4,624 matches
-
declara că îi plac „senzualii care au oroare de carnalitate” (I, 278). Or, fără să știm dacă nu va fi fost el însuși cu adevărat un senzual, Cioran are oroare de carnalitatea căreia nu i se poate sustrage. Nu întâmplător transcrie cuvintele cu care Porfir începe Viața lui Plotin: „Filozoful Plotin, care a trăit în zilele noastre, părea rușinat că are un trup”. Comentează Cioran: „Nu cunosc început mai strălucitor. Extraordinarul din prima lovitură. Ar trebui întotdeauna să pornim astfel, cu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în sine, de simplul fapt de a exista, și de aceea pentru mine nu există ușurare” (III, 35). Dar ființa lui Cioran e adesea chiar propriul trup, acest trup măcinat de beteșuguri. Este motivul pentru care se disprețuiește. Nu întâmplător, transcrie din Evanghelia după Toma cuvintele lui Iisus, care spusese: „Vai de carnea aceasta ce depinde de suflet și vai de acest suflet ce depinde de carne!” (I, 163). Sufletul care depinde de carne este marea suferință a lui Cioran. Mai
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
devenit liceul pe care l-am urmat și eu. Acum de fapt liceul meu poartă numele scriitorului Calistrat Hogaș. Era firesc să-i placă Regelui cozonacul, pentru că Tecuciul este vestit și datorită acestei prăjituri. Acest fapt a fost de altfel transcris într-o poezioară pe care toți copiii din Tecuci o învață și o spun: “-Un’ te duci? -La Tecuci -Ce să faci? -Cozonaci -Cui să-i dai? -Lui Mihai.” Aș vrea ca în această poezie Mihai să fie Majestatea Sa
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
impresionante revoluții tehnico-științifice. Poezia va aduce în unele cazuri spaima în fața acestui univers pe care poeții nu-l mai ajung și atunci, încearcă sentimentul gigantizării. Procedeul, după părerea unor critici, este exagerat și foarte frecvent, dar, după părerea altora, el transcrie orgoliul veacului, titanismul epocii. Din acest univers poetic, mozaical, simțim cum iese la iveală, cum se alege un spirit clasic cu substrat romantic, o seriozitate în gândirea poetică, o optică limpede cuprinsă într-o realizare superioară, sau o stare de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în poemele ale căror motive de meditație ar fi: izvorul și țărâna, luna și soarele, arderea, somnul, sărutul, vârsta. Scrie poeme despre Kandinsky, Delaunay, Chagall, Chirico, fără emoție, încercând să sublinieze ceea ce este mai caracteristic în arta lor. Unele poeme transcriu și emoții generate de momente ale spaimei, ale iubirii și ale morții: "pasul acela, palidul, unde-i?/ o, fragil străveziu,/ zilnic mi-l fură-n cearcănul unde-i/ marea, târziu." Poemele devin descriptive, fără strălucire, în perfecțiunea formei și a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
noastră, a tuturor, spre atingerea ei, încât nu mai avem teribilul sentiment al trecerii: "Unii te văd numai pe tine,/ Alții mă văd numai pe mine,/ Ne suprapunem atât de perfect/ Încât nimeni nu ne poate zări deodată". Ana Blandiana transcrie stări lirice, nu încearcă o poezie de idei. Asistăm la interacțiunea de planuri reale și onirice; visul începe să exprime stările sau mai bine zis stimulii unor stări de început, de perfecțiune; aici are loc înțelegerea cu Dumnezeu, în virtutea căreia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
strigat/ ca să mă aud cu urechea de acum." În volumul "Roșu vertical", publicat în 1967, se oprește la momentele mari ale istoriei, fără să le fixeze în timp și spațiu, într-un efort de selecție a faptelor semnificante. Ciclul "Evocări" transcrie portrete anonime într-o ciudată îmbinare de linii, ce ne amintește de expresionism: "Guler cu pene, /Coif de fier/ Sabie lată cât șoseaua de asfalt/ ochi spart cu lumina sfâșiată/ uscată și neagră cât cerul înalt" ("Luptător căzând"). Alteori, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Noi suntem muzeul ce nu-și mai ajunge/ În care un pictor lucrează cu sânge/ tablouri cețoase și busturi cu sânge" ("Noi suntem muzeul"). Ion Gheorghe este un poet la care viziunea modernă se îmbină cu tradiția. Intențiile sale sunt transcrise după sugestiile picturii, ale expresionismului, suprarealismului sau tradiționalismului, în funcție de impetuozitățile dictate de spirit. Ion Gheorghe este un colorist cu armonii încântătoare, într-o diversitate contradictorie de stiluri de la un volum la altul. În "Zoosophia", procedeul este cel al jocului arghezian
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poeziei interbelice, acumulează motive folclorice frecvente în poezia tradiționalistă a perioadei: motivul șarpelui, al comorii, al pământului, al strămoșilor, la care adaugă un acut sentiment al revoltei, procesul de pauperizare al țăranului. N. Manolescu vorbește de existența unui suprarealism țărănesc transcriind faptul trăit". Poezia nu permite să ne dăm seama unde se termină fantasticul și unde începe realul, deoarece se produce o suprapunere perfectă între mit și realitate. Iarba din volumul amintit este simbolic similară cu "Mirabila sămânță". Sămânța și iarba
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poezia lui Adrian Păunescu o seducție a oratorului, a actorului ce își recită versurile care parcă încă nu au fost scrise și totul se desfășoară la marea improvizație, de aici și sentimentul de tumult, de explozie de stil neîngrijit, când transcrie mituri, Păunescu le răstoarnă, le dă o nouă simbolistică în ipostază de revoltat sau de supus umil; când neagă miturile, le distruge sau imaginează un univers haotic. Un sentiment legat de o tematică tradițională apare și în "Istoria unei secunde
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Sisif fericit. Nu cred că Sisif m-ar mai fi fascinat într-atât dacă bolovanul, la rândul lui, nu l-ar fi împins și el în mit. Dar, pentru a încheia cu o altă zicere și ea la obiect, să transcriu două versuri de Ion Barbu, Că vinovat e tot făcutul,/Și sfânt doar nunta, începutul. Ion COCORA DIALOGUL OPINIILOR (selecție) 1970 CARTOFI PRĂJIȚI LA ORICE Arnold Wesker Studioul Casandra Scenă de grup din spectacol Un nou regizor ... Cea dintâi manifestare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Numește câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor: adânc și solitari. 2. Explică rolul cratimelor în secvența: seaudeo. 3. Construiește un enunț în care să folosești o locuțiune/expresie care să conțină cuvântul alb. 2 puncte 4. Transcrie două structuri/fragmente de vers care conțin imagini auditive. 5. Precizează două motive literare identificate în textul dat. 6. Prezintă două consecințe ale utilizării repetiției în textul poetic citat. 7. Prezintă semnificația a două figuri de stil diferite din ultima
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
puținii intelectuali autentici ai trupei, care spunea, malițios: Cine a mai pomenit ca actorii să citească cărți de teatru?!"), Dumitru Rucăreanu (care în viață avea un defect de vorbire, bîlbîială ce dispărea ca prin farmec, pe scenă; replicile lui sînt transcrise cu mult haz, în jurnal: "Mmai llămmurit bububu cînd se enervează renunță să mai pronunțe cuvîntul întreg ai cu-cu mva ca-ca-ca-ca a vrut să spună cartea, dar a optat pentru un cuvînt mai la-nde...gură vo-vo-lumul?"), Nineta Gusti (buruienoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
văr de frate cu Dumitru Țoi, de-o țîne pe Gherghița lu' Stan a lu' Vadră, nepotul lu' Stăncel a lu' Căldare, de-i zice lumea Fluierici și-l cunună naș Pantelică a lu' Marin Juvete"... (nu e ușor să transcrii, din memorie, asemenea enumerări... oltenești!), delicata Liliana Țicău, cu care autorul practica "arta conversației", histrionul Gicu Crîșmaru, mereu nemulțumit că nu prea joacă ("Gicule, am găsit într-o piesă nouă un rol grozav pentru tine, dar am să-l joc
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
continuînd cu Galați și sfîrșind pe cea piteșteană. A știut să se infiltreze în companii ilustre, să audă și să memoreze; a avut de la cine fura meserie și a transmis, mai departe, tinerilor, secretele actoriei. L-au prețuit și volumul transcrie rîndurile iluștrilor creatori Ion Manolescu, George Vraca, Nicolae Soreanu, V. Maximilian, G. Ciprian, Al. Kirițescu, Tudor Mușatescu, Mircea Ștefănescu, Ion Șahighian, Ion Zamfirescu, Dan Nasta, Petre Sava Băleanu, Telly Barbu, Radu Beligan, Valentin Silvestru, Al. Mirodan, Paul Everac ș.a. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și cu simț de răspundere, decretul cu pricina, venit taman de la Cabinetul 2, în anul de grație (parcă) 1980. Să luăm exemplu!?... P.S. Vancea avea o vorbire groaznică, dar ca să fiu sigur că se-nțelege ce vroia să spună, am transcris ca și cum ar vorbi normal... Nu beți la ilegaliști! Într-una din zilele lui 1972, Vasile Băran mă întreabă dacă nu vreau să merg cu el să bem undeva, pe gratis. Accept fără fasoane. Îmi pune condiții însă: 1) să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
față cu profilul uman, raporturile de comunicare între "casa de zid" și "casa de simțire" se întîlnesc năvalnic în impresiile sale, reținute de gînd. La "școala" romanului, pe acest personaj se poate conta. Lecția este perfect asimilată. Înainte de a fi transcris, sensul anunțat de "decorul shakesperian al tragediei" (pe care personajul îl intuiește în conacul de la Prundeni al familiei Hallipa) trebuie cucerit: "Ochii Lenorei erau fixați pe fereastră, căutînd poarta cea mare de intrare. Acolo era concentrată și privirea lui Mini
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de gust, are cultură estetică și literară. Lucrarea lui este o operă de creație, bazată pe fapte care conturează "viața" eroului, oferind esențialul. După această biografie, criticul a scris Opera lui Mihai Eminescu, în 5 volume. A descrifrat și a transcris manuscrise, a combinat metodele și a cercetat același poem din mai multe perspective. Mai întâi a făcut o descriere a operei, apoi a alcătuit un rezumat care concentrează elementele creației și stabilește o ierarhie a semnificațiilor. Imaginea lui Eminescu se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în care Fred Vasilescu se interesează de relația dintre Doamna T. și G.D. Ladima; din ce motiv s-a sinucis acesta? și "Epilog II", în care autorul îi înmânează Doamnei T. manuscrisul lui Fred Vasilescu. În subsolul romanului au fost transcrise o conferință a savantului sir James Jeans, ținută la universitatea din Cambridge, cu titlul Soarele care moare și un articol dintr-o revistă franceză, E oare evoluția revolută? Și prin acest roman, Camil Petrescu a contribuit la europenizarea literaturii române
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
concepția sadoveniană de tip arhetipal. Aflăm că autorul manuscrisului este profesorul Stamatin, care conducea în 1926 un grup de studenți într-o expediție speologică, în Carpați. După moartea profesorului, se găsește în biroul acestuia un manuscris adresat naratorului, care va transcrie această poveste de dragoste, cuprinsă în Creanga de aur. Stamatin căuta peșterea Magului, exponentul civilizației dacice. Dacă unii exegeți remarcau la Sadoveanu, regresiunea spre elementar (G. Călinescu), alții observau că această concepție decurgea din nostalgia originarului (Al. Paleologu). Civilizația arhaică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
bilă realitate. Suntem conștienți de faptul că arhiva judiciară reprezintă un risc pentru cercetătorul neavizat, fiindcă ea este pro dusul instanței care a creat-o: cancelaria mitropolitană. Se poate spune că nucleul acesteia îl reprezintă scandalul, că lo gofătul a transcris și reformulat discursul jeluitorului, că petenții mint și construiesc scenarii, în fine, că „realul“ a fost deformat. Dar poate cineva defini „realul“? Miile de cărți scrise nu re prezintă oare interpretarea autorilor asupra surselor păstrate? Pe de altă parte, faptele
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
în fața instanței poate aduce jăluitoarei „despăgubiri materiale“ nesperate. „Despăgubirile“ de ordin moral sunt mai degrabă invocate de bărbați pentru că o bună reputație implică un loc în comunitate, o slujbă. Dieci, logofeți și „notari publici“ Cele mai multe dintre jalbele păstrate sunt copii transcrise în condici de către logofeții Mitropoliei. Jalbele originale, con fecționate și scrise de către notabilitățile locale, preotul sau un alt slujbaș din administrația statului, se reco piază la rândul lor în condică. Originalul fie se atașează la pagina cu pricina, fie rămâne
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Vodă. Lângă altarul Bisericii, acesta le oferă informa ții asupra tai nei căsătoriei, asupra judecății divine și îi avertizează că o mărturie mincinoasă atrage după sine pierderea sufletului. Odată pre gă tiți, martorii po ves tesc ceea ce știu, în timp ce preotul transcrie mărturia în dosul cărții de blestem, dacă mitropolitul ar avea nevoie de precizări, ar putea invocaprezența acestora la tribunal. De regulă, o mărturie se construiește în jurul dihotomiei bun / rău, cinstit / nerușinat, cumsecade / desfrânat, toate aceste adjective descriind de fapt comportamentul
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
spre o formă cât mai completă. Pe lângă semnătura obligatorie a ginerelui, alte măsuri vin să acorde valoare și mai mare foii de zestre pe piața matrimonială: prețuirea obiectelor dintrusou, dubla formă - originalul la proprietar, dar o copie trebuie să fie transcrisă în condica unei mănăstiri din apropiere -, obligativitatea fraților de a-și înzestra surorile, statutul soțului în raport cu zestrea etc. Numeroasele procese în care actele de drept privat (zestrea, testamentele, actele de proprietate) sunt invocate permanent, îl determină, șase ani mai târziu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ispovidească și să se grijească, parte bărbătească și parte femeiască cu copiii lor“. Mergând la biserică de „frica poruncii“ și nu „pentru dragostea lui Dumnezeu“, cum notează Dionisie Eclesiarhul, norodul revine la vechi le obiceiuri odată pericolul înlăturat. Hotărârea se transcrie într-o „carte de judecată“. Teoretic, toți ac to rii sociali care au trecut prin instanță și care au câștigat trebuie să primească o astfel de carte cu rezultatul cercetării și cu hotărârea luată, pentru că, în eventualitatea reluării procesului, acest
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]