2,155 matches
-
ușile din spate ale Casei de Cultură, unde câțiva infanteriști descărcau dintr-un camion cu prelată bidoanele albe cu telemea olandeză. Sărată foc telemeaua aceea de la ajutoare, aveau să remarce cei care mai apucaseră și ei câte o bucată, după ce trimișii lui Cangurașu își luaseră cuvenita parte de bidoane... Puțin respect Meseriașul, părea încă tinerel, soiul acela de ins uitat de vârstă, pirpiriu, bărbos, murdar de pap, sau ce-o fi fost mâzga aceea maronie cu care se mânjesc cizmarii, veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a-ncercat să vadă ce era adevăr în astea, dar... Chicoti amuzată. Îl trase spre ea, ca și cum ar fi vrut să-i șoptească cine știe ce taină. - Acuma... Până și la teveuri dau de câtva timp chestii de-astea, mistice, cu niște trimiși de-ai Chirului ăsta. Sau cu ceva, niște d’ăia care au venit tot din Baltă, după democrația asta cu care ne sufocăm. Cică ăștia ar fi teroriștii care au fost la Revoluțiade la Județeană. Au intrat și teroriștii de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din covor, în timp ce sângele meu, pulsând frenetic sub piele, îmi supune inima și plèmânii unei presiuni care amenințè sè absoarbè tot aerul din biroul direcotului, mè cheamè la ea! nu pot sè nu mè gândesc cè știe cine va fi trimisul, Matei, ce e?! Bine, domnule director, mâine la zece! evitându-i privirea, ne despèrțim dându-ne mâna bèrbètește, eu, cu gândul la ziua de mâine, M-a întâmpinat ca si cum nu mi-ar fi spus niciodatè sè nu mai vii, Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de dragoste e sortit să piară. Știu că acum, când îți scriu, peste umăr sunt privită de înțelepți nevăzuți care probabil îmi judecă gândirea. Poate sunt acuzată, poate achitarea mea va fi întâlnirea cu tine, până atunci sunt condamnată prin trimisul lor special, Mama, să-mi săvârșesc pedeapsa de vizionar nesătul de cunoaștere. Suspectată de a avea puteri precognitive, de a aduce imprevizibilul în viața monotonă a brăileanului, ceea ce i-ar tulbura existența, prostia sa calmă i-ar fi inundată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zis: "Dar cine ești, ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuți?" 23. "Eu", a zis el, "sunt glasul celui ce strigă în pustie: "Neteziți calea Domnului", cum a zis proorocul Isaia. 24. Trimișii erau din partea Fariseilor. 25. Ei i-au mai pus următoarea întrebare: Atunci de ce botezi, dacă nu ești Hristosul, nici Ilie, nici proorocul?" 26. Drept răspuns, Ioan le-a zis: "Eu botez cu apă, dar în mijlocul vostru stă Unul, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
Domnul, Dumnezeul lui Israel. 14. Toate căpeteniile preoților și poporul au înmulțit și ei fărădelegile după toate urîciunile neamurilor; și au pîngărit Casa Domnului, pe care o sfințise El în Ierusalim. 15. Domnul, Dumnezeul părinților lor, a dat din vreme trimișilor Săi însărcinarea să-i înștiințeze, căci voia să cruțe pe poporul Său și locașul Său. 16. Dar ei și-au bătut joc de trimișii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele, și au rîs de proorocii Lui, pînă cînd mînia Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
pe care o sfințise El în Ierusalim. 15. Domnul, Dumnezeul părinților lor, a dat din vreme trimișilor Săi însărcinarea să-i înștiințeze, căci voia să cruțe pe poporul Său și locașul Său. 16. Dar ei și-au bătut joc de trimișii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele, și au rîs de proorocii Lui, pînă cînd mînia Domnului împotriva poporului Său a ajuns fără leac. 17. Atunci Domnul a făcut să se suie împotriva lor împăratul Haldeilor, și a ucis cu sabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
ani, pe aici prin Italia și nu numai. Mă întreb însă dacă în acești zeci de ani ei au încercat să iasă din această condiție prin studiu și dorință fermă de emancipare. In sfârșit, sosește părintele Robu. Ce bucurie! Este trimisul lui Dumnezeu pentru mine. Atât de simplu, amabil, binevoitor. Tot drumul vorbim, el spunându-mi multe despre trecutul lui, ca și despre activitatea actuală ca paroh cu trei parohii în grija pastorală. Il admir în tăcere. Vorbim și despre criza
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
considerabil autoritățile din Principate, aflate atunci sub administrația militară rusă de ocupație și îngrozite de teama răspândirii flagelului. După cum ne informează un raport diplomatic din 12/24 decembrie 1830, al cancelistului consulatului austriac din Moldova, Ferro, aflat la Cernăuți, ca trimis al cancelarului Metternich, în urma înștiințării primite de la vicepreședintele Divanurilor, generalul rus contele Feodor Iakovlevici Mirkovici, membrii Divanului din Iași se întruniseră într-o ședință, în noaptea de 5/17 decembrie, spre a aviza asupra măsurilor de prevenire a cumplitei molime
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
medical, cauza a fost holera, iar din punct de vedere politic și moral - "criminala neglijență". El notează, la 8 august, că "ziarele spun grozăvii despre holericii respinși la [Turnu] Măgurele" de la primirea în țară pe motiv de carantinare, ei fiind "trimiși iarăși pe o corabie, fără scop"534. La fel, presa relatează "despre lipsa de hrană a convalescenților, despre frica doctorilor celor mari tremurând la telefon, pe când bolnavii pier fără căutare în lazarete". Este înregistrată și știrea că "față de halul lucrurilor
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
vedea ce întorsătură vor lua lucrurile cu privire la mine. 24. Și am încredere în Domnul că în curînd voi veni și eu. 25. Am socotit de trebuință să vă trimit pe Epafrodit, fratele și tovarășul meu de lucru și de luptă, trimisul și slujitorul vostru pentru nevoile mele. 26. Căci dorea fierbinte să vă vadă pe toți și era foarte mîhnit, pentru că aflaserăți că a fost bolnav. 27. Ce-i drept, a fost bolnav, și foarte aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
gustul artistic și sensibilitatea sufletească a unei burghezii care acum s-a cufundat în moarte și în pământ, într-un nor de praf și cenușă, și de aceea a fost redusă la tăcere și transformată în fosilă. Da, a spus trimisul Bisericii Suedeze. Sună frumos. Stilul dumneavoastră este remarcabil. Nereușitele lui, am subliniat eu, vor fi și ele amintite: picturile monumentale pe care nimeni nu voia să le aibă, sculpturile refuzate, certurile cu xilogravorii, beția... Cele mai mărețe existențe sunt rareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
imaginei în alb-negru, seriozitatea dogmei creștine, fără vreo șovăială sau sfioșenie, xilografia ca sfântă taină. Spre sfârșit, când se făcuse deja noapte, am spus: Ei bine, toate acestea ar intra în cartea mea despre Doré. E minunat! mi-a răspuns trimisul. întrece toate așteptările noastre. Chiar și arhiepiscopul va jubila. Și va sări în sus de bucurie. Am rămas tăcuți vreme îndelungată. Singurul zgomot care se auzea era un joagăr dinspre Gissträsk. Amândoi eram copleșiți de importanța copleșitoare a Bibliei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Erwin Strittmatter, am învățat că nu trebuie să scrii pentru a scrie. Și că poți face asta cu frâul lăsat liber, la pas sau la trap sau la galop. Trebuie doar să te ții sigur în șa. Cum a ajuns trimisul bisericii până în vale pe Drumul Militar, nu pricep. Trebuie să se fi poticnit și să fi bâjbâit mult, ținându-se de copaci pe poteca alunecoasă. Eu nu i-am dat nici un ajutor. Nu. Mi-am zis: Dacă va cădea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de poziția oarecum umilitoare în care se găsea. Trăia sentimentul democratic al unui duce situat în afara convențiilor și a normelor de clasă. Carosse jucase nenumărate roluri: regii George al V-lea al Marii Britanii și Carol I al României, arhiducele Otto, trimisul special al președintelui Statelor Unite, feldmareșalul Goering, ambasadori de tot felul, printre care cel al Italiei, al Rusiei și chiar Herr Abetz. Străluceau toți în memoria lui ca niște giuvaiere: avea sentimentul că unul sau altul dintre acești oameni mari putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pîrcălab de Hotin, Consatantin Celebi pîrcălab de Neamț, Malcoci pîrcălab de Roman. Cu ei poposiră și o mulțime de slujitori, așa că se umpluseră și locurile de popas dimprejurul târgușorului. Domnul era bucuros că noua Curte, deși costisitoare, izbutise să farmece trimișii împăraților străini. „Bine s-a mai potrivit îndemnul ca nimeni din boieri, până în cei de-al treilea rang, cu haine proaste să nu hie, că este de scârbă.” Înaintea domnitorului, postelnicii, copiii de casă, cu mari podoabe și cu fotaze
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
voia domniilor voastre! Mare învățat ești Doamne, rosti, retrăgându-se încetișor, clucerul Iordache, mulțumind, din ochi, Sfatului boieresc. Veți vedea câtă boierie va avea Ilie, spuse Domnul, ridicându-se din jilțul domnesc și îndreptându-se spre micul salonaș, unde, însoțit de trimișii străini și de câțiva oameni de încredere, se pregăti să prânzească. Să-l lăsăm pe Vodă să se desfăteze cu știuca umplută cu nuci și stafide, crapii proaspeți, aduși din iazurile care zălogeau apa Miletinului, la care se putea ciocni
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
era visul de veacuri al tuturor românilor. O să înfăptuiesc Unirea ca și Mihai Viteazul! se încredință domnitorul, tulburat de venirea diacului Radu. Măria Ta, rosti sfios, la vederea frumoasei domnițe, diacul. Îngăduie să-ți amintesc că te așteaptă sfinția sa Neofit, trimisul Mănăstirii Rodosului. Mulțumesc diece. Îți poruncesc s o însoțești pe domnița Catrina spre odăile pregătite dinainte! Și spune-i căminarului Nicoară să trimită străjeri destoinici pentru paza preafrumoasei domnițe! „ O să am o grijă în plus” își spuse domnitorul. „ Totmai cred
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
plus, a trebuit să așteptăm această navă de luptă trimisă de Enro și care nu va mai întârzia mult. Gosseyn fu de acord că măcar acest ultim punct reprezenta o anume importanță. Rămânea însă vital ca Prezicătorii să nu fie trimiși lui Enro. Cât despre așteptarea întoarcerii sale, se simțea mai puțin afirmativ. Acțiunea pe care urma s-o întreprindă putea să se dovedească a fi complexă și să ceară eforturi prelungite. Acum avea certitudinea că putea să se simila-rizeze înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
fort, când văzu pe altcineva spionând pușcăria, un om care nu arăta ca un gardian. De fapt, probabil că individul se strecurase în castel la fel ca el. Celălalt se prezentă ca fiind vasalul lui Takenaka Hanbei, Kumataro. — Sunt un trimis al Seniorului Hideyoshi, răspunse Tenzo. Cu acest schimb de replici, au știut că veniseră în aceeași misiune. Acționând împreună, au spart fereastra temniței și l-au ajutat pe Kanbei să evadeze. La adăpostul întunericului, au trecut peste meterezele castelului, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nu numai atât, dar când acel Kanbei îl salută pe Goto, ceru în grabă ca lectica să-i fie coborâtă la pământ și, ridicându-se în picioare, îi vorbi zâmbitor: — Generale Goto, sunt Kuroda Kanbei și mă aflu aici ca trimis al Seniorului Hideyoshi. Mă simt îndatorat că toată lumea mi-a ieșit în întâmpinare. Kanbei era complet lipsit de afectare. În calitate de emisar al inamicului, făcuse o impresie foarte favorabilă. Asta pentru că li se adresase din inimă, lăsând la o parte orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
părintești. E încă atât de nevinovat și de naiv. Era generalul inamic, comandantul Castelului Miki, Goto Motokuni. El și Kanbei conversau acum ca doi prieteni căci, nu mai înainte de sfârșitul toamnei de anul trecut, Kanbei se dusese la castel ca trimis al lui Hideyoshi, cerând capitularea. Cu acea ocazie, discutaseră amical. — L-ai adus, la urma urmei? Vreau să-l cunosc. Spune să-l aducă aici. La gestul blând de chemare al lui Kanbei, vasalul lui Goto ieși, ezitant, din spatele stăpânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
putea întâmpla astfel. Amândoi prevăzuseră că Muneharu n-avea să se lase cumpărat. — Drumul e periculos în timpul nopții. De ce nu înnoptați la castel, ca să plecați mâine dimineață în zori? insistă Muneharu. Nu era doar o simplă formalitate din partea lui, iar trimișii înțeleseră că aveau în față o ființă omenească realmente inimoasă. Era dușmanul lor, dar era și un om cinstit. Nu se poate, Seniorul Hideyoshi vă așteaptă cu nerăbdare răspunsul, spuse Hikoemon. Mesagerii nu cerură decât torțe și porniră la drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sălbatici. Focuri de tabără ardeau vii la fiecare post de gardă din lungul stăvilarului. Străjerii veniră în fugă și prinseră un om, în timp ce al doilea reuși să scape. Nu are importanță dacă e unul dintre soldații de la castel sau un trimis al clanului Mori. Seniorul Hideyoshi trebuie să-l interogheze pe acest om cu mare atenție. Comandantul gărzilor îl trimise pe captiv la Muntele Ishii. — Cine e omul acesta? întrebă Hideyoshi, ieșind pe verandă. Vasalii țineau lămpi de o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi, un vasal al Seniorului Nobunaga. Chiar în timp ce mă întrebam cum aveai să te descurci după moartea stăpânului nostru, am aflat despre marșul tău spre Amagasaki și Yamazaki. Dar, după aceea, n-am mai auzit nimic. — Am întârziat eu cu trimisul veștilor. Cuvintele ei păreau rezervate și rostite fără iubire, dar Hideyoshi tremura de fericire, ca și cum sângele i-ar fi năvălit prin tot trupul. În loc să fie alinat de fireasca dragoste maternă, simțea că dojana mamei sale arăta o iubire mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]