritime ale atenienilor, fiind pierdute și instaurându-se regimului celor 30 de tirani la Atena. Înainte să formeze un imperiu, Roma era doar o comunitate formată din mai multe așezări etrusce situate între dealurile Palatin, Capitoliu, Quirinal și Esquilin în secolele VIII-VII Î.en. Legenda spune că Romulus este considerat fondatorul Romei. După ce
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
a lui Yaya, numită Nana, preia contrul asupra corpului și o apără pe Yaya de persoanele care i-ar putea face rău, spunând apoi ” S-a făcut dreptate!” sau ”Pedeapsa celestă!”. Seria gravitează în jurul aventurilor lui Yaya și Nana împotriva tiranilor, perverșilor și în general, împotriva persoanelor rele. De asemenea, manga are legătură cu muzica, multe dintre personaje având conexiuni cu industria muzicală sau cântând într-o trupă. Yaya Higuchi Yaya este o adoleșcentă inocentă și timidă care,din cauza personalității ei
Othello (manga) () [Corola-website/Science/313480_a_314809]
-
un mare număr de opere postume, printre care se remarcă o autobiografie deosebit de celebră, care este considerată adesea drept cea mai mare operă a sa: „"Vita"”. În literatura italiană, Vittorio Alfieri est cel mai mare poet tragic, inamicul neînduplecat al tiranilor, al sclaviei al convenționalismului. Tragediile sale "Saul", "Filippo", "Virginia", "Mirra", "Bruto secondo" sunt, pentru Alfieri, ocazii de luptă pentru libertate și constituie simboluri de voință și de iubire de patrie. După Dante, "Vittorio Alfieri" a contribuit la renașterea spiritului național
Vittorio Alfieri () [Corola-website/Science/314854_a_316183]
-
are același sens literar al expresiei "aducătorul de lumină" cum are "Lucifer" în latină; și o dată în Isaia 14:12 pentru a traduce "הילל" (Hêlēl), care înseamnă și "steaua dimineții". În pasajul mai tarziu, titlul de "steaua dimineții" este dată tiranului rege babilonian, despre care profetul spune că va cădea. Acest pasaj a fost aplicat ulterior prințului demonilor, astfel că numele de "Lucifer" a început să fie folosit pentru Satana și a fost răspândit cu ajutorul unor lucrări strict literare, precum Infernul
Lucifer () [Corola-website/Science/314935_a_316264]
-
barbă, în picioare și cu doi boi, pe revers: un pătrat adâncit împărțit in patru. Monedele s-au găsit între Antiochia și Laodiceia ad Mare (azi Al-Ladhiqiyah oraș port sirian), dar și tocmai lângă fluviul Tigru, Mesopotamia. Herodot scrie ca tiranii Miletului la începutul sec.V î.Hr.au zidit o cetate la Myrkinos numită "Eunea Hodoi" (adică: "Nouă Drumuri"). Tucidide scrie că a fost stăpânit și de edoni. Acolo, la venirea campaniei sale în Tracia, Xerxes a ordonat sa fie îngropați
Edoni () [Corola-website/Science/317950_a_319279]
-
Anglia s-au răspândit zvonuri care-l vorbeau de rău. După ce au fost declarați bastarzi, cei doi prinți au fost închiși în Turnul Londrei și nu au mai fost văzuți în public. Cu excepția celor din nord, englezii credeau că Richard, „tiranul”, își omorâse nepoții. În vara de după ce a preluat tronul, au început să se manifeste nemulțumiri față de acțiunile lui Richard, și au început planuri pentru detronarea sa. Rebelii erau în mare parte loiali lui Edward al IV-lea, și îl
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
Pentru Anglia, Evul Mediu a luat sfârșit în 1485, iar English Heritage susține că în afara invaziei reușite din 1066 a lui William Cuceritorul, niciun alt an nu are mai multe semnificații în istoria Angliei. Prezentându-l pe Richard drept un tiran cocoșat care a uzurpat tronul ucigându-și nepoții, istoricii tudorieni au dat bătăliei un iz de legendă: ea a devenit o ciocnire între bine și rău, cu un rezultat moral satisfăcător. Conform readerului Colin Burrow, André a fost atât de
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
doar încă una dintr-un lung șir de asemenea bătălii. Doar prin munca și eforturile lui Francis Bacon și ale succesorilor săi, publicul a început să creadă că bătălia le hotărâse viitorul prin faptul că a dus la „căderea unui tiran”. Mackie concluzionează că, în retrospectivă, Bosworth Field rămâne bătălia decisivă care a pus bazele unei domnii care avea să guverneze necontestată în Anglia timp de peste o sută de ani. William Shakespeare a scos în evidență bătălia de la Bosworth în piesa
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
1100 î.Hr. - invazia dorieniilor (din Pen. Balcanică), popor înapoiat cultural care distrug definitiv superba civilizație cretană. Bărbații cretani renunțau conștient și de bună voie la alura hieratică de zei coborâți din ceruri a faraonilor, preoțimii și nobilimii egiptene, refuzând imaginea tiranului absolut în casă și societate, imagine cultivată cu multă grijă de micenieni și (mai ales) de orientali. Din păcate, doar cretanii gândeau așa în acea perioadă, prea puțini și prea superiori morali, prea delicați (ca societate dar și ca indivizi
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
un monstru, un "vampir ce bea sânge de om" și un mare amator de cruzimi. A avut probabil acces și la cartea "History of Moldavia and Wallachia" a lui Johann Christian Engel, care îl descrie pe Vlad Țepeș ca un tiran sângeros, ceea ce i-a dat probabil ideea să ia prințul Valahiei ca model pentru personajul său fictiv, Dracula. Unii istorici au propus ideea că Stoker ar fi avut o relație de amiciție cu un profesor maghiar de la Universitatea din Budapesta
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
au continuat să susțină că a fost otrăvit cu arsenic. Conflictul cu restul Europei a condus la o perioadă de război total de-a lungul continentului, iar campaniile sale sunt studiate la academii miltare din întreaga lume. Deși considerat un tiran de către oponenții săi, el a rămas în istorie și datorită creării Codului Napoleonian, care a pus fundațiile legislației administrative și judiciare în majoritatea țărilor Europei de Vest. Napoleon Bonaparte s-a născut ca al doilea din cei șapte copii, în
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
până la „Marseilleza” Revoluției franceze. Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. La ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 și 11. Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,<br> În care te-adânciră barbarii de tirani!<br> Acum ori niciodată, croiește-ți altă soarte,<br> La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.<br> <br> Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume<br> Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,<br
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
boierilor. S-a realizat o așa zisă "Unire", Mihai pretinzând noi titluri în histrove, ca voievod, domn al Țării Românești, al Ardealului și a Moldovei". Contextul internațional era defavorabil. Revoltă nobililor maghiari, sprijiniți de generalul Gheorghe Basta, ce doreau înlăturarea tiranului valah, a culminat cu înfrângerea lui Mihai în Bătălia de la Mirăslău din 28 septembrie 1600. Mihai a pierdut Ardealul, iar Moldova și Țară Româneasă au fost invadate de trupele poloneze ale hatmanului Jan Zamoyski. Movilestii preiau tronul celor două țări
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
un monstru, un "vampir ce bea sânge de om" și un mare amator de cruzimi. A avut probabil acces și la cartea "History of Moldavia and Wallachia" a lui Johann Christian Engel, care îl descrie pe Vlad Țepeș ca un tiran sângeros, ceea ce i-a dat probabil ideea să ia prințul Valahiei ca model pentru personajul său fictiv, "Dracula". Unii istorici au propus ideea că Stoker ar fi avut o relație de amiciție cu un profesor maghiar de la Universitatea din Budapesta
Contele Dracula () [Corola-website/Science/298226_a_299555]
-
mij bezwaren en mijn vervolgers zijn, mijn God, wil doch bewaren den trouwen dienaar dijn, dat zij mij niet verassen în hunnen bozen moed, hun handen niet en wassen în mijn onschuldig bloed. Als David moeste vluchten voor Sauel den tiran, zo heb ik moeten zuchten als menig edelman. Maar God heeft hem verheven, verlost uit alder nood, een koninkrijk gegeven în Israël zeer groot. Na 'ț zuur zal ik ontvangen van God mijn Heer dat zoet, daarna zo doet verlangen
Wilhelmus van Nassouwe () [Corola-website/Science/298305_a_299634]