4,979 matches
-
concurente. În mod direct, reuniunile publice sunt interzise, dacă nu sunt controlate de putere. Dar în mod indirect teroarea distanțează indivizii, îi face neîncrezători și izolați în grupuri mici, fără greutate socială. Rezultatul acestui proces este, în opinia mea, masa totalitară, lipsită de organizare proprie și, în principiu, controlată de poliția secretă 14 - adică, în context românesc, de Securitate. În anii ’80, istoricul Vlad Georgescu prezenta comentariile mediilor de informare din Occident referitoare la situația din țara noastră. Poporul era descris
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
extremă, sugerând o grupare umană decăzută, cu componenți care nu se mai pot susține unii pe alții. Ei nu mai pot organiza nimic împreună, în pofida eventualității unui potențial personal important pentru fiecare dintre ei. Dar descrierea convine foarte bine masei totalitare, din care cam toată lumea a făcut parte. În ce măsură frica generată de penuria alimentară și de frig poate fi raportată la masa totalitară? Căci am amintit deja faptul că, în general, soluțiile la aceste probleme se obțineau grație ajutorului familiilor, prietenilor
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nimic împreună, în pofida eventualității unui potențial personal important pentru fiecare dintre ei. Dar descrierea convine foarte bine masei totalitare, din care cam toată lumea a făcut parte. În ce măsură frica generată de penuria alimentară și de frig poate fi raportată la masa totalitară? Căci am amintit deja faptul că, în general, soluțiile la aceste probleme se obțineau grație ajutorului familiilor, prietenilor, colegilor de serviciu. Se impune precizarea că aceste relații nu sunt de tip social, ci de tip interpersonal 15. Ajutorul era așteptat
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
după cele necesare traiului avea ca efect indirect predominant dezagregarea socială. Oamenii nu aveau timpul necesar, nici dispoziția să se preocupe de găsirea unor forme eficiente de participare la administrarea societății. Or, acesta este, de fapt, obiectivul principal al puterii totalitare: să guverneze pentru a guverna, fără nici o rezistență, fără responsabilitate și fără interes pentru opinia majorității guvernate. O dată în plus, teroarea apare drept o condiție necesară a programului social totalitar. Teroarea - între colectiv și individual Deși exprimată colectiv, teroarea necesită
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
societății. Or, acesta este, de fapt, obiectivul principal al puterii totalitare: să guverneze pentru a guverna, fără nici o rezistență, fără responsabilitate și fără interes pentru opinia majorității guvernate. O dată în plus, teroarea apare drept o condiție necesară a programului social totalitar. Teroarea - între colectiv și individual Deși exprimată colectiv, teroarea necesită aparatul psihic individual pentru a fi trăită. Nu cumva la acest nivel ar fi reductibilă la frică? Chestiunea este, în mod evident, pertinentă, căci are în vedere articulația perspectivei colective
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
presupune un efect de o anumită durată, chiar dacă este temporară. La nivel social, cei care o produc sunt teroriștii. Grupurile astfel desemnate urmăresc scopuri care ar fi favorizate de prezența terorii și care pot fi diverse. În cazul sistemelor sociale totalitare, teroriștii dețin puterea centrală, conferind sens noțiunii de terorism de stat. Este vorba de regimuri de opresiune și represiune utilizate de un guvern pentru a se menține la putere (Ayouch, 2002). Teroarea nu este generată de grupuri izolate, mai mult
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
manierei în care este guvernată. Pasivitatea sau depunerea armelor se manifestă în raporturile cu puterea de stat. Prin urmare, din punct de vedere social, frica de zi cu zi este o formă de teroare, generată în mod voluntar de puterea totalitară. Desigur, față de starea afectivă trăită de colectivitate în timpul perioadei de violență deschisă, când arestările făceau parte din viața de zi de zi, există o diferență importantă. În aceste momente, este de inferat prezența terorii inclusiv la nivel de individ, ca
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
anularea totală a pericolelor, situație în care persoana riscă să se expună prea mult. În concluzie, frica de zi cu zi din ultima perioadă a regimului comunist, deși cumva limitată în proporții, era o formă de teroare tipică pentru sistemul totalitar, putând avea consecințe grave. Prezența sa este de regăsit la nivel individual, subiectiv, ca o formă de trăire tipică. Dar acceptarea capătă mai mult sens prin luarea în considerare a contextului social deosebit al acelei perioade istorice. Căci fenomenele psihice
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în centru un extrovert vesel care manipula cu artă contagiunea și ridica viața la rangul pe care-l merita. Se cădea în normalitate, se compensau frustrări, se sublimau euri neutilizabile. Referințe bibliografice Barbu, D. (1998), „Destinul colectiv, servitutea involuntară, nefericirea totalitară: trei mituri ale comunismului românesc”, în L. Boia (coord.), Miturile comunismului românesc, Nemira, București. Pleșu, A. (1994), „Viața intelectuală sub dictatură II”, Dilema, nr. 9, anul II, nr. 98: Decomunizarea. Dare de seamă, p. 3. Memorie și uitare a comunismului
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
232). Urmează că „aspirația de a trăi într-un sistem tiranic, fie pentru a participa personal la exercițiul acestei tiranii, fie - mai straniu - pentru a o suporta, este o cauză distrugătoare fără de care ar rămâne inexplicabile apariția și durata regimurilor totalitare în țările cele mai civilizate, cum ar fi Germania, Italia sau Rusia la începutul secolului XX” (Revel, 1998). III. O toleranță de prost gust Dacă, spune Revel în continuare, judecăm regimurile nu după intențiile, ci după actele lor, nu în funcție de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
viguroși, în spiritul moralei tradiționale. A fost interzis avortul (1936), descurajat divorțul și stimulată delațiunea între membrii familiei. Prin intervenția „organizațiilor de partid, de masă și obștești”, relațiile soț-soție, părinți-copii au fost subordonate ideologiei momentului. Duplicitatea egalității între sexe Regimurile totalitare au făcut din controlul asupra informației o prioritate, astfel că „experimentele” bolșevice din 1917-1920 au fost eliminate din istorie. Instaurarea regimurilor comuniste în statele din sud-estul și centrul Europei invadate de Armata Roșie, după etapa de tranziție desemnată cu sintagma
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
consecințele psihosociale ale „fenomenului chinezesc” (studiate mai amănunțit decât cele ale legislației antiavort din România), reținem scăderea stimei de sine a indivizilor societății. „Superiorii și subordonații contribuiau deopotrivă la perpetuarea regimului” - după cum observă J. Gross (1988) -, deoarece societatea de tip totalitar „avea nevoie atât de participarea, cât și de vulnerabilitatea tuturor” (apud Kligman, 2000, p. 256). Combinând „tehnicile unei ierarhii care supraveghează cu cele ale sancționării care normalizează” (Foucault, 1997, p. 166), examenul ginecologic periodic a reprezentat și o metodă de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai mulți cercetători au avut cutezanța de a se adresa justiției: mare a fost deznădejdea când cercetătorii adevărului științific s-au pomenit în fața unor instanțe juridice care sfidau orice document, martor, fapt, chiar orice argumente ale cetățeanului nedreptățit de statul totalitar. S-a mers din instanță în instanță, s-au făcut adresări la Marea Adunare Națională, la Procuratura Generală. Calvarul avea să continue până la căderea regimului. Deși ultimul punct din hotărârea CPEx-ului prevedea urmărirea penală a cercetătorilor, nu s-a reușit
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în 1947 - are loc o dublă mutație: adversarul, mai întâi dușman, apoi criminal, devine un exclus. Această excludere duce aproape mecanic la ideea exterminării. Pentru aceasta era nevoie de crearea unui sistem represiv - „Dușmanul este marea justificare a terorii; statul totalitar nu poate trăi fără dușmani. Dacă lipsesc, sunt inventați. O dată identificați, aceștia nu merită nici o milă” (Tzvetan Todorov). Între 1944 și 1948 a fost pregătită represiunea oficială care, începută în 1948, s-a realizat în diverse forme: închisoare, asasinat, domiciliu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Ele se hrănesc dintr-un acut sentiment al derizoriului existențial, dar și dintr-o atitudine radicală în fața răului social și politic. Astfel, textele din ciclul Libertățile dictatoriale, scrise în perioada ceaușismului agresiv, exprimă laconic și percutant oprimarea ființei în universul totalitar, ale cărui mecanisme s-au infiltrat malefic în conștiințe. Aici tonul devine parodic, demistificator, poetul dând în vileag absurdul totalitarismului prin mimarea logicii strâmbe și a limbajului plin de clișee al acestuia. Uneori demistificarea, mai puțin apăsată, e cu bătaie
POP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
este o lume fictivă, un paliativ al imaginației unui individ neîmplinit în viața cotidiană sau e rodul unei minți bolnave, schizofrenice, al unui vis-viziune cu caracter ezoteric. Naratorul coboară în lumea cealaltă, unde asistă la spectacolul teribil al unui sistem totalitar, unde viața socială și privată sunt un crud carnaval de crime reale și înscenate. Despre „lumea reală”, în care personajul este un funcționar de birou exemplar, nu se știe mare lucru, despre personaj, doar că e un abulic anost, iar
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
construit, cu o epică densă, pasajele eseistice diminuând în favoarea acțiunii (uneori cu elemente de senzațional), conține o diatribă virulentă la adresa perioadei staliniste, procedare în principiu încurajată oficial în perioada ceaușistă, dar care vizează, în subtext, aspectele blamabile ale oricărui regim totalitar. Ultima scriere publicată de P. înainte de plecarea din țară, Copiii Domnului, un microroman ori, mai degrabă, o nuvelă amplă, o poveste populată cu eroii unei „mitologii” monahale și haiducești autohtone, poartă subtitlul O legendă munteană și reprezintă un omagiu adus
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
Golescu, I. Heliade-Rădulescu, C. Negruzzi, Anton Pann, Al. Macedonski. Exponenții modernismului postbelic, activi în anii ’60-’80, sunt, cu rare excepții, contestați și depreciați valoric, acuzați de retardare estetică, dar și de culpa de a fi cauționat, prin pasivitate, regimul totalitar comunist, lăsându-se „recuperați” și recunoscuți drept valori „oficiale”. Implicarea subiectivă a comentatorilor, viziunea polemică duc însă la simplificarea partizană a unui „dosar” prin excelență complicat. Deși e evident că „puțini autori și puține opere întregi sunt pur postmoderne” (Mircea
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
etc. un personaj important și temut, un executant energic și devotat, autoritar, neobosit și entuziast, supraveghetor, evaluator și păstrător al rectitudinii ideologice, și nu un ideolog propriu-zis. Era o adevărată „sperietoare” pentru scriitori în perioada dur dogmatică, stalinistă a regimului totalitar comunist. A publicat volume de critică și ideologie literară, însemnări de călătorie, de proză scurtă și roman, a scris câteva piese de teatru, dintre care cea mai cunoscută este Pentru fericirea poporului, semnată împreună cu Aurel Baranga (1951; Premiul de Stat
MORARU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288249_a_289578]
-
despre natură ale lui Lucian Blaga din Hronicul și cântecul vârstelor. Alte comparații, cu Emil Gârleanu și I. Al. Brătescu-Voinești, conduc la concluzia că autorul cărților Olanda, Uvar ș.a. „subordonează exemplarul, îl integrează ariei speciei, neamului său, mișcării și destinului totalitar al acesteia”. Notând la G. Călinescu propensiunea spre fenomenul artistic „în toate componentele lui”, M. afirmă că fiecare dintre domeniile care l-au atras pe critic (teatru, muzică, plastică, modă, urbanism, gastronomie) „era cucerit în desfășurarea lui pe verticală și
MUNTEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288284_a_289613]
-
Second Messager al lui Bujor Nedelcovici. Aceeași tragedie a istoriei este întrupată la P. în imaginea deținuților înfometați care își clamează libertatea prin lozinci festive. Fiu de miliardar, Max, evreu, nimerește în această lume, retrăind experiența străinului în lumea comunismului totalitar. Gulagul îl supune pe acest antierou statutului alienant impus de Consiliul cel temut, ipostază a celebrului Comitet Central, dându-i sentința „insulă pe viață”. Dar falia morală de tip „capitalist”, lumea anterioară a lui Max, îl consemnase drept corupt. Așa că
PETRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288775_a_290104]
-
sistematic destructurată, în scenă intrând personaje și evenimente din diferite epoci. Sunt invocate, între altele, calvarul instaurării forțate a comunismului în agricultură, în anii ’50 ai secolului al XX-lea, fărădelegile Securității din aceeași epocă, este pus în ramă delirul totalitar al ultimului deceniu ceaușist. Efectul este de simultaneitate generalizată, de irelevanță a cronologiei. În privința subiectului, acesta e un fel de nucleu absent, anticipat ori reamintit, dar nu adus direct în prezent. Nici faimosul falanster de la Scăieni, în mai multe rânduri
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
de ideea imposturii. Ajunge cioplitor de cruci, eșuează în iubire, apoi soarta îl duce într-un azil de bătrâni care este, în fapt, un fel de lagăr concentraționar. Pensionarii fabulează, se suspectează, se toarnă între ei. Azilul este simbolul societății totalitare. Suferința și ticăloșia se țin, aici, de mână. Vânătorul are în spatele lui un alt vânător, turnătorul este, la rândul lui, turnat. Deasupra tuturor se află Bătrânul, un mit impus de cei care conduc acest mic infern. Când sculptorul vrea să
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Manea și Mircea Muthu, dezvăluie complexitatea personalității lui P., completând imaginea artistului dedicat propriei creații până la a-și confunda viața cu actul scrierii, cu ipostaza scriitorului interesat de analiza critică a operelor congenerilor, de statutul literatului într-o perioadă istorică totalitară sau de profilul cititorului ideal. De la P. au rămas secțiuni de jurnal neprelucrate pentru tipar, neșlefuite și dând senzația unui surplus de autenticitate. Scoase la lumină, paginile produc, într-o măsură, un efect de contrast față de lucrările diaristice antume. Pe
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
vise, fenomene meteorologice, configurația măruntaielor păsărilor - descifrate de specialiști care „știu” tehnica interpretării acestora. „Înțelepții” și „bătrânii” reprezintă instanțe cu importante componente charismatice în aceste societăți. Există însă și forme mai moderne: mitul supraomului, al geniului în ideologiile de tip totalitar și chiar mitologia „specialistului” în societatea actuală. Criterii mascate de alegere aleatorie. Adesea, decidentul se află în situația dificilă de a alege dintr-un set de alternative care, din cauza incertitudinii, nu pot fi ierarhizate cu claritate. După cum am argumentat mai
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]