22,705 matches
-
la ușă. - Intră, îmi răspunde o voce severă, marțială. Fac câțiva pași reglementari și pocnesc din călcâie. Mă prezint. - Sunt căprarul Jurgea Gheorghe din 24 Infanterie Tecuci. - Căpitanul de Artilerie Teodoreanu Al. îți ordonă pe loc repaus! Apoi, pe un ton obișnuit: Ia loc, Jorjică, și spune-mi ce părere ai de acest Blanc Chardonay..." Astfel începe, la pagina 346, capitolul Dragă Păstorel din cartea ce a avut atât succes, Troica amintirilor. Sub patru regi de Gh. Jurgea-Negrilești... Cunosc casa în
Întâmplări cu Păstorel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7758_a_9083]
-
o dată luciditatea sa iese în evidență, analiza putând fi, fără probleme, însușită de orice critic literar: "Toate scrisorile mele și povestea care se desprinde din ele sunt împletite din două voci care se completează una pe alta. Când una ia tonuri prea înalte și se avântă în aerul rarefiat al teoriilor, cealaltă, cucerită de farmecul infinit al particularului, se îndreaptă spre detaliile din care ne este alcătuită viața. E important că există această a doua voce. Și Dumnezeu, și Diavolul, s-
Rațiunile inimii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7787_a_9112]
-
-mi controlez nevoile firești cu eforturi aproape inumane, ceea ce conducea și la scăderea capacității de concentrare. Deși avocatul meu și-a exprimat nemulțumirea față de tratamentul aplicat, s-a izbit de aceeasi aroganță a procurorului. Tensiunea acumulată în orele de audiere, tonul și afirmațiile ironice ale procurorului și conștiința nevinovăției mele mi-au indus o stare acută de deznădejde, de neputința, care s-a manifestat, ulterior, si la nivel fizic. Întrucât eram singurul întreținător al familei, anunțarea arestării iminențe mi-a creat
LuJu: Omul de la DNA al lui Morar a distrus o familie. România, condamnată pentru 2 ani și 3 luni de închisoare executați pe nedrept de un Inspector by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/77908_a_79233]
-
doi în următoarele minute, apoi a intrat pauză publicitară. Cand s-a revenit în direct Sorin Mînea și Andreea Pora nu mai erau în studio. În pauza publicitară, atacurile lui Sorin Mînea au continuat la adresa Andreei Pora și pe un ton extrem de jignitor. Nu iau apărarea Andreei Pora în acest moment. Andreea Pora este un jurnalist extrem de bun, incisiv, dar nu jignește oamenii. În pauza tusele au fost din ce in ce mai groase din partea domnului Mînea. Pe bună dreptate, Andreea s-a ridicat și
Scandal în emisiunea lui Turcescu: Pora a plecat din studio. Minea, dat afară by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/79838_a_81163]
-
întîlnim pe front." În 1937, cînd a venit la Medgidia, Scipion le-a ținut un discurs secret ofițerilor. "Presupun că înțelegeți că ne apropiem de război. Va trebui să pregătim trupa pentru asta. Și va trebui ca dvs să dați tonul, fără să speriem civilii și fără să-i intimidați pe soldați!" Primul efect al discursului său a fost că doi dintre tinerii ofițeri s-au luat la ceartă în timpul unui chef, dacă va fi război, și s-au provocat la
Duelul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7985_a_9310]
-
sufletul pustiit de când singurul lor copil a părăsit această lume. Duminică, părinții Michaelei Niculescu, cunoscută drept Mică de la "Abracadabra", au cunoscut cea mai mare durere pe care poate să o simtă un om: și-au îngropat copilul. Împietrit de durere, Toni Niculescu i-a îmbrățișat rând pe rând pe toți prietenii Micăi și a spus cu vocea sugrumata că ei au rămas copiii lui, potrivit Realitatea. "Știu că va am pe voi, sunt convins că va am pe voi!", a spus
Tatăl Micăi, mesaj dureros după înmormântarea fiicei sale by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79872_a_81197]
-
de voie, mai de nevoie, au fost laureați de Academia Suedeză? Să nu uităm că printre primii scriitori americani premiați la Stockholm au fost jalnicul Sinclair Lewis și rizibila Pearl S. Buck, iar alți câțiva (Eugene O'Neill, John Steinbeck, Toni Morrison) au fost preferați pentru felul maniacal în care au știut să pună în evidență mai ales partea întunecată a vieții americane. Pozițiile pro-comuniste, ura neîmpăcată față de sistemul eminamente competitiv din Statele Unite i-au făcut plăcuți juriului stângist din asepticul
De ce li se refuză scriitorilor americani Nobelul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7987_a_9312]
-
lui Alexandru Matei devine, cu adevărat, substanțial. Mi se pare cea mai clară dovadă a faptului că extincția pe care, repetitiv, o anunță criticul este mai degrabă o formă de canalizare a unei euforii, de fapt, incolore. Să mă explic. Tonul Ultimelor zile din viața literaturii nu se pretează, la o parcurgere cu creionul în mână, unei repezi decelări în categorii adverse. Nu e, vasăzică, în ciuda tuturor încadrărilor, nici pesimist, nici optimist. Desigur, nu e îmbucurător să închizi o carte imediat ce
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
în mișcare a acțiunii penale împotriva lui Neacșu de către procurorii anticorupție. În ședința de miercuri, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus suspendarea din funcția de judecător, începând cu data de 6 martie 2013, a domnului Neacșu Toni Adrian - din cadrul Tribunalului Vrancea, membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii, ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva sa. Hotărârea Secției pentru judecători a CSM a fost luată în temeiul dispozițiilor art. 40 lit. j) din Legea
Judecătorul Adrian Neacșu a fost suspendat din CSM by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79976_a_81301]
-
de idilism, convertindu-se tot mai mult la realitate pînă la o filipică necruțătoare a sistemului imbecilizant de învățămînt, cu alte cuvinte, se maturizează odată cu personajul. În filmul lui Ciulei care surprinde doar un decupaj, maturizarea este deja prezentă în tonul grav al atmosferei, copilăriei îi este lăsat un spațiu mai restrîns, nu mai puțin emoționant, cu siguranță mai dramatic, dar nu în sensul posibilităților de scenarizare pe care le conține cartea lui Creangă. Ciulei reușește să facă un film minunat
Podul de flori al lui Thomas Ciulei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8001_a_9326]
-
Mircea Mihăieș Mi-am încheiat articolul anterior pe-un ton resemnat-filozofic, rezumabil în felul următor: atunci când nu sunt șanse de-a ți se împlini o dorință, e mai bine să nu ți se împlinească! Sună cam a la Paulo Coelho (adică de-un kitsch mortal), dar cred că fraza conține
Oare chiar l-am întâlnit pe Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8003_a_9328]
-
scoți toate trăsăturile dintr-o intuiție inițială, astfel încît înceata schelărie descriptivă o vei ridica pe fundația rapidei impresii de la început. După cum e tonalitatea impresiei, așa îi va fi și portretul pe care i-l vei face. Ea va da tonul și tot ea îi va prefigura detaliile. Mai mult, gustul acesta lăuntric, ca reacție umorală spontană față de omul cu care ai avut de-a face, e resortul menit a declanșa tresăririle acelea interioare cărora le dăm în mod convențional numele
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]
-
cu care încheiem niște alianțe pe care le considerăm veșnice, pentru ca peste un an sau doi să le desfacem definitiv. Și la sfîrșit, după atîtea solidarități efemere și cunoștințe pasagere, simțim cum amărăciunea sedimentată sub forma unor orgolii irascibile dă tonul lumii în care trăim. Dar, întorcîndu-mă la volumul de față, pe care, deși l-am deschis cu gîndul de a-l recenza, l-am terminat cu atenția concentrată cu precădere asupra autorului său, și asta tocmai din cauză că am fost surprins
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]
-
antichității greacești a "secolului de aur", iar cel mai recent romantismului Vest-european de secol XIX. Sunt exponate preluate din marile muzee europene, obiecte ce aparțin perioadei arhaice, geometrice, a artei vechii Elade, apoi perioadei clasice, helenismului târziu - celebra ceramică în tonuri de roșu stins ornată în negru, vase de ceramică neagră decorată cu desene în culori de ocru, papirusuri ale perioadei helenistice egiptene, tablouri ale Barocului european, ale Romantismului târziu, imagini însoțite de citate din cele două epopei, de asemenea din
Itinerariu helvet by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8017_a_9342]
-
descrieri, scrisul lui este expresiv, căci te face să vezi cu ochiul minții nuanțe pe care nu le exprimă direct. Nu e un estet dornic să aibă un stil propriu, ci un mirean adulmecînd mirosul nevăzutelor. Poate de aici și tonul calm, tihnit, nepatetic al scrisului său. Dan Ciachir evocă trecutul fără să-l dramatizeze, și nu depășește pragul emoției narative nici măcar în acele episoade în care bănuiești că intensitatea desfășurării lor a fost cu mult mai mare decît cea înfățișată
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
depășește pragul emoției narative nici măcar în acele episoade în care bănuiești că intensitatea desfășurării lor a fost cu mult mai mare decît cea înfățișată. (De pildă, secvența emisiunii cu Iosif Sava). E detașat, sceptic și neimplicat, de unde și lipsa unui ton militant, vindicativ sau ditirambic. Moderația cu care descrie locuri și oameni ține de un temperament melancolic arzînd la flacără mică: o tristețe iremediabilă acoperă totul, împrumutînd acea tentă a resemnării pe care o încerci de obicei în fața unei lumi despre
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
străduțe liniștite din centru, din cele care se-ncurcă, bătrînește, între Coposu și Brătianu (bulevardele...), scrie, deasupra unei intrări înguste, Anticariatul nostru. O plăcere de familie, a unor colecționari, tată și fiu. La poartă, tablouri și pânze, odihnind ochiul pe tonurile pale ale florilor de câmp. În spate, adăpostite de firide și abia ghicite perdele, stive de cărți, printre alămuri și argintării. Plec, destul de în grabă, cu o plachetă pe hîrtie subțire, transparentă ca vinele mîinilor îngrijite, din care viața se
Floare rară by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6896_a_8221]
-
Neasemănatelor medalii:/ și chipul tău oval și fin/ și brațele-ți de albe dalii/ Sunt încrustate pe vecie,/ Pe-aceiași sfântă efegie/ Cu împăratul Constantin.// Eu te cunosc de mult... În parcul/ Cu-alei de clematite pale,/ Ce mor în tonuri indecise - / În parcul de'ntâlniri fatale - / ți-ai distilat în flori privirea,/ În clipa când plângeŕ iubirea/ Pe-aripa searbădelor vise.// Eu te cunosc de mult... Parfumul/ Evaporat în nopți cu stele,/ Când îți desfac potirul, crinii - / L-ai presărat
Floare rară by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6896_a_8221]
-
o suferință care-și așteptă concluzia, și din acest motiv toată viața este doliu, întotdeauna pentru că toată viața este durere, cum spunea Buddha, și căutare a liniștii..." (Comte-Sponville, 2004: 20) A liniștii, evident, în raport cu spaimele morții și cu nesiguranța vieții. Tonul de filozofie nonșalantă adoptat de Comte-Sponville este perfect adaptat necesităților omului modern. În lumea noastră, nimic nu e ireparabil și nimic definitiv. Moartea însăși poate fi învățată, printr-o ucenicie sprințară, într-o joacă lipsită și de tragism, și de
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
și eu nu voi mai fi nicăeri - / Târziu vei simți prin tăceri/ Că am plecat,/ și vei gândi, înfiorat,/ Că moartea poate nu e moarte,/ Că e numai timpul în care/ Visăm - pentru totdeauna - uitare." Versuri care lasă din poezie tonul minor al consolărilor necesare.
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
caracterizează structural: spiritul tipic bucureștean. (Introducere la interviul luat lui Geo Dumitrescu în 1964)... Există spiritul parizian, cunoscut; un umor londonez sec până la macabru; umorul berlinez, gros ca o halbă de bere. Fiecare metropolă capătă, prin periferiile ei active, un "ton" ce dă suflet orașului. Spiritul bucureștean e antigogoașa, - înțeparea enormității. Restabilirea, la justa măsură, cu ironia acelui zâmbitor... "fugi, domnule, de-aici!" a lucrului bombastic auzit... Fronda, vioiciunea, plasticitatea vorbirii, invenția lecicală prodigioasă și argoul bucureștean au un efect realist
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6909_a_8234]
-
unui realism poetic (de tip sadovenian) alternând uneori sau dezvoltându-se într-un realism fantastic de sorginte sudamericană. Unitatea stilistică și de atitudine a prozei lui Daniel Drăgan a fost remarcată și de unul dintre criticii ei importanți, Mircea Iorgulescu: "...tonul unei înregistrări aparent neutre și, în realitate, al unei lacome absorbții a detaliului semnificativ. Textele mai scurte capătă din acest motiv un aspect sarcastic, realizat îndeosebi prin folosirea stilului indirect liber: situații desenate cu precizie, astfel încât să degaje un adevăr
Duhul lui Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6908_a_8233]
-
regizor de talia lui Von Trier chiar dacă ai presupune că nu mai știe ce face, sau că "lucrarea" sa nu coincide cu aceea a Domnului, - deși numeroase sunt căile lui -, nu-i mutilezi opera și nu-i ceri pe un ton imperativ ca unui copil neascultător să-și explice fapta reprobabilă. Tocmai violența, excesul într-un anumit context separă filmul de acuzațiile clasice de pornografie, exhibiționism, sadism, cuvânt mare, dar o cheie pentru filmul regizorului danez, pentru că ieșirea din făgașurile normalului
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
exerciții interdisciplinare sau chiar transdisciplinare fecunde. O demonstrație în acest sens o face discret și eficient o remarcabilă eseistă, Belinda Cannone, prezentă cu două volume de eseuri: Sentimentul de impostură și Triumful prostiei, în colecțiile "Demonul teoriei" și, respectiv "Bon ton", vizibile în programul celor două edituri, Art și Nemira. Belinda Cannone predă literatură comparată la Universitatea din Caen, a publicat cinci romane, însă premiile care au propulsat-o le-a primit pentru eseuri: L'Écriture du désir (2000, Premiul pentru
Eseul ca dar prețios by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6917_a_8242]
-
capului, arena culturii secularizate aduce cu o procesiune de zvîcniri orgolioase în care protagoniștii rivalizează la sînge sub unghi creator și se urăsc de moarte sub unghi colegial. În schimb, un strat de evlavie hrănind în subsidiar premisele colocviului ridică tonul general și împrumută manifestării o aripă a duhului de dincolo. Cam așa arată, în amănuntele lui sufletești, colocviul de la Putna, dedicat memoriei profesoarei Zoe Dumitrescu-Bușulenga, ajuns anul acesta la cea de-a treia ediție. Fundația "Credință și Creație", sub egida
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]