15,306 matches
-
multe ori, diavolul atacă tocmai în punctele cele mai dureroase și anume în relațiile cele mai profunde și puternice, pentru a atrage suflete pe calea lui. Un creștin adevărat, rupe acea legătură, pentru a rămâne alaturi de Dumnezeu. Grea și tristă alegere, însă singura corectă și necesară, după cum ne poruncește Mântuitorul Însuși: “Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.Nu socotiți că am
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Vremurile sunt grele și pentru părinți și pentru copii, dar și mai grele pentru părinții în vârstă care au acceptat cu resemnare tăcută, că nu mai este mult și vor fi dați afară pe ușa acestei lumi, ca niște îngeri triști și bolnavi. Este vremea când nu mai au nevoi prea multe, căci s-au împăcat cu ele, dar o vorbă blândă și o mângâiere ar însemna foarte mult pentru ei, deoarece îi pot aduce din neființa spre care alunecă lin
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
legii firii, aceeași pentru toate ființele, deoarece copiii sunt un dar neprețuit al lui Dumnezeu în viața omului. Dragostea pentru copii implică și un grad înalt de responsabilitate față de ei. Din nefericire, România vremurilor actuale, se confruntă cu un fenomen trist în care responsabilitatea unora dintre părinți se limitează doar la susținerea financiară. După anul 1989, statul s-a aflat în incapacitatea de a mai asigura locuri de muncă, necesitate vitală pentru existența celor care doreau acest lucru și pentru cei
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
în inima lui, și chiar în clipa asta mă uit la fața lui de actor aproximativ celebru și-l văd cum se scutură vio lent și spune acuma chiar că trebuie să plec și brusc tristețea se pomenește singură și tristă și abandonată undeva printr-o falangă prea puțin dureroasă de la degetul lui mic și stă madam tristețe și se uită la steagul ciuruit de gloanțele indiferenței și nu-i vine să creadă ce efemeră îi poate fi existența și zice
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
oglindă. Se uită spre femeia din spatele lui. Am ajuns, spune taximetristul. Știu, răspunde Sophia. Sophia ține portofelul în mâini. Privirea ei coboară spre portofel. Mâinile ei deschid portofelul și scot din el un card bancar. Sophia îi întinde cardul taxime tristului. Taximetristul vede că femeia a făcut un gest spre el, dar nu înțelege prea bine ce anume vrea. Se întoarce spre bancheta din spate. Vede mâna întinsă și vede cardul auriu. Cei doi oameni se privesc, în liniște. Vă rog
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
este zero zero zero unu, spune Sophia. Vă rog repetați. Taxi metristul are impresia că e subiectul unei farse de prost gust. Cineva își bate joc de el. Dar e prea obosit ca să riposteze. Zero zero zero unu, spune taxime tristul, aproape mecanic. Am să vă rog să-l memorați, spune Sophia. Vreau să fiu sigură că nu-l uitați după ce eu am să ies din mașină. Taximetristul dă din cap, în semn că a înțeles. Sophia deschide portiera mași nii
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
puține și contradictorii. Iși face apariția un agent de circulație de la comuna Banca. Dinspre Popasul Stâna Costești vine un camion echipat cu un plug pentru dezăpezire.Agentul aduce o șufa prevăzută cu cârlige.Timpul trece.Conducătorii auto se agită.Sunt triști.Nu se întreprinde nimic.Cei de la mașina dotată cu plug spun că așteaptă o mașină echipată cu freză.Ne spun că în fața ar exista o mașină TIR care blochează traficul.Oare ce-ar face Amundsen în aceasta situație ? La Radio
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Doctorița cea vitează Orice regulă desfide Cu mașina te salvează Dar cu ochii te ucide”. (G.Lesnea) „Sunt oameni care trăiesc fericiți fără să știe”. (Vauvenargues) Meandre Unii jurnaliști consideră că publicul e fericit dacă află din gazete numai știri triste. Pentru mulți oameni fericirea se măsoară în bunăstare materială. Se spune că 10% din populația țarii și-a asigurat bunăstarea pentru încă 9 generații. „Cine a început să se îmbogățească nu se mai poate opri”,spune un ilustru necunoscut. In
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Se minunau.El le-a povestit de dispariția soției și de înmormântare. Ei i au completat istoria,neștiută de el. In urmă cu câteva luni a venit la ei nora lor. Se stabilise în București.Le-a dat o veste tristă.Soțul ei murise într-un accident la locul de munca,strivit de un bloc de beton.L-a îngropat într-un cimitir din București.Le-a arătat și certificatul de deces.Intre timp își găsise un soț nou,originar din
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
am hăulit, și iar am început o tură de oraș. Istoria șamanismului românescu 145 — Fugim printre mațele și oasele lui Mozol, puiuților, striga Nea Nebunelea. Să vedem pe unde ieșim din el. în microraion, i-am văzut rânjetul admirativ și trist. — Cocoșei, ne deviază. Au schimbat macazul. Aia-i. A încercat să accelereze, da’ nu prea mai mergea. Tanti Justina stătea în spatele lui și-l strângea în brațe, contra țâțelor ei mari și căzute care se confundau cu burta, și-i
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
al lui Heidegger, nu-i altceva decât Piatra perfectă pe care o plămădește Adeptul hermetic? Arta, die Kunst, e obținerea Pietrei. Și știți cum numesc ei materia folosită? Mm? Nu? Și Heidegger, și alchimiștii o numesc pământ, die Erde. ÎRăbdare, triste cititor, futaiul vine imediat.) Max mi-a surâs politicos. Liza îmi pregătea patul și îi admiram gesturile precise în vreme ce gesticulam febril: — Uite, fiți atenți, textul lui Heidegger începe așa: care e raportul între Kunst, Kunstwerk și Künstler? Iar răspunsul pe
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de gustați, luați o felie din Imperiul Roman, mușcați cu poftă din cea asiatică, Dinastia Ming, Ping, Beau de Sting sau cum o mai fi, încercați și bucata aceasta din vremea Inchiziției, are amărăciunea clasică și inconfundabilă a perioadelor de tristă amintire, am intrat acum niște luni într-o sală de tortură, nu mă-ntreba ce-am văzut acolo, dar de mâncat n-am mai mâncat două zile. Clic, clic, vin roșu care curge în stacane, i se făcu poftă dintr-
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
crezi, Jack, promiți? Majordomul se apropie și mai mult de fotoliu și lăsă mâna înmănușată să se așeze pe umărul femeii. Apoi oftă și privi peretele înțesat de tablouri. Fiecare ținea captivă o poveste. În cele mai multe dintre cazuri, o poveste tristă. Expresii chinuite, priviri lugubre, morbide, femei și bărbați surprinși în posturi ciudate, iată și un tren care cădea de pe un pod, aveai senzația că se deșiră în drumul său către râul de dedesubt, de la o fereastră ieșise cineva și încerca
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nimeni. Sunt multe ascuțitori în Babilon, totul este să știi unde să le cauți și să joci un pic de teatru. Dar la asta mă pricep. Odată am jucat și în Romeo și Julieta, în liceu. A fost o experiență tristă, recunosc, am încurcat replicile, mi s-au descusut colanții și toată clasa a râs, însă pot spune că am o oarecare experiență în domeniu, nu? În pofida ochilor ei spălăciți, curva era frumoasă. Ca toate curvele. Nu i-am lăsat bacșiș
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de Crăciun, la Nașterea Domnului, când Îngerii cântă, iar copii umblă pe la case colindând. LANUL DE GRÂU Într-un sat Îndepărtat, pe o uliță aproape pustie, mergea un copil desculț și cu hainele prea largi ponosite.Ochii lui mari erau triști, iar pașii abia Îl purtau spre casa lui, unde zăcea pe un pat de paie, bunica lui, bolnavă.Ducea În brațe o pâine rotundă și neagră din secară și spera că dacă bunica ar mânca măcar puțin, ar mai prinde
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mai mult moș Nicoară Îi iubea pe copii.Ei sunt curați, nevinovați, gândea el.Iubea râsul lor, ochii lor mari, mâinile lor moi si jocurile vesele.Îl Înduioșau copiii slabi, bolnavi, obrajii lor murdari pe care curgeau lacrimi.Ce imagine tristă un copil făra mamă! Își zicea moșul.Căci și el a avut mamă.L-a iubit și a iubit-o. De aceea, iarna moș Nicoară aduce și azi zăpadă ca să-i bucure pe copii.Și le pune În papuceii curați
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
un Împărat fără putere.Și Pilat se spălă pe mâini În fața mulțimii și hotărî ca Iisus să fie răstignit. Nevasta lui Pilat veni În Încăperea În care el sta dus pe gânduri, Însoțită fiind de o femeie cu ochii adânci, triști, rugători și fără speranță. Femeia era Îmbrăcată cu straie lungi de o culoare Închisă.Era Fecioara Maria, Maica Domnului Iisus. Fecioara Maria se apropie Încet de jilțul În care sta Pilat, Îngenunchie, Își Împreună mâinile și-l ruga și-l
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
care o văzuseră spuneau că are mersul tgrațios, glasul bland și dulce, trupul Înalt și subțire, mâinile albe,ochii mari și blânzi, părul Împletit În cozi lungi și buzele roșii ca petalele de trandafir.Și mai auzi că ea era tristă și pierdută În gânduri căci Îl iubea pe el, pe Alun.Dacă-i pe așa, zise flăcăul, să mă Însor cu ea, răzbunând astfel moartea tatălul meu.Căci tatăl fetei plănuise deja cu cine s-o mărite.Cu gândul să
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
lumea, participase la expoziții internaționale până a ajuns... Nu, nu, nu, acolo, la Bayreuth, ea a vrut să fie alături de mine. Și-a prezentat expoziția și a plănuit totul, întâi expoziția, apoi venirea la București... De aceea era atât de tristă! Și-o amintea în sala de expoziție, cu părul ei blond, bogat, lăsat pe umeri, dând mâna cu unul, cu altul... Da, ea știa ce va urma. Nu, nu pot să cred că totul era calculat. Cred că destinul... Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
erai ciudat, păreai schimbat, tăcut, parcă ieșit dintr-o lungă și grea convalescență. Parcă uitaseși că lângă tine sunt eu, "Frăgezel" a ta. Nu mai vorbeai de iubire, nici de un viitor împreună. Îmi trece prin minte, rememorând acele momente triste pentru mine, un vers al lui Blaga: "Logodnică de-a pururi, mireasă niciodată"!... * Petre,Petre,Petre! Mă trezesc uneori în plină noapte strigându-te, chemându-te cu disperare, cu spaimă, să vii, să mă ajuți, să mă ții în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
așa se mănâncă. Ar trebui să faci din micul dejun masa cea mai plăcută a zilei. — Ție îți place, mamă? — Nu contează. Nu mai sunt bolnavă. Nici eu. Nu e-n ordine, Kazuko, zise mama, dând din cap și zâmbind, tristă. Acum cinci ani am căzut la pat din pricina unei afecțiuni pulmonare, deși am fost perfect conștientă că mi-o făcusem cu mâna mea. A trecut. Recenta boală a mamei, însă, a fost un adevărat supliciu. Și totuși, ea nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
timpul. Nu înțelegem nimic. Trebuie să trăiesc mai departe. Oricât aș fi de copil, nu pot doar să accept viața. De acum încolo trebuie să lupt. Am considerat că mama este ultima dintre cei care-și sfârșesc viața frumos dar trist, fără să lupte cu nimeni, fără să urască sau să trădeze pe cineva. De-acum înainte, astfel de oameni nu mai aveau ce căuta pe lume. Cei care mor sunt frumoși. Trebuie să trăiesc. Trebuie să-mi duc viața mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
loc în dreapta domnului Uehara. M-am așezat fără să scot o vorbă. Uehara mi-a umplut paharul cu saké. Apoi l-a umplut pe-al lui și-a zis răgușit: — Noroc! Paharele noastre s-au atins ușor, cu un clinchet trist. — Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac! strigă cineva. Chiuitura a fost preluată de altul: — Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac! Și-au ciocnit paharele zgomotos și au mai înghițit câte o dușcă de saké. Unul după altul au preluat refrenul fără sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
se făcuse miezul nopții. Vântul se mai potolise, iar cerul era plin de stele. Mergeam alături. Puteam foarte bine să dorm în aceeași cameră cu toată lumea. Uehara mormăi somnoros. — Vrei să fim împreună? am întrebat, râzând. A schițat un zâmbet trist. — Ăsta-i necazul. Eram dureros de conștientă de faptul că ceea ce simțea el pentru mine era dragoste. — Bei cam mult. Așa-i în fiecare noapte? — În fiecare zi. De dimineață. Are gust bun băutura? — Pute. Ceva în vocea lui m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Curcubeul meu. Copilul meu. Îmi venea să-l urăsc. Om fără principii. Mi s-a părut apoi un chip de o frumusețe nemaiîntâlnită pe lumea asta. Vibram de emoția dragostei reînviate. L-am sărutat și l-am mângâiat pe păr. Trista, foarte trista dragoste împlinită! Uehara m-a luat în brațe, cu ochii închiși. — Am greșit. Doar sunt fiu de țăran, nu? N-am să-l părăsesc niciodată. Sunt fericit acum. Chiar de-ar fi să aud toți cei patru pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]