3,521 matches
-
unde aveți suficient loc...“ „Asta Îmi mai lipsea, Își spusese ea În gând. Să vină unul și să se apuce să-mi lingă mâinile ca un câine. Ia te uită ce i-a trecut prin cap... Bărbații ăștia, beți sau treji, nu urmăresc decât un singur lucru: să te vadă, Doamne, iartă-mă, cu cracii În sus. Pentru asta sunt În stare să se târască În patru labe după tine. Dar dă-le un pic de nas și ai să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai pună nici o Întrebare oaspetelui, deși ardea de curiozitate să afle ce s-a Întâmplat cu răposatul ei soț. Vizitatorul era Într-un asemenea hal de beție, Încât sigur nu ar fi fost În stare să spună ceva coerent. Chiar treaz fiind, vorbea În așa fel Încât nu puteai să Înțelegi orice. Acum, dacă l-ar fi Întrebat ceva, i-ar mai fi dat prilejul să țină cine știe ce teorie aberantă despre modul cum se regenerează sufletele În univers. Așa că Mașa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și de copilăria ei pierdută În negură uitării!? - Se mai Întâmplă, murmură cu ochii Închiși Extraterestrul, Întorcându-se de pe o parte pe alta, se mai Întâmplă. Ne amintim de fel de fel de lucruri, și când dormim, și când suntem treji... La o săptămână după Bobotează, păsările au dispărut la fel de brusc cum apăruseră. În urma lor au rămas cuiburile cu ouă verzui și pui golași, care cădeau cu nemiluita din copacii Împietriți de ger, scoțând din pliscurile vinete țipete funebre. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În Închipuirea Mașei. „Nu cumva nemernicul mi-a făcut pocinogul, că am suferit astfel de transformări?“, Îi trecu prin minte. „Dar când?“, se Întrebă ea. Că doar oaspetele după ce s-a Îmbătat a adormit, iar ea a rămas În continuare trează!? „Nu cumva a fost suficient să-mi Închipui ceea ce mi-am Închipuit pentru ca dorința să se transforme-n faptă?“ Nu văzuse ea, oare, această entitate, În imaginația sa, acționând În toată forța bărbăției sale? Cine a pus-o să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
moale ca un aluat. Cine s-ar fi Încumetat să se ia la harță cu un astfel de fenomen!? În ce privește băutura... la acest capitol brigadierul era un as. Putea să bea o sticlă Întreagă de alcool Royal și să rămână treaz. Obișnuia să ceară la sfârșitul unei astfel de demonstrații un peștișor sărat, pe care-l Înghițea dintr-o Îmbucătură, trimițându-l să Înoate printre bulele de aer pe care le stârnea stomacul său plămădit parcă din fier. Figura aceasta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Înfipte din greșeală În trupul său...!! Goli ultimul pahar și, comandă un taximetru luându-l și pe Doctor, având acelaș drum. Nu rezistă tentației și-l chestionă. „Nu ți-e somn Doctore...?” „Din contră! Dacă ar fi necesar, pot rămâne treaz Încă două nopți...!! Atunci Însă, când apuc să mă culc, ei bine...dorm patruzeci de ore Încheiate...!!” Tony Pavone, se strădui să nu adoarmă, trăgându-l de limbă pe tovarășul lui de drum. „La ce sumă se ridică câștigul din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Întinse. Simțind ce ciudată era specia căreia Îi aparținea, care Își organizase planeta la așa scară. Din această masă de creaturi ingenioase, cam jumătate se adânciseră Într-o stare de somn, În perne, acoperiți cu cearșafuri, Împachetați, Împăturiți, Îmbrobodiți. Cei treji, ca un echipaj, operau mașinile lumii și toți mergeau În sus și-n jos și Împrejur cu calcule de precizie de o miliardime de grad, cu cojile motoarelor date la o parte, Înlocuite, cu traiectorii de milioane de mile așternute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mașinile lumii și toți mergeau În sus și-n jos și Împrejur cu calcule de precizie de o miliardime de grad, cu cojile motoarelor date la o parte, Înlocuite, cu traiectorii de milioane de mile așternute. De către aceste genii, cei treji. Cei adormiți, brute, fanteziști, visând. Apoi se trezeau și cealaltă jumătate se ducea la culcare. Și ăsta este felul În care sclipitoarea rasă umană conduce acest glob rotitor. Se alătură celorlalți adormiți pentru o vreme. VI Lavoarul din mica toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
părul blond. Și ochii albaștri. Cine-ar fi putut să-și dea seama că o astfel de persoană avea să facă așa ceva ! Mike s-a uitat încruntat la ceas - era 3:06 dimineața, oră la care, din păcate, deseori era treaz. S-a dat jos din pat înțepenit și-a încercat să-și îndrepte coloana, dar n-a izbutit până la capăt. Uneori îi trebuia chiar și o oră întreagă petrecută sub un duș cu apă fierbinte ca să-și revină la verticală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
tata a fost la fel. Uneori inamicul este cel care dă sens vieților noatre. Alteori sensul vine de la persoana iubită. Drew i-a lichefiat trupul lui Mary; numai mintea femeii a rămas în stare solidă, numai mintea i-a rămas trează. Drew era îndrăgostit de pești și păduri și lupi și țărână. El era îndrăgostit de toate și, după ce așteptase atât, oare Mary nu merita și ea să fie unica iubire a cuiva ? Mary, a spus Drew și, preț de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o copilă. Și fata a apăsat pe butonul de detonare. E imposibil ca Ben să fi simțit ceva. Asta e ceea ce mi-am repetat de-a lungul timpului. Dar, din cauza a ceea ce s-a întâmplat, în majoritatea nopților am stat treaz. N-am dormit prea mult. Tot timpul sunt obosit. Jina l-a fixat cu privirea, iar Mike și-a dat seama că vocea îi tremura. Îi tremurase și atunci când încercase să-și convingă colegii să-i mai acorde o șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
spui pe tatăl tău ? Da. Am crezut ... L-am mai visat o singură dată și dup-aceea a plecat. A dispărut. Mike a clătinat din cap. Visele nu ne spun prea multe. Ceea ce contează e ce se întâmplă când ești treaz. Îmi pare rău, Dan. Danny a ridicat din umeri; Charlie sforăia. Danny a format un cerc din degetul mare și cel arătător și s-a uitat prin el, de parcă, în felul ăsta, cerul avea să se apropie de el. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vând și capete mobile pentru cei cu permis de port-cap. M-am trezit, era întuneric, Cineva mă îmbrâncise pe scări, Cineva mă ținea de brațe, altul Mă lovea cu sete în burtă. Afară, striga un bețiv, afară. Strigau alții mai treji. La mine strigau? De ce? Pentru ce? De unde această beznă? Orice beznă are o cauză. Bezna din tine, dinafară. M-am luminat. Nu era nimeni. Mă luptam cu propriile mele Fantome ale trecutului. Eram cu toții la fel, neiertători, Orgolioși peste măsură
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nu adormi, să nu adormi! de parcă îmi fredona în șoaptă un refren de cântec popular și eu îi răspundeam amorțit: “Nu te teme, nu dorm... nu adorm”, dar deja sforăiam cuvintele alea. Mi-aș fi dorit să mai pot sta treaz, să o ascult cum îmi vorbește, dar mintea mea se refugia în vis findcă doar acolo eram eu însumi. Când m-am trezit a doua zi de dimineață, locul unde stătuse ea era rece. Pendulul ticăia pe perete ca o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
că, Întîmplător, era clienta mea. Poate că și EL stătea undeva, pe sub vreo fereastră neașteptată, una ce nici măcar nu apărea pe propria-i hartă. Poate dormea atunci acolo... În locul acela În care nu putea ajunge nimeni altcineva... sau poate era treaz și rîdea sau plingea... poate era supărat sau plictisit... disperat sau bine dispus... poate era beat criță, poate Îl durea măseaua, poate era Înspăimîntat sau clocotea ca o oală care fierbe, poate era prost dispus sau răsufla ușurat, poate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
tren de noapte din Teiuș; era frig și mirosea a stătut și a DDT, ca-n vagoanele de clasa a doua. Înspre Cluj am adormit sprijinit de scândura de la geam. Când m-am trezit, l-am văzut pe tatăl meu treaz, stând drept pe bancheta din fața mea, privindu-mă. Era atâta îngrijorare și incertitudine în privirea lui tăcută... Știam la ce se gândea; „Oare ce se va alege și de copilul asta?” N-a zis nimic, a scos pâinea și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și ale războiului se resimțeau încă, dar domnul Pavel, care avea experiența primului război, nu se alarma, spunea că e firesc, „că un război nu e o jucărie, dar trece”. Era înalt, părea deșirat, robustețea firii lui sufletești îi ținea trează încrederea în el. Îi părea rău că era pensionar, ar fi vrut să lucreze și acum la primărie. Era conservator din convingere și inerție, un amestec de tradiție și comoditate, dar nu până la absurd, pentru că doamna Pavel îi surprinsese satisfacții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Spune macar unde ai fost... Tu ai să dai de dracu... Ce-aveți cu mine? dați-mi pace! Am fost și m-am plimbat... răspundea cu o tresărire de mânie în glas Haia; apoi, într-un târziu, suspina încet, tot trează, cu ochii mari umpluți de visul dragostilor ei. Iar în vremea asta Tudorița gogea singură prin colțuri, în odăița-i săracă și curată. Se simțea uneori slabă; avea învăluiri de amărăciune și-i venea leșin. Abia se putea târî până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de nimeni! Numai de tine mă tem!... Despre zilele viitoare nu vorbea; nu îndrăznea să se avânte alăturea de cel ce-i era drag, în planurile de viitor. Planurile acestea și le făcea singură, ziua, cu ochii deschiși, ori noaptea, trează, când toți ai casei dormeau în odăița strâmtă. Atunci se gândea: Într-o zi are să-mi spuie el: Hai cu mine în lume! Atunci am să las totul ș-am să mă duc... Au mai făcut așa și altele, înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lui, scrise pe sus. Nana Floarea a ieșit până în tindă, cu Bezarbarză după dânsa. Ce-a făcut? întrebă ea cu grabă. Ce să facă, nană? La vremea asta stă așa. Noaptea, are arșiță și nu poate dormi. Atuncea ne ține treji și ne spune. Da de mâncare cere? îl grăbi nana Floarea. —Cere, dar mâncă puțin. Și ai băgat tu de samă ce spune? Am băgat de samă, nană, dar nu prea înțeleg. Istorisește o călătorie. Zice c-a intrat printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de tineri petrecăreți din New York descind în mijlocul unei comunități rurale sărace din Pennsylvania și insistă să le construiască o casă unor prăpădiți bătuți de soartă. Orășenii se distrează de minune, alergând de colo-colo, jucându-se cu sculele electrice și stând treji toată noaptea, bând bere în jurul unui foc de tabără, ștergând-o apoi înapoi la New York și la apartamentele lor minunate cu parchetul uniform, lăsând în dar comunității rurale sărace o casă strâmbă în care intră apa și în care toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
După ce am luat la rând toți nebunii de pe posturile prin cablu, am dat peste Knight Rider, un episod pe care nu-l văzusem încă. În cele din urmă am alunecat într-un somn tulbure, în care am visat că eram trează și că Aidan a deschis ușa și a intrat. —Aidan, te-ai întors! Știam c-o să vii. Nu pot să stau mult, iubito, a spus. Dar trebuie să-ți spun ceva important. —Știu. Spune-mi, pot să suport. —Plătește chiria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mea. Când m-am trezit din nou era cinci dimineața. Dincolo de storuri, o lumină gălbuie vestea deja dimineața, dar străzile erau pustii. Trebuia să vorbesc cu Rachel. Era singura persoană care mă putea ajuta. Scuze că te-am trezit. —Eram trează oricum. Probabil că mințea, dar exista o șansă să fi spus adevărul. Uneori se trezea cu noaptea în cap să meargă la o întâlnire DA (Dependenții Anonimi) înainte de a merge la lucru. — Te simți bine? A încercat să acopere un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
GoooooooooaaaaaaldfinGAH! —E Ornesto. Exersează. —Ce exersează? Cum să bage lumea în sperieți? —Canto. Ia cursuri. Profesoara lui spune că are talent. —Eeee un ooom, un ooom cu FARUL lui Midas! — Face des chestia asta? — În majoritatea nopților. —Nu te ține trează? Rachel era puțin paranoică în ce privea somnul. N-avea rost să-i spun că oricum nu prea dormeam. — Dar ooo să meaaargă! — Ai avut noroc cu cola dietetică? — Nu. Nu e nimic pe-aici. Șuieră vântul. Anna, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lacrimi. —Slavă Domnului, am zis. Ăsta e primul lucru normal pe care l-ai făcut. După ce a plecat, am încercat, fără a reuși întru totul, să adorm. De-abia dacă am alunecat într-un somn fără vise și eram iar trează la cinci dimineața. Simțeam de asemenea o durere mai acută ca de obicei - oare avea de-a face cu starea mea de agitație emoțională? M-am uitat la ceas, numărând minutele până la opt și jumătate, când aveam în sfârșit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]