KorAP: Find »[drukola/base=transilvănean & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...76 >

1,896 matches

Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753

său "diabolica" invenție a tiparniței pentru a-și împrăștia "ereziile", românii au rezistat întru ortodoxie. Aceasta era situația în momentul în care Transilvania a fost asimilată în Imperiul Habsburgic la sfârșitul secolului al XVII-lea. În mozaicul confesional al spațiului transilvănean, catolicismul - religia de stat a imperiului - aproape că dispăruse. Confruntându-se cu obstinația nobilimii maghiare și a celorlalte națiuni recunoscute de a-și conserva privilegiile feudale și autonomia puterii regionale, curtea vieneză a jucat cartea religioasă, încercând să corecteze raporturile

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
prin atragerea românilor ortodocși la catolicism. Pe fondul acestor planuri imperiale de contracarare a rezistenței nobiliare a venit propunerea unirii bisericii românești cu Roma în schimbul recunoașterii unor drepturi politice care ar fi schimbat raportul de forțe consfințit în ordinea politică transilvăneană, înclinând balanța puterii decisiv în favoarea curții, în același timp în care echilibra diferențialul puterii pentru români. Marii perdanți ai acestei afaceri ecleziale cu masive ramificații politice erau, neîndoielnic, "națiunile politice" consacrate de sistemul Unio Trium Nationum. Termenii contractului (căci despre

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
limbajul contractualist pierzându-și valențele metaforice), consfințiți imperial prin cele două diplome leopoldine ale unirii, statuau conferirea de drepturi uniților echivalente celor de care beneficiau catolicii în "Statul" cărora erau acum asimilați. Prin primirea unirii, conștiința de neam a românilor transilvăneni a fost dezghiocată din valva ortodoxă înlăuntrul căreia a evoluat cu lenevie până în pragul închegării unei difuze identități etnice fundamentată pe comuniunea de credință și grai. După ce Reforma protestantă a răscolit conștiința de neam difuză a românilor transilvăneni, fixând ortodoxia

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
a românilor transilvăneni a fost dezghiocată din valva ortodoxă înlăuntrul căreia a evoluat cu lenevie până în pragul închegării unei difuze identități etnice fundamentată pe comuniunea de credință și grai. După ce Reforma protestantă a răscolit conștiința de neam difuză a românilor transilvăneni, fixând ortodoxia ca nucleu identitar, Contra-reforma catolică, exprimată prin oferta de unire, a precipitat o tot mai clară conturare a conștiinței naționale românești. Acceptarea unirii bisericii române cu biserica romană a dat startul coacerii conștiinței naționale, ce avea să fie

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
conturare a conștiinței naționale românești. Acceptarea unirii bisericii române cu biserica romană a dat startul coacerii conștiinței naționale, ce avea să fie răscoaptă în focul luptelor pe care heralzii națiunii valahe le va purta cu națiunile politice ale sistemului constituțional transilvănean. Însă pentru început, unirea avea să producă o criză în conștiința de sine a românilor, dată de dislocarea identitară generată de acțiunea unui agent eterogen (oferta imperială de unire) care a provocat tranziția de la conștiința difuză de neam având ca

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
Blaga, 1995, p. 69). Conștiința românească, deprivată de fondul său ortodox, a fost ranforsată cu ideile romanității poporului român și continuității istorice a acestuia pe teritoriul dacic. Ideile originii nobile, a priorității istorice și permanenței temporale a românilor în spațiul transilvănean, mobilizate în angrenajul argumentativ cu care se purta lupta intelectuală pentru drepturi politice în secolul al XVIII-lea, au putut astfel acoperi acel gol identitar lăsat în urmă de părăsirea ortodoxiei ce amenința să înstrăineze poporul român din Transilvania față de

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
au rămas neîndeplinite. Această frustrare a fost trăgaciul contextual care a declanșat inițierea luptei la care s-a angajat Inochenție Micu-Klein cu națiunile politice consacrate pentru concretizarea prevederilor leopoldine. În cuptorul acestei lupte s-a călit conștiința națională a românilor transilvăneni, marcând o etapă decisivă în evoluția gândirii politice românești în secolul al XVIII-lea. Zbaterile și strădaniile episcopului uniat de a-și ridica națiunea la rangul de națiune politică s-a lovit de zidul rezistenței nobiliare, care avea tot interesul

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
de Maria Tereza în 1759, prin care se recunoștea, după mai bine de o jumătate de secol, existența și statul legal al Bisericii Ortodoxe. Pe plan identitar, aceste evenimente s-au repercutat în bifurcarea confesională a conștiinței naționale a românilor transilvăneni, scindați acum în uniți și neuniți. Programul masiv de reforme implementat de împăratul Iosif al II-lea a zguduit din temelii ordinea consacrată a sistemului politic transilvănean. În efortul său de omogenizare culturală și administrativă a imperiului în vederea instituirii unei

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
aceste evenimente s-au repercutat în bifurcarea confesională a conștiinței naționale a românilor transilvăneni, scindați acum în uniți și neuniți. Programul masiv de reforme implementat de împăratul Iosif al II-lea a zguduit din temelii ordinea consacrată a sistemului politic transilvănean. În efortul său de omogenizare culturală și administrativă a imperiului în vederea instituirii unei "națiuni de stat" unice, Iosif al II-lea intenționa să topească diferențele existente între popoare. Instrumentul l-a găsit în germanizare, motiv pentru care a introdus germana

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
între popoare. Instrumentul l-a găsit în germanizare, motiv pentru care a introdus germana ca limbă oficială de stat și obligatorie în învățământ. Două bastioane ale conservatorismului îi stăvileau eforturile înnoitoare: stările feudale (printre care se numărau și "națiunile politice" transilvănene) și ordinul iezuit. A atacat privilegiile primelor, încercând "impunerea" nobilimii și a desființat pe cel de-al doilea. În spiritul absolutismului luminat, religia a fost redusă la rolul de utilitate de stat. Înnoirile reformatismului iosefin s-au întipărit și asupra

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
națiunii române este sesizabilă și în Suplicile în care națiunea valahă din Transilvania își revendica egalitatea de drepturi cu celelalte trei națiuni politice în contextul restaurărilor demarate după moartea lui Iosif al II-lea. Eșecul acestor demersuri petiționare ale românilor transilvăneni se soldează cu reluarea luptei de emancipare națională prin acțiunile cărturărești ale membrilor Școlii Ardelene, ale căror eforturi duc la consolidarea identitară a conștiinței naționale, care își găsește acum redutabile contraforturi ideologice (ficționale sau reale, nu importă) puse la dispoziție

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
membrilor Școlii Ardelene, ale căror eforturi duc la consolidarea identitară a conștiinței naționale, care își găsește acum redutabile contraforturi ideologice (ficționale sau reale, nu importă) puse la dispoziție de cercetările istorico-filologice. Prin acțiunile livrești ale Școlii, conștiința națională a românilor transilvăneni nu numai că își atinge maturitatea, dar va fi preluată în celelalte țări române, în care, primind alte prelucrări ideologice, va fi convertită în conștiință naționalistă. Pe agenda politică a acesteia se va înfiripa, după Revoluțiile pașoptiste, programul unionist. Germenii

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
mai difuza conștiință de neam, urmată de precizarea sa graduală în matricea social politică și istorică a Transilvaniei secolului al XVIII-lea, ar putea arăta ca în figura de mai jos. Figura 2. Geneza și evoluția conștiinței naționale la românii transilvăneni Sursa: elaborare proprie după D. Prodan (1984) și L. Blaga (1995) În general, acțiunile Școlii Ardelene rămân încastrate paradigmei naționale, aceea de promovare a drepturilor "națiunii" române (definită în sens elitist, ulterior popular) în cadrul politicii transilvane (și imperiale), fără a

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
tipărirea unei ediții critice în 1989 (conținând reproducerea în facsimil a textului original însoțită în paralel de transpunerea lui în alfabet latin), în care autorii studiului introductiv arată că aceasta este "întâiul manual sistematic din istoria școlilor românești din Principatul transilvănean - căci Bucoavna de la Bălgrad întrunește condițiile unei astfel de lucrări" (Mârza și Călugăru, 1989, p. 37). Scrisă, desigur, cu litere chirilice ("buchii", de unde și numele de "bucoavnă"), cartea era menită să îi introducă pe puținii învățăcei în tehnica buchisirii pentru

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
în următoarea cascadă: a) patriotism civic pre-naționalist, specific luminismului românesc, localizat temporal de la sfârșitul secolului al XVIII-lea până spre revoluțiile pașoptiste. În cadrul acestei matrici a luat naștere ideologia națională a Școlii Ardelene - "proto-naționalismul" românesc - care, odată însămânțată de către dascălii transilvăneni dincolo de arcul carpatic s-a prins a forma ideologia propriu-zis naționalistă; b) naționalism democratic liberal, exprimat în toiul mișcărilor pașoptiste; c) naționalism etnic herderian, care a dominat ultima jumătate a secolului al XIX-lea, specifică romantismului; d) naționalism bifurcat în

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
condiția lor socială. Reificând diviziunile sociale și cimentând, ipso facto, orânduirea existentă a ierarhiilor sociale, educația fredericiană a instituit un model din care avea să se inspire masiv Iosif al II-lea al Austriei, cu repercusiuni directe asupra structurării învățământului transilvănean. Filosofia occidentală a luminilor, cu insistența sa asupra posibilității emancipării prin educație, avea să stea la bazele unor politici statale din ce în ce mai sistematice de organizare a învățământului public. În partea central răsăriteană a Europei, unde se întindea dominionul Casei de Habsburg

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
de organizare sistematică a învățământului românesc în Transilvania. Adevărat, școlile Blajului funcționau deja încă de la 1754, constituindu-se ca nodul central al spiritualității și intelighenției românești, precum și a ceea ce avea să devină, în jumătate de secol, infrastructura educațională a învățământului transilvănean românesc. Dar până după Norma regia și Edictul de toleranță, despre un sistem de învățământ transilvănean de limbă română nu se poate vorbi. Acesta va prinde cu adevărat avânt odată cu numirea primilor directori de școli românești, fapt ce se va

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
constituindu-se ca nodul central al spiritualității și intelighenției românești, precum și a ceea ce avea să devină, în jumătate de secol, infrastructura educațională a învățământului transilvănean românesc. Dar până după Norma regia și Edictul de toleranță, despre un sistem de învățământ transilvănean de limbă română nu se poate vorbi. Acesta va prinde cu adevărat avânt odată cu numirea primilor directori de școli românești, fapt ce se va petrece după 1782 prin numirea lui Gheorghe Șincai în funcția de director al tuturor școlilor românești

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
este invocarea necesității unei "singure stăpâniri", idee care trădează dezideratul unității politice. O a patra idee-forte reperabilă în paradigma istoriografică a Școlii Ardelene este spiritualitatea creștină a poporului român. Fiind o mișcare ce își avea sediul în Biserica Unită, luminismul transilvănean, spre deosebire de cel francez - iconoclast și anti-eclezial -, nu e de mirare că a accentuat dimensiunea religioasă. Samuil Micu, scriind Istoria... din 1805 în calitate de ieromonah al Mănăstirii Sf. Treime din Blaj, fixează momentul creștinării poporului român începând cu secolul I. Iată ce

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
de la iluminism la romantism" (Teodor, 1970, p. 90). Prin mixul de continuitate și inovare în raport față de moștenirea patrimoniului Școlii Ardelene, despre Aaron se poate spune că el a fost cel care a deschis ecluzele erudiției istoriografice cantonată în iluminismul transilvănean prin care a pătruns reflecția însuflețită de spiritul romantic. Opera istorică a lui Florian Aaron, în ciuda certelor pulsații naționaliste, rămâne totuși încastrată registrului provincial, fiind scrisă din perspectiva istorică a Țării Românești. Însă, lansând în circulație idei manifest naționaliste care

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
italieni), este aplicabilă și noului stat român. Prin plasarea centrului de greutate al învățământului pe educația istorică și geografică, autoritățile statale române lansează proiectul general de convertire a țăranilor creștini în cetățeni naționali, a patrioților în naționaliști. Cazul învățământului românesc transilvănean, desfășurându-se sub jurisdicția statalității maghiare, comportă note de specificitate, motiv pentru care este imperativă o tratare a acestuia într-un registru separat. În același timp în care în Principatele Unite se făceau progrese majore în vederea instituționalizării învățământului primar public

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
ortodoxă lăsată pe dinafară, învățământul românesc a plecat de la bun început cu un major handicap. Tabelul de mai jos reflectă fără echivoc statutul inferior al românilor, uniți și ortodocși, în raport cu confesiunile "recepte" în privința educației. Tabel 17. Tablou comparativ al învățământului transilvănean, 1843 Națiunile politice constituționale Națiunea tolerată a românilor confesiuni catolici protestanți uniți ortodocși populația 282.978 493.625 688.088 622.784 număr de școli în 1843 223 1.131 310 286 raportul populație/școli 1.269 436 2.220

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
vieneze în materie de educație a făcut încă o concesie, acordând Bisericii Catolice jurisdicția asupra școlilor populare catolice. Din 1856, de acest drept beneficiază și Biserica Unită română, iar în 1861 acesta este extins și asupra Bisericii Ortodoxe. Învățământul românesc transilvănean va rezista sub forma sa confesională până după 1918, când unirea cu Regatul României va duce la laicizarea educației publice. În 1865, de exemplu, în Transilvania existau 767 școli românești greco- catolice și 704 școli elementare ortodoxe (Manolache și Pârnuță

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
uniți prin urmare dela ivirea noastră ca popor istoric" (Iorga, 1910, p. 45). Odată unirea mică legitimată istoric, Iorga face pasul următor în logica politică naționalistă, introducând pe ordinea de zi chestiunea unificării întregii românimi. Vizându-i explicit pe românii transilvăneni, supuși unui proces intens de maghiarizare derulat de autoritățile de la Budapesta, Iorga își arată preocuparea față de aceștia: "Soarta Românilor neliberi și legăturile ce în chip firesc trebuie să le aibă tot mai strâns cu noi, fiind cu toții un singur neam

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
contrastele cromatice în funcție de zonele locuite predominant de acestea. Dacă zonele ocupate de fostele scaune săsești sunt aproape complet alfabetizate, pungile de analfabetism sunt situate în Munții Apuseni și Maramureș, ambele regiuni cunoscute ca autentice cuiburi de românism în caleidoscopul etnic transilvănean. Între acestea, spațiile interstițiale cu concentrații etnice mixte constituie zone mediane. Un secol de educație publică primară în principatele dunărene (1831/32- 1930) a fost necesar pentru alfabetizarea a jumătate din populație! Sub programul de școlarizare publică a populației, În

[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]