2,431 matches
-
Alexandru, Logică clasică și logică matematică, Editura Științifică, București, 1971. Surdu, Alexandru, "Studiu introductiv" la Imm. Kant, Logica generală, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985. Surdu, Alexandru, Teoria formelor prejudicative, Editura Academiei Române, București, 2005 (Prima ediție, 1989). Surdu, Alexandru, Problema transcendenței (Filosofia pentadică I), Editura Academiei Române, București, 2007. Surdu, Alexandru, Teoria formelor logico-clasice, Editura Tehnică, București, 2008. Surdu, Alexandru, Teoria subsistenței, (Filosofia pentadică II), Editura Academiei Române, București, și Editura Ardealul, Târgu Mureș, 2012. Vattimo, Gianni, "Dialectică, diferență, gândire slabă", în vol
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ipostază reprezintă "obiect vid fără concept", iar cea de-a doua, "concept vid fără obiect". Cf. Kant, CRP, II, p. 271. 170 "Timpul face perceptibilă unei ființe finite "opoziția" obiectivității, opoziție care aparține finitudinii acelui act de orientare prin care transcendența are loc." Kant and the Problem of Metaphysics, p. 113. 171 Despre esența temeiului, p. 159. 172 PFF, pp. 330-331. Partea întâi, Capitolul patru: "Teza logicii: fiiecare ființare poate fi abordată prin este, indiferent de ceea ce constituie de fiecare dată
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sau cordial, sau respectuos. Se poate demonstra de ce furtul și omuciderea sunt transgresiuni inadmisibile. E imposibil de demonstrat de ce trebuie să-ți iubești aproapele. Pentru a reuși, trebuie să recurgi la alte nedemonstrabile, cum ar fi senti mentele, bunul-gust sau transcendența. Argumentabilul e materia primă a pedagogiei. Near gumenta bilul e teritoriul discret și atemporal al cuviinței. De o parte „cei șapte ani de-acasă“, de cealaltă - mai multe milenii de experiență comunitară, adică de umanitate. Or, se întâmplă un lucru
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
până la utopie. Ea livrează, în lumea secularizată de astăzi, ceea ce, în lumile tradiționale, livrau marile construcții religioase. Supra-realitatea însemna însă, atunci, sfera zeilor, a îngerilor, a lui Dumnezeu. Televiziunea ne propune, mai mult sau mai puțin conștient, o suprarealitate fără transcendență, o mitologie fără mister. Adică o suprarealitate care, paradoxal, e sub-reală. Televiziunea e, prin definiție, dezvă luitoare: ea dă de văzut, dă în vileag cu un asemenea aplomb, încât pare să spună că ceea ce nu se vede și nu se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
țintă supremă a năzuințelor sale de împlinire umană 61. O mențiune este însă necesară: poetul român nu exclude împlinirea erotică, o concepe doar în afara realului imediat, într-un trecut imaginar, în basm sau în vis, adică într-o lume a transcendenței 62, pentru că cea care stimulează idealitatea bărbatului nu e femeia în carne și oase, ci sublimarea ei în idee63. Rolul bărbatului este aproape unul static. El nu cucerește, ci este cucerit și chinuit adânc de farmecul sfânt al femeii iubite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
care se temea și fugea cât putea, refugiindu-se în universul fălticenean. De aceea, cu forța spirituală pe care o descoperea în anii de temniță grea, bădia își prelungea, ca printr-o minune, existența trupească și printr-o deschidere spre transcendență, la o vârstă frumoasă adică între cei 78 și 86 de ani, cât are acum, când scriu aceste rânduri găsea în adâncuri o putere vie, încât să scrie... 5 cărți. E, fără îndoială o uriașă performanță, la care mulți râvnesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
redus la strictul necesar. Tot ce mișcă aici, în jur, pare să asculte de această lege: se ascunde, se șterge, se diminuează, se reduce, ca să fie mai puțin vizibil. E o strategie a supraviețuirii, o tactică ce nu aduce ofensă transcendenței. A muri câte puțin în trup înseamnă să expiri foarte ușor. Fantasme Poate că e vorba doar de o idee obsedantă a mea. De o vedenie. La primele licăriri ale dimineții, abia ce răsare soarele, văd cum apar toate iubitele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
spun că am ieșit singur din cartea care e Roma, din dimensionarea aceea ambiguă în care viața unui individ e iremediabil programată, chiar și în manifestările ei cele mai obișnuite. Nu puteam să mai tolerez să fiu condiționat de o transcendență impusă de regulile de fier ale orașului lui Augustus. Acea uriașă curgere de luxurie izbutea să mă dezechilibreze, să-mi devasteze dimensiunea interioară. Am fugit ca să mă salvez. Ca să mă pot regăsi. Simțeam nevoia să mă sustrag opresiunilor mondenității și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
sinea lui un spațiu magic, epifanic, post-roman „la modul barbar”, și că acestuia îi atribuie noutatea reprezentării sale. Și cu toate acestea, fie că-i place sau nu interpretului, ceea ce impresionează cel mai mult în decurgerea operei nu e hibrida transcendență a românilor străvechi către care se îndreaptă autorul Metamorfozelor, ci tocmai conștiința pământească magmatică ce s-ar voi schimbată sau amendată, ființa omenească încă îndărătnică față de „înălțare”, încă în lumea-de-dincoace, rănită trupește de singurătate și de tristețe. Tuttolibri - supliment al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
organizând socialul? Nevoia de religie nu a fost cumva în același timp și o nevoie de normare a societății, vizând deschiderea posibilității existenței sale? Poate că în mod greșit am atribuit geneza oricărei religii, în mod univoc, unei raportări la transcendență. Cred că împlinirea oricărei credințe a ținut mai curând de succesul ei social, de modul în care a reușit să facă funcțională orice societate; adică, orice religie își datorează apariția nevoii de ordine. Să gândim un moment succesul orientării către
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Cred că împlinirea oricărei credințe a ținut mai curând de succesul ei social, de modul în care a reușit să facă funcțională orice societate; adică, orice religie își datorează apariția nevoii de ordine. Să gândim un moment succesul orientării către transcendență ca derivat din ordinea imanentă pe care o poartă cu sine. * Nu pot scăpa de perspectiva lui G. Liiceanu: jurnalul ca formă de igienă personală. Am exclus însă datarea fragmentelor pentru a rupe legătura cu cotidianul, spre a-i indica
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
să ducem realitatea îndeajuns de aproape de idealurile noastre, realizându-le în acest fel. Cum distanța dintre idealitate și realitate este un dat al umanului, fiind condamnați la a ne împinge continuu limitele mai departe (acesta ar fi sensul tare al transcendenței continua depășire de sine înspre proiectele proprii), tragicul va fi întotdeauna o trăire ce ține de registrul afectiv uman. La limită, cred că putem vorbi de o foame a noastră de idealuri, fiind întotdeauna orientați către așteptarea proiectelor ce ni
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
a gândurilor suicidare). Suntem continuu pândiți de teama de a nu intra în niciun tipar. Dacă nimic nu ni se potrivește (sau dacă nu ne potrivim la nimic forțându-ne o formă) cădem în zona invizibilă a socialului. Or, în lipsa transcendenței ținta tuturor eforturilor noastre o constituie scena pe care societatea își așează eroii sau valorile pentru a-i face vizibili, servindu-se astfel de ei. Fobia contemporană: a muri necunoscut. Pentru a salva de la acest risc soldații morți neștiuți am
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de identitate) în același timp. Opusul său este relativismul, adică un fundamentalism al neîncrederii. * Închiderea în propria-i lumea este una din caracteristicile omului contemporan. * Criticând forma de existență ce caracterizează societatea contemporană îmi dau seama că și orientarea către transcendență, marea lipsă a acestei societăți, își are pericolele ei, cel al absenței autenticității fiind cel mai important. Sensul tare al unei opere de artă derivă din caracterul excepțional al unei existențe. * Miza ontologică a postmodernității: aducerea la ființă a nerostitului
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
în acest sens la experimentul lui Wilder Penfield, acesta demonstrând că stimularea unei anumite zone din creier contribuie la apariția unor trăiri mistice. Ceea ce pune problema unei contextualizări a trăirilor religioase în funcție de chimismul cerebral, ridicând întrebarea legăturii acestei zone cu transcendența. * Una din modalitățile posibile de a argumenta utilitatea unui anumit tip de cercetare o constituie clamarea faptului că problema în discuție încă nu a reușit să fie rezolvată, ceea ce ar deschide terenul liber pentru întreaga construcție teoretică ce și-a
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
reactivă a societății. * Aplaudacii s-au camuflat sub un nou nume: analiști. * Ca bărbatul să nu se plictisească Dumnezeu a adus pe lume femeia; pentru a da o ocupație femeii a inventat banii. * Odată cu modernitatea Occidentul își întoarce fața de la transcendență către modul de-a fi al omenirii. Se naște o lume centrată pe existența sa, în intervalul dintre sine și propria-i reflecție mentală constituindu-se științele. Idealul (constituit ideologic) îl constituie preocuparea omului față de om. Modernitatea este inevitabil narcisistă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
va înțelege Treimea ca un lanț al Ființei. Tertulian formulează o înțele¬gere ce ar putea fi încadrată ca trinitarianism monarhic, suspectând trinitarianismul iconomic de o relativizare a dimensiunii treimice a divinității. Scriind polemic împotriva dualismului și politeismului, Tertulian accentuează transcendența radicală a lui Dumnezeu ca Monarhie, însă salvează și aspectul treimic insistând că divinitatea este Treime în Sine. Dumnezeu se face pe Sine Treime. Pe ansamblu, apologetica, deși folosind un univers discursiv încă neprelucrat pentru necesitățile noii expresii creștine a
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
până atunci. Prima ținea de o înțelegere panteistă a divinității, cu toate nuanțările sub care poate sta o asemenea paradigmă. Această poziție este prezentă încă de la primele orizonturi ale reflecției filosofice grecești. Cealaltă atitudine însemna o înțelegere a divinului ca transcendență, cu toate că era afirmată putința cunoașterii Unului grație unirii lui nous cu acesta. Cea mai bună formulare a acestei viziuni aparține lui Plotin, care de altfel și pune bazele a ceea ce numim cunoaștere mistică, căci afirmă ca adevărată cunoaștere doar starea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
din Parmenide. Un caz interesant pentru istoria ideilor, o înțelegere greșită a pasajelor din dialogul lui Platon a dus la o interpretare fantezistă a intențiilor Maestrului, având rezultate cu totul remarcabile. Plotin face în perspectiva acestei exegeze aserțiuni despre suprema transcendență și incognoscibilitate a primului principiu al realității, uneori plasând-o dincolo de ființa reală (Formele platoniciene) și de mintea divină care a creat universul. Cu toate că cercetarea căilor de cunoaștere își împrumută termenii și caracteristicile generale din filosofia elenistă, spiritualitatea bizantină va
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
afirmație, către ceea ce poate fi numit „negare a negației”, negăm dar nu mai știm care este efectul negației noastre. Stăniloae numește această stare ca „apofatismul a ceea ce nu se poate nici măcar experia”. Acest nivel de apofatism este cel care păstrează transcendența totală a divinului. Trebuie însă precizat că deosebirea între cele două apofatisme are mai ales un caracter formal, ele împletindu- se în actul de cunoaștere. Această experiență deși pornește de pe tărâmul inteligibilului și nu îl exclude, adâncirea cunoașterii la care
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
această temă vor cunoaște noi episoade. Afirmarea diferenței între esență și persoană, care ia forma celei între natură și energii (sau lucrări), implică o mare provocare pentru spațiul cultural bizantin: felul în care putea fi înțeles raportul între imanența și transcendența divină. Era necesară găsirea unei formule de echilibru între prezența, imanența divină și transcen¬dența lui Dumnezeu. Nu în puține cazuri, acest echilibru fusese periclitat de formulări ce favorizau unul dintre aspecte. În mod repetat s-a pus problema unei
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
recunoscut ca puternic, a avea un sens, o semnificație; a avea o valoare; a fi ridicat sau purtat; putere de a susține ceva: Dionisie Areopagitul folosește termenul dându-i înțelesul de „ieșiri”, de „purcederi”, exprimând viziunea conform căreia, dumnezeirea în transcendența luminii celei neapropiate, învăluit în întu¬nericul cel supraluminos, dincolo de toate prin hyper-esența sa, dincolo de afirmație și negație, iese din sine, iese necon¬tenit din sine, din retragerea sa, prin raze supraluminoase, înțelese ca lucrări sau energii. Lucrare, în acest
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
posibilitatea experienței mistice. În legătură cu primul aspect, J. Meyendorff vede că în acel context al Renașterii și umanismului bizantin erau confruntate două apofatisme: unul dintre ele însemna o reluare a accentelor pe care neoplatonismul le dădea experienței apofatice și care susține transcendența sau neputința de comprehensiune a divinului ca pe o consecință a limitărilor proprii minții create, însă este suficient ca cineva să se părăsească pe sine și datele lumii create pentru a avea șansa cunoașterii Ființei divine. Aceasta ar fi, în
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
cineva să se părăsească pe sine și datele lumii create pentru a avea șansa cunoașterii Ființei divine. Aceasta ar fi, în opinia lui Meyendorff, poziția esențială pe care se plasează Valaam. Cealaltă expresie a apofatismului ținea de accep¬țiunea că transcendența divină este o proprietate a lui Dumnezeu și un adânc pe care nimeni nu îl poate trece prin propriile putințe; Dumnezeul Bibliei este „Dumnezeul ascuns”, care se revelează pe sine numai atunci când El dorește și în condițiile pe care numai
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
participare, măsură, unire. Ideea centrală este că nimeni nu se poate uni nemijlocit cu Dumnezeu, ci este necesară o mediere. În plan secular, medierea este la fel de necesară, întrucât binele social nu înseamnă pentru bizantin nimic altceva decât posibilitatea participării la transcendență, prin cea mai bună cale cu putință. Această viziune socială se vroia, în fapt, o împli¬nire creștină a idealului platonician de orânduire comunitară exprimat în dialogul Republica.) Împăratul nu este nici el termenul ultim al statului, întrucât nu este
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]