9,583 matches
-
părul care-i făcea în ciuda și nu vroia să stea în agrafe. Simți o mângâiere. Nerăbdătoare, încercă să prindă o șuviță neascultătoare. Nu era părul, degete străine îi atingeau ceafa. - Nu te mișca, încerc să te ajut! Din cauza ilarității, îți tremură mâinile. Dumnezeule, doar nu o urmarea! Inima își accelerase bătăile, îi ardeau obrajii. Glasul lui profund, ușor amuzat și ironic, o neliniștea. - My lord, nu este nevoie! Mă descurc. - Uneori, nu poți face totul singură. - Sire, vă rog și așa
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
să-i răspundă cu aceeași pasiune. Nu se putea concentra la nimic, în capul ei era un vârtej amețitor. Trupul ei se modela pe corpul încordat al bărbatului. Sărutul lui cobora pe linia gâtului, sub barbie, în jos. Dantela corsajului tremura sub respirația lui fierbinte. Își lipi obrazul de pieptul ei: - Cândva ... lucrurile acestea se vor întâmpla firesc într-un cadru intim, a șoptit și Alma i-a zărit ochii plini de dorința. S-a înfiorat și el i-a simțit
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
că și vărul Eustace e un faun sau un taur. Mary Morgan era mai roșie decât tine când s-au întors de la rău. - Mă mir, că nu v-ați întâlnit prin pădure. - Norocul meu! Radeau amândouă. - Draga mea, dar îți tremură mâinile. Să nu fii făcut insolație, când te-ai jucat cu zmeul. Alma se uită la Marge și vorbele ei se potriveau exact situației prin care trecuse cu lordul. - Da...da ... zmeul, o imită pe Annie. - Ești ciudată. Faunul din
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
Au căzut din cer pe case Bucățele de hârtie. Și-au căzut și în ogradă, Și-n livadă, și-n grădină; Șoriceii ies să vadă Dacă nu-i cumva smântână. Unul ia o bucățică, Dar pe dată se topește; Ceilalți tremură de frică, Ce se-ntâmplă îi uimește! Deodată ciripește Un sticlete pus pe sfadă: - Fraților, îi lămurește, Asta e ... prima zăpadă! Referință Bibliografică: PRIMA ZĂPADĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2113, Anul VI, 13 octombrie 2016. Drepturi
PRIMA ZĂPADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384344_a_385673]
-
2016 Toate Articolele Autorului De tine, Moarte, mi-e atât de milă, Căci te-am văzut pândind pe ascuns, La căpătâiul pruncilor, unde-ai pătruns Și-unde stăteai printre îngeri, umilă. De tine, Moarte, mi-e atât de milă Că tremuri în fața lui Dumnezeu, Iar eu voi primi de la Dânsul mereu, Speranță, credință, iubire... De tine, Moarte, mi-e atât de milă Că singură-ai fost blestemată să fii! Să nu ai tristeți, dar nici bucurii Și -n toate să porți
DE TINE, MOARTE, MI-E MILĂ! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384367_a_385696]
-
să nu raporteze decât peste zece la sută concentrația de metan în abataj, pe când normele prevăd doi la sută cel mult. Ziceați că vă toacă ăia de sus dacă nu dați cât cărbune ați promis. - Barbule, urlă directorul cu glasul tremurând , ești tâmpit ? Vrei să mă bagi la bulău ? Taci dracului, că te mai aude careva ! Presa unde-i ? - Deocamdată jandarmii pe care i-ați cerut i-au oprit la poarta minei ! Greu este însă cu familiile celor care au murit
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384439_a_385768]
-
ne soarbâ Și-n alta vom fi înapoi. Tu ești microcosmosul meu. În plasmă și-n mitocondrii Mă-ngâni cu privirea mereu, Oglinzile lumii-s pustii. Romantici sucombă în noi Romantici sucombă în noi Ca floarea ținută sub apă; Ne tremură fruntea sub ploi Și pasul mai searbăd ne-adapă. Trăim încărcați de nevoi, Nevrednici să ducem o cruce, Romantici sucombă în noi Și visul răni vii ne produce. Fugim de fantome trecute Și dăm peste palide fețe, Privirea și gura
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
Toate Articolele Autorului Cad frunze de-ntuneric din cerul de cerneală, Pe valurile nopții să plâng, am obosit. Iubirea mă-mpresoară acut, perfida boală Îmi macină cu vervă tot trupul istovit. Mă-ngână liliecii, înfiorând pădurea, Alerg înfrigurată-n coșmaruri, tremurând, Se sting în mine vise și gândul mi-e aiurea, La patima nebună, din mine devorând. Se cern prin noi iluzii cu chip de neființă, Din fructul pasiunii eu nu voi mai gusta, În volbura de temeri, curg ploi de
CAD FRUNZE... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384507_a_385836]
-
Ediția nr. 1585 din 04 mai 2015 Toate Articolele Autorului VIBRAȚII Pornim din nou pe undele iubirii, Pe unde n-am mai fost de-atâta timp, Prin primăvara fără anotimp, Cu pașii-mpleticiți ai rătăcirii. Vibrează undele în contratimp Și tremură de spaima regăsirii, De vama ce-o depunem iarăși firii, De toate câte ne va da în schimb. Când glasul se îneacă de durere Și clipele se fac mereu mai lungi, Iubirea iarăși drepturile-și cere, Cu sunete domoale și
SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384531_a_385860]
-
alt plic cu veri să-mi desfaci. Cât timpu-ntre noi nu există, nici spațiul, nici lume, nici lumi nu-mi pasă că toamna mi-e tristă. Te-așteaptă-ai mei pași să-i îndrumi în ringul uitării de sine și sufletul meu tremurând. Dansează te rog lângă mine pe nori chiar de-ți sunt prea curând... Referință Bibliografică: Ultimul dans / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1439, Anul IV, 09 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aura Popa : Toate Drepturile
ULTIMUL DANS de AURA POPA în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384598_a_385927]
-
dragostea ta misterioasă, surâzi și amândoi vorbim sfidător despre moarte. Ne prindem de mâini și mergem prin păduri uneori prea verzi, alteori prea luminoase, dar ne ținem în minte imaginile acestea, ca subiecte de povestiri frumoase la vreme de iarnă. Tremur când taci, s-ar putea să-ți fie rău, să te pustiască tristețea din toamnă și-atunci după perdeaua iluzorie, plâng din neputință. - Ce faci dragoste deznădăjduită? - Îți caut păzitori! Te rog, devii normală, altfel nu găsesc remedii nici pentru
IUBIREA MEA TANDRĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384604_a_385933]
-
au retras. Rămas singur, Gabriel a înghițit în sec, a privit rătăcit colile de hârtie fără să le vadă și s-a așezat încet pe scaun, lipsit de vlagă, palid și nehotărât. A ridicat pixul între două degete care-i tremurau puternic. A lăsat mâna pe masă pentru a se liniști, încercând să se concentreze. Nu știa cu ce să înceapă și ce anume să scrie ori să treacă cu vederea. Tot trecutul i-a apărut în secvențe ce se derulau
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
când primăvara poate, Să împărțim mereu mai multe roze Și zâmbete și gânduri delicate. SĂGEȚI Prin noapte au trecut oștenii gheții Și-au tras săgeți de frig la mine-n geamuri, S-au speriat toți mugurii pe ramuri Și-au tremurat în bruma dimineții. Zăpada a-ncercat să-nalțe flamuri, Cu-nsemnele durerii și tristeții, În zori s-au răzvrătit, cântând, poeții Și frunzele, cu multele lor neamuri. Dar, când s-a ridicat pe cer lumină, Natura toată iarăși a fost trează
PRIMĂVARA LA ECHINOX de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384672_a_386001]
-
de felină tandră, s-a ridicat în picioare și m-a întors cu spatele la fotoliu, așezându-mă pe mine în locul ei. Apoi s-a lăsat în jos, în genunchi, între picioarele mele și a început să-mi mângâie pieptul peste cămașă. Tremuram de dorință... mâinile ei s-au urcat în sus, pe gâtul meu și-au început să-mi descheie nasturii de la cămașă, depunând sub fiecare nasture scăpat din strânsoarea butonierei, câte un sărut fierbinte, pe pielea mea... Când ea a terminat
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
știe prin ce cluburi de noapte sau discoteci și-au vărsat amarul în dans și bere, nădușind în ritmuri de rock. Era muzica litoralului din vara aceea. Fetele, cu fustițele de-o palmă și cu bluzițe până sub încheietura sânului, tremurau sub răcoarea dimineții. Trebuia să mă grăbesc, dacă nu ajungeam la timp la bărci, riscam să plece ceilalți colegi pescari și să nu am cu cine lansa barca la apă. Am sosit destul de repede, încă nu era ora patru. Majoritatea
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
din amorțeală făptura ce-și înălță chipul spre neașteptatul călător. Simți cum se fulgerară din priviri. Doamne, cât de mult îi semăna omul acesta, gândise: figura, ochii de un albastru metalic, părul... Își coborîse privirile pe mâinile celui de pe banca: tremurau usor - cum tremurau și ale sale. Degetele, oh, da, erau la fel de lungi și subțiriri ca ale lui, de parcă ar fi fost și el pianist de-o viață. După secunda privirii ochi în ochi, omul își plecase capul cufundându-se în
GEAMĂNUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382411_a_383740]
-
ce-și înălță chipul spre neașteptatul călător. Simți cum se fulgerară din priviri. Doamne, cât de mult îi semăna omul acesta, gândise: figura, ochii de un albastru metalic, părul... Își coborîse privirile pe mâinile celui de pe banca: tremurau usor - cum tremurau și ale sale. Degetele, oh, da, erau la fel de lungi și subțiriri ca ale lui, de parcă ar fi fost și el pianist de-o viață. După secunda privirii ochi în ochi, omul își plecase capul cufundându-se în amorțeala întreruptă. Se
GEAMĂNUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382411_a_383740]
-
copaci, de înghețare, Oare nu a fost niciuna Credincioasă și smerită? Toate-au fost neînțelepte Și învinse de ispită? Este alb, a nins întruna, Parcă-i prea multă tăcere! Nu se-aude nici un foșnet, Doar un strigăt de durere, Frunze tremurând pe ramuri, Își văd starea-n clorofilă, Timpul meu, în calendare, Mai întoarce câte-o filă. Și-uite-așa gândește omul, Ce-a făcut din el mândria! Nu a fost nici cald nici rece, Nu a priceput solia! Anii vieții-s ca
ÎN CURÂND VENI-VA DOMNUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382437_a_383766]
-
fugă cu acul sau să-ncleșteze răul când strânsă-i suferința (degetele de la mâini) loc de descântec ce-absoarbe spre pântec simțire schimbată-n plămadă. cuptor de iubire și loc de pornire de nouă viață (venusianul centrum) ei pot să tremure-n furtuni dar sunt suport de rugăciuni și-ajută pasul să găsească drumul cel bun spre sfânta casă (genunchi) *** Ciclul "Dragobete" Volumul "Ucenic în dragoste" Referință Bibliografică: DRAGOBETE - CINE E EA ? / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CINE E EA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382423_a_383752]
-
Acasă > Poeme > Emoție > EU VOI TREMURA PRIN FRUNZA-ȚI Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Oare de ce-mi faci din ramuri, plopule? Șoptești ceva Și mă chemi să vin la tine frunzărind în limba ta, C-
EU VOI TREMURA PRIN FRUNZA-ȚI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382475_a_383804]
-
dinspre răsărit, A-nceput să sufle-n codru și pe tot l-a despletit. Tu, parcă n-ai vrea din toamnă să pornești așa golaș, Ai câtă, cum câtă omul, pentru iarnă, vreun sălaș Și cu fiecare frunză ce mai tremura pe ram, Plopule, mi-aduc aminte, noi, cât de frumoși eram! Pe când îmi pluteau prin aer pletele lucind divin, Ție-ți tremurau bănuții într-un susur cristalin, Iar acum, cănd argintată-i tâmpla mea, de ceva timp, Frunză ta ce-
EU VOI TREMURA PRIN FRUNZA-ȚI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382475_a_383804]
-
pornești așa golaș, Ai câtă, cum câtă omul, pentru iarnă, vreun sălaș Și cu fiecare frunză ce mai tremura pe ram, Plopule, mi-aduc aminte, noi, cât de frumoși eram! Pe când îmi pluteau prin aer pletele lucind divin, Ție-ți tremurau bănuții într-un susur cristalin, Iar acum, cănd argintată-i tâmpla mea, de ceva timp, Frunză ta ce-o sufla vântul nu-i decât un anotimp. Mie nu-mi mai dă culoarea tinereții înapoi, Nici un anotimp nu-mi crește pe la
EU VOI TREMURA PRIN FRUNZA-ȚI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382475_a_383804]
-
tâmple fire noi, Tu renaști în primăvară, într-un verde-mpărătesc, Eu mă duc înspre o iarnă, pește lumi să mă topesc. Și să curg peste pământuri iar, în ploile târzii, Tu să mă aștepți, bătrâne, multe toamne aurii, Eu voi tremura prin frunza-ți că o seva fără moarte Ce se scurge în cuvinte,adunându-se-ntr-o carte. Referință Bibliografica: Eu voi tremura prin frunza-ți / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2106, Anul VI, 06 octombrie 2016. Drepturi de Autor
EU VOI TREMURA PRIN FRUNZA-ȚI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382475_a_383804]
-
topesc. Și să curg peste pământuri iar, în ploile târzii, Tu să mă aștepți, bătrâne, multe toamne aurii, Eu voi tremura prin frunza-ți că o seva fără moarte Ce se scurge în cuvinte,adunându-se-ntr-o carte. Referință Bibliografica: Eu voi tremura prin frunza-ți / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2106, Anul VI, 06 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
EU VOI TREMURA PRIN FRUNZA-ȚI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382475_a_383804]
-
trupul marmoreu, Țepușul ce mă ține legat, să-l scoți odată, Să pot umbla pe cale, căci tare-mi este greu! Mă lupt de unul singur, dar nu fără de Tine, Credința mi-e armura ce-o port când sunt lovit, Cânt tremură piciorul și-n duh mocnesc suspine, Îmi amintesc cât Doamne, pe cruce-ai suferit. Această epopee aprinde-n mine dorul De-a explora mărirea, de-a fi cu Dumnezeu, Se-aștern cuvinte-n șiruri, se deapănă fuiorul Iubirilor ascunse de
ŞI IARĂȘI AI PLECAT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382476_a_383805]