1,894 matches
-
lui Simion Zugravul din Bălgrad. Din inventarul patrimonial al lăcașului mai pot fi semnalate: icoanele pe sticlă, jilțurile crestate, sfeșnicele din secolul al XVIII-lea, tipăriturile de București, mărturii ale relațiilor dintre români, ce au cuprins cele mai izolate așezări transilvănene.
Biserica de lemn din Dealul Geoagiului () [Corola-website/Science/324325_a_325654]
-
într-o arhivoltă semicirculară. În arc frânt se încheie și o fereastră a clopotniței, în timp ce un alt arc în acoladă, închide o nișă din interiorul altarului. Pe baza acestor elemente, monumentul a fost încadrat în ambianța gotică a artei medievale transilvănene a secolului al XV-lea. Spre aceeași concluzie îndeamnă atât similitudinile existente între această biserică și lăcașurile de cult zărăndene din Crișcior și Ribița, datate în primii ani ai aceluiași veac, cât și rezultatele săpăturilor arheologice întreprinse în anul 2000
Biserica Buna Vestire din Roșcani () [Corola-website/Science/326658_a_327987]
-
în anul 1292, este locul de naștere al cunoscutului istoric Silviu Dragomir. La marginea localității se află biserica „Sfântul Arhanghel Mihail”, una dintre cele mai vechi și mai valoroase ctitorii ortodoxe românești, inclusă, de peste un secol, pe lista monumentelor istorice transilvănene. Cercetările arheologice întreprinse în anii 1977 și 1984 au sugerat faptul că aspectul actual al lăcașului de cult este rezultatul a cel puțin patru etape constructive distincte. Astfel, în faza originară, corespunzătoare secolelor X - XI, s-ar fi ridicat un
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
liberă, explicabilă prin tematica abordată. Pe baza regionalismelor prezente în inscripțiile care însoțesc tablourile iconografice, s-a stabilit că pereții pronaosului au fost împodobiți de zugravul Ioan din Deva, celuilalt pictor, Nicolae din Pitești, revenindu-i decorația navei. Colaborarea pictorului transilvănean cu cel muntean este deosebit de importantă, ilustrând procesul de unificare artistică a provinciilor românești de pe cei doi versanți ai Carpaților. Mai mult, tehnica și stilul icoanelor tâmplei simple din lemn care separă spațiul navei de cel al absidei altarului indică
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
expulzat din țară, sub acuzația că ar fi cauza scandalului diplomatic în care a fost angrenată România. La 7/19 septembrie 1885 - Redactorul de la L'Indépendance Roumaine, Alexandru Ciurcu și tatăl său sunt expulzați din țară impreună cu alți români transilvăneni la cererea Austro-Ungariei, ca urmare a unei decizii a Consiliului de Miniștri adoptată pe 2 septembrie. [Insemnări zilnice, Maiorescu]. Alexandru Ciurcu va reveni în țară de la Paris în 1890. La 29 noiembrie 1897, Nicolae Filipescu l-a provocat la duel
L’Indépendance Roumaine () [Corola-website/Science/326714_a_328043]
-
caracter de unicat. Planul treflat (triconic) cu abside laterale semicirculare, împărțit în naos, pronaos și altar, o face asemănătoare monumentelor moldovenești din prima parte a domniei lui Ștefan cel Mare, în vreme ce altarul poligonal de factură gotică, o apropie de arta transilvăneană. Bolțile cu nervuri de piatră, cum o dovedesc consolele de pornire păstrate încă în pereți, acoperișul altarului în boltă stelară, pe nervuri, chenarele ferestrelor și ușilor vădesc, de asemenea, o influență a goticului transilvănean, datorată participării unor meșteri autohtoni - poate
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
după plecarea lor avea numele de ""Sanctae Mariae"" și era construită pe colină la Feldioara, fiind înconjurată pe trei laturi de râul Homorod. Experiența de constructori a teutonilor acumulată în Țara Sfântă și în Asia Mică a adus pe meleagurile transilvănene tehnici și soluții de construcție întâlnite la marile castele cruciate de la Tyr, Crac des Chevaliers și Ascalon. Din vechea cetate a teutonilor se mai păstrează astăzi numai un rest dintr-un zid de piatră în partea de nord-vest. Acest zid
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
unde face eforturi pentru a putea merge din nou. Treptat, ea poate să se ridice din pat și să meargă în cârje și, apoi, după exerciții obositoare, reușește să meargă pe propriile picioare. Doctorul Mureșan reîntâlnește în Moldova doi ofițeri transilvăneni (interpretați de Amza Pellea și de Ilarion Ciobanu) și află că fratele lui a împușcat pe când încerca să treacă în România. Locotenentul Mănoiu îi aduce la cunoștință Ecaterinei că a primit Virtutea Militară. Cei doi se plimbă împreună prin Parcul
Ecaterina Teodoroiu (film din 1978) () [Corola-website/Science/326768_a_328097]
-
pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Mălâncrav, mai demult "Mălăncrav, Mălămcrav, Malencrog" (în dialectul săsesc "Malemkref, Malemkrox", în , în ) este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România. Istoria bisericii precum și a localității este strâns legată de nobilimea latifundiară transilvăneană, în principal prin numele familiei Apafi căreia regele Ungariei i-a atribuit acest teritoriu. Așezarea era în proprietatea comitatului de Alba, fiind aservită acestuia, ea formând în același timp o latifundie limitrofă scaunelor săsești de Cincu, Mediaș și Sighișoara. Astfel
Biserica fortificată din Mălâncrav () [Corola-website/Science/326806_a_328135]
-
sacristie prin intermediul unui arc frânt, după care urmează intrarea spre turnul de scară al cărui acces este dus prin exterior către podul corului. Sub sacristie se află mormântul prințului Mihai Apafi al II-lea, a cărei criptă este opera sculptorului transilvănean Elias Nicolai, din secolul al XVII-lea. Acest monument se găsește astăzi la Muzeul de Artă din Budapesta. Turnul clopotniță are cinci niveluri și un etaj mai scund prevăzut cu metereze. Acesta este ieșit în console iar latura sa vestică
Biserica fortificată din Mălâncrav () [Corola-website/Science/326806_a_328135]
-
ele. Lupta decisivă s-a dat în dimineața zilei de 17 iulie (istoricii o numesc "Prima bătălie de la Brașov - 1603", pentru a o deosebi de "A doua bătălie de la Brașov - 1611" în care Radu Șerban l-a învins pe principele transilvănean Gabriel Báthory): atacul impetuos al românilor a reușit să străpungă apărarea maghiarilor și să-i pună pe fugă. Cavaleria lui Radu Șerban i-a urmărit pe fugari făcând prăpăd în rândurile acestora; însuși Moise Székely a fost ucis în timp ce încerca
Bătălia de la Brașov () [Corola-website/Science/326877_a_328206]
-
amfibieni: șarpele de alun ("Coronella austriacă"), vipera ("Vipera berus"), gușter ("Lacerta viridis"), șopârla de ziduri ("Podarcis muralis"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), broască roșie de munte ("Rană temporaria"), brotacul-verde-de-copac ("Hyla arborea"), broasca-roșie-de-pădure ("Rană dalmatina"), tritonul cu creasta ("Triturus cristatus") și tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"); Nevertebrate cu specii de: rădașca ("Lucanus cervus"), croitorul cel mare al stejarului ("Cerambyx cerdo"), croitorul de fag ("Rosalia alpina"), În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Cheile Siloșului () [Corola-website/Science/325576_a_326905]
-
un proces terminat la 15 septembrie 1959 la Brașov (pe atunci "Orașul Stalin"), care a avut ca rezultat condamnarea la un total de 95 de ani de muncă silnică, confiscarea averilor și anularea drepturilor civile, a grupului de cinci scriitori transilvăneni de limbă germană, Andreas Birkner, Wolf von Aichelburg, Georg Scherg, Hans Bergel și Harald Siegmund, pentru "infracțiunea de instigare împotriva ordinii sociale și agitație", unul din capetele de acuzare fiind și poezia ",Die rote Lüge"" („Minciuna Roșie“), scrisă de Wolf
Procesul scriitorilor germani () [Corola-website/Science/325775_a_327104]
-
martie 1991, București) a fost un inginer chimist român, membru titular al Academiei Române (1974). Profesorul a fost fondatorul primei școli de inginerie chimică din România. Emilian Bratu s-a născut la 8 august 1904 în București, unde părinții săi, intelectuali transilvăneni, se stabiliseră înainte de 1900. Primele 4 clase de liceu le-a urmat la Sf. Sava, apoi, din cauză că liceul nu avea clase de real, s-a mutat la liceul Gheorghe Lazăr pentru următorii 3 ani și apoi la Matei Basarab unde
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
nu au dus la nici un rezultat, deoarece intenția românilor era "Desfacerea totală". A doua zi, după eșecul tratativelor cu delegația maghiară condusă de ministrul Jászi, la 15 noiembrie 1918, Consiliul Național Român Central ia hotărârea de a declara unirea românilor transilvăneni, crișeni, bănățeni și maramureșeni cu Regatul României într-o Mare Adunare Națională. Hotărârea este cuprinsă în "Regulamentul" pentru alegerea deputaților care urmau să voteze Unirea cea Mare. Alegerea deputaților urma să se facă în următoarele 10 zile în conformitate cu "Legea electorală
Consiliul Național Român Central () [Corola-website/Science/324571_a_325900]
-
este ridicat la gradul de protosingel în Biserica Schimbării la Față din Sibiu și apoi Arhimandrit la Biserica Sfânta Treime din Brașov. La 7 mai 1864 e numit președinte al Consistoriului. În aceastp poziție a fost numit regalist în dieta transilvăneană care îl alege deputat în senatul de la Viena. În 1865 Șaguna face episcopie la Caransebeș și în fruntea episcopiei e pus Popazu. În 6 iulie 1865 a fost recunoscut de împărat ca mitropolit și e hirotonit de Andrei Șaguna în
Ioan Popazu () [Corola-website/Science/324643_a_325972]
-
Ungariei și soția lui Ioan de Hunedoara. Elisabeta Szilagyi s-a născut în 1410, într-o familie nobilă și influentă din Transilvania. Elisabeta era fiica lui Ladislau Szilagyi, căpitanul cetății de la Srebrenik (Bosnia Herțegovina), și sora lui Mihai Szilagyi, voievod transilvănean și regent al Regatului Ungariei, pentru o scurtă perioadă. Familia Szilágyi își avea originea în zona Sălajului și a vechiului comitat Solnocul de mijloc din Transilvania. La vârsta de 20 de ani, Elisabeta Szilagyi se căsătorește cu Ioan de Hunedoara
Elisabeta Szilágyi () [Corola-website/Science/324749_a_326078]
-
douzeci și cinci de mii de persoane de etnie romă au fost deportate în Transnistria unde 11.000 au pierit. În primăvara anului 1944, autoritățile maghiare de ocupație din regiunile de nord-vest ale României au deportat 135.000 de evrei transilvăneni la Auschwitz unde au fost omoriți de Germani. Națiunea română și guvernul ei a ridicat acest memorial că un loc permanent de amintire și că un avertisment adresat generațiilor viitoare. Inscripție pe coloana: Fiecare latura a coloanei conține o singură
Peter Jacobi () [Corola-website/Science/324844_a_326173]
-
marcat prin așezarea unei plăci comemorative cu blazon și inscripție, realizată la Cluj în anul 1627. Conacul mai comod, care a preluat funcția turnului de locuință, a fost construit de către Ștefan, fratele mai mic al principelui. În anul 1670 stările transilvănene au dispus demolarea celorlalte trei bastioane împreună cu zidurile din piatră ale cetății, ca acestea să nu poată servi drept o bază de operații militare garnizoanei turcești din Lipova. Pe atunci domeniul aparținea deja strănepoților din familia Thököly ai lui Ștefan
Bastionul Roșu din Ilia () [Corola-website/Science/326126_a_327455]
-
sub Marea Jurisdicție Masonică a Marii Loji se aflau 27 de Loji Simbolice. În anul 1923, a fost instalat Supremul Consiliu pentru România, iar în 1929 Marea Lojă era compusă din 39 de Loji. Tot în același an 1929, Lojile Transilvănene de Rit Sfântul Ioan se integrau în Marea Jurisdicție Masonică a Marii Loji Naționale din România. În 1930, în Marea Lojă erau înregistrate 58 de Loji compuse din 2.793 liberi și acceptați masoni. În raportul prezentat în același an
Marea Lojă Națională Română 1880 () [Corola-website/Science/326415_a_327744]
-
ca Mare Maestru iar Dan Amedeo Lăzărescu Suveran Mare Comandor. Tot în 1993 a fost înființată, pe filieră italiană, o altă organizație masonică, având același nume: "Marea Lojă Națională din România (MLNR)". În martie 1996 sunt incluse 12 noi loji transilvănene, desprinse din MLNR, sub jurisdicția Marii Loji și se votează de către membrii în Convent, adăugarea cuvântului Unită în numele oficial al Marii Loji. De la acea dată, Marea Lojă Națională din România devine cunoscută sub numele de "Marea Lojă Națională Unită din
Marea Lojă Națională Română 1880 () [Corola-website/Science/326415_a_327744]
-
prin sisteme defensive complexe și elaborate. este mai degrabă mică și cu elemente de fortificare de bază, simple ca realizare tehnică. Totuși deși nu poate concura cu marile cetăți, fortăreața din Câlnic este considerată foarte reprezentativă pentru o civilizație locală, transilvăneană, și o epocă particulară.
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
al XVI-lea redenumite Diete). Cea dintâi adunare obștească a fost ținută în satul învecinat Oprișani în timpul voievodului Transilvaniei Roland Borșa. După 1330 se transformă în adunări periodice cu caracter judiciar, în care rolul principal îl joacă nobilimea din comitatele transilvănene. Aceste adunări se țineau anual, sau de două ori pe an, de obicei la Oprișani. La Turda s-au ținut în total 127 Diete ale Transilvaniei, cele mai multe în tabăra militară de la Oprișani. De două ori (1241 și 1285) Turda a
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
de 83 de ani. De-a lungul vieții sale, ea a creat mai bine de 200 de picturi, desene și litografii, acum în mai multe muzee sau în posesia prietenilor și a familiei răspândite prin toată Europa. În 1998, Muzeul Transilvănean din Gundelsheim, Germania a organizat o expoziție retrospectivă și a cumpărat 50 de picturi ale ei, unele dintre acestea aflându-se expuse permanent în muzeu. În 1999, colecția Gundelsheim a fost de asemenea expusă la München, la . În 2001, din
Edith Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329595_a_330924]
-
mamă, își câștiga existența dând lecții de pictură și desen. În acea perioadă a pictat portretele lui Dr. Gottfried Teilmann și al lui (Tafelrichter) Adolf Spech. A mai pictat de asemenea o serie de 20 de portrete ale unor nobili transilvăneni. Soțul ei a continuat și el să picteze, însă a început să se ocupe și cu meseria de fotograf. În primăvara lui 1854, ei au deschis la Sibiu un studio fotografic, Clara pictând unele dintre fotografii, după cum era atunci moda
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]