1,859 matches
-
și convertirea a numeroși gentilomi constituie, în 1559, o amenințare directă pentru pacea și unitatea regatului, întrucît, conform ideilor vremii, într-un stat trebuie să existe doar o singură religie, aceea a prințului. Acest principiu (cujus regio, ejus religio) a triumfat în Germania în 1555 și a condus la coexistența în cadrul Imperiului a statelor catolice și a statelor protestante. Orice minoritate, care practică o religie diferită de cea a suveranului, este o amenințare pentru unitatea statului și trebuie să fie eliminată
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
personal de aceasta. Carol al IX-lea devine major în 1564, dar mama sa păstrează în realitate puterea în aceeași măsură. Coligny încearcă să profite de ascendentul pe care l-a căpătat asupra regelui pentru a face ca hughenoții să triumfe, dar el este eliminat la instigarea reginei mamă. După moartea lui Carol al IX-lea în 1574, fratele său, Henric al III-lea, urcă pe tron. El este inteligent, cultivat, conștient de îndatoririle sale. Dar prelungirea conflictului face ca soluționarea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
barocă Barocul. Încă de la sfîrșitul domniei lui Henric al IV-lea se face simțită în Franța influența artei baroce, născută la Roma către 1600, artă a spectacolului și a ostentației, artă a mișcării și a iraționalului, arta catolicismului victorios. Barocul triumfă mai puțin în arhitectură, comparativ cu pictura și arta decorativă: tablouri de Rubens pentru palatul Luxemburg, gravuri de Jacques Callot, catapetesme de biserici, decor pentru viața cotidiană, construcții efemere ca pompele funebre sau arcul de triumf pentru intrările regale. În
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cu sutele. Nașterea clasicismului. Dar această Franță barocă este de asemenea traversată de puternice curente opuse, făcute din ordine, măsură, atașament față de reguli. Așa se întîmplă în politică cu eforturile lui Richelieu și ale lui Mazarin pentru a face să triumfe ordinea monarhică față de toate forțele centrifuge. La fel în literatură cu crearea în 1635 a Academiei Franceze și cu succesul primelor tragedii ale lui Corneille, care pregătesc triumful idealului clasic. La fel în domeniul gîndirii cu publicarea în 1637 a
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
drepturi. Atunci cînd se ajunge la a nu mai ghilotina preoți și nobili, ci pe Danton și Hébert, ziaristul de la popularul Père Duchesne, atunci cînd Robespierre se izolează din ce în ce mai mult într-o putere oarecum absolută, coaliția fricii se organizează și triumfă. Ea face să cadă, la 9 Thermidor anul II (27 iulie 1794), capetele lui Robespierre și ale prietenilor săi și asigură prin aceasta propria sa supraviețuire și timpul refluxului. Republica burgheză și Marea Națiune Protejarea celor dobîndite. Învingătorii din Thermidor
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
publică, regicid și apărător al lui Robespierre...pînă cînd îl abandonează la 8 thermidor, ținu un discurs pentru a lupta împotriva "idiomurilor". Pentru el, patru regiuni sînt în mod deosebit închise limbii franceze și deci periculoase: Bretagne și Vendée, unde triumfă spiritul de independență și autoritatea clerului; Alsacia, unde se vorbește limba prusacilor și a austriecilor; Țara bascilor, unde ruptura radicală a limbii interzice difuzarea legilor; Corsica, care servește drept bază influenței engleze și unde folosirea limbii italiene favorizează acțiunea papei
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
bancherul Casimir Périer, care definește un program "pe linia de mijloc": "În interior, ordine fără sacrificarea libertății, în afară pace fără să știrbească deloc onoarea". Casimir Périer, apoi succesorii săi (liderul "partidului rezistenței" este răpus de holeră în aprilie 1832), triumfă asupra tulburărilor sociale, asupra tentativei de revoltă legitimistă animată de ducesa de Berry, a societăților secrete republicane. Represiunea este dură, mai ales în aprilie 1834, cînd sînt ridicate baricade în cartierul primăriei, la Paris, și cînd soldații îi masacrează pe
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
guvernului pentru muncitori" este însărcinată să reflecteze la problemele sociale. Primele alegeri cu sufragiu universal au loc în ziua de Paști, 23 aprilie 1848. Dacă climatul se deteriorează deja la Paris, sub efectul dificultăților economice și financiare, spiritul anului 1848 triumfă încă în provincie. Proporția de participare este remarcabilă: corpul electoral, din care femeile sînt totuși excluse, este brusc ridicat de la 240.000, la sfîrșitul monarhiei din Iulie, la 9.395.000 de electori. 7.835.000 dintre ei votează, adică
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Februarie, el a cunoscut închisoarea, a stat mult timp în exil. După alegerea sa, jură credință Republicii, constituie un guvern esențialmente conservator și pare a fi astfel omul Partidului ordinii, format din moderați și din monarhiști, ca Thiers. Partidul ordinii triumfă în alegerile legislative din 13 mai 1849, în timp ce republicanii moderați suferă o înfrîngere dureroasă. Dar noua Adunare conține totuși o minoritate de democrați-socialiști, "montagnarzii". Polarizarea vieții politice se accentuează după revolta din 13 iunie și după legile de represiune care
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
își pierde puterea constituantă. Dar regimul rămîne ambiguu, balansînd între orientarea liberală a lui Émile Ollivier și tendințele profunde ale împăratului, ostil regimului parlamentar, preocupat să-și regăsească autoritatea apelînd la popor. Cezarismul plebiscitar al lui Napoleon al III-lea triumfă cu ocazia plebiscitului din mai 1870: contra 1.500.000.de nu, 7.358.000 de da aprobă propunerea ingenios redactată: "Poporul aprobă reformele liberale operate în Constituția din 1860 de către împărat...". Spre marea disperare a republicanilor, Imperiul pare din
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
el le preconizează delimitîndu-le în același timp, a individului, a presei, a sufragiului, a reprezentării naționale, a guvernului care este emanația acesteia, constituie platforma opoziției liberale. 24. Republică parlamentară și laicitate (1870-1914) Născută din revoluția de la 4 septembrie 1870, Republica triumfă asupra conservatorilor monarhiști. Ea reunește democrația politică, regimul parlamentar și laicitatea. Cu sfîrșitul secolului, se afirmă ascensiunea socialismului. A III-a Republică se naște în plină dramă. Războiul continuă, dus de guvernul Apărării naționale, compus din deputați republicani de Paris
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pe viață de către Adunarea națională, apoi cooptați. Monarhiștii nu-și pierdeau speranța în faptul că aceste instituții ar fi putut avea cîndva în fruntea lor un monarh constituțional. Criza din 16 mai. Alegerile legislative din 1876 conferă majoritate republicanilor, care triumfă în special în est, sud-est și în regiunea pariziană. Mac-Mahon cade mai întîi la învoială cu această majoritate, apoi constrînge la demisie pe republicanul moderat Jules Simon, la 16 mai 1877. În fața Camerei, unde 363 de deputați protestează în mod
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Mac-Mahon uzează de dreptul său de dizolvare. În alegerile din octombrie, republicanii rămîn majoritari, obligîndu-l pe Mac-Mahon să "se supună", după spusele lui Gambetta. În ianuarie 1879, odată cu cucerirea Senatului și cu demisia lui Mac-Mahon, înlocuit de Jules Grévy, Republica triumfă în mod definitiv. Parisul redevine capitală, 14 iulie devine sărbătoarea națională și La Marseillaise, imnul național. Viața politică a celei de-a III a Republici este profund marcată de această naștere dificilă. Criza din 16 mai discreditează dreptul de dizolvare
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
operă de unitate, așa cum o arată legea militară din 1889, care suprimă voluntariatul și scutirile de serviciu militar ("preoții cu raniță"). Inspirația profund laică se manifestă în lupta împotriva congregațiilor (expulzarea iezuiților în 1880) și restabilirea divorțului (1884). Unitatea republicană triumfă în primărie, loc de "republicanizare a decorului" (M.Agulhon), în cazarmă, dar mai ales în școală. Spiritul legilor școlare republicane este impregnat de încredere în știință și progres și de patriotism. Sub influența lui Jules Ferry, legea asupra gratuității învățămîntului
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Republican radical și radical-socialist, fondat în 1901. Dar congregațiile trebuie să solicite o autorizație și, supuse controlului strîns al statului, pot fi dizolvate prin decret. Siguri că nu obțin autorizația, iezuiții pleacă din nou în exil. Blocul grupărilor de stînga triumfă cu puțin în alegerile din 1902. Radicalii se instalează la guvernare cu "moș Combes", radical violent anticlerical. El aplică legea asupra asociațiilor cu cea mai mare rigoare, refuzînd sistematic cererile de autorizare. Legea din 7 iulie 1904 interzice învățămîntul tuturor
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
avînt, bazată pe un tip de avere în care sporește partea averilor mobiliare, mai ales după 1881 și a valorilor bursiere. De asemenea, partea averilor legate de intreprinderea industrială crește în mod notabil. Odată cu cea de-a III-a Republică triumfă burghezia bună a talentelor, avocați de renume sau medici celebri, ingineri și o nouă aristocrație republicană de înalți funcționari. După criza din 16 mai 1877 are loc, în mod cert, o anumită democratizare a personalului de conducere și ascensiunea celui
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
clase" și democrația republicană. 26. Expansiunea franceză în lume în secolul al XIX-lea Colonizarea se reia cu cucerirea Algeriei și inițiativele celui de-al Doilea Imperiu. Dar avîntul său datează de la cea de-a III-a Republică. "Partidul colonial" triumfă în luptă cu opozițiile și cu indiferența. Înainte de război, Franța era prezentă în Africa de Nord, în Africa neagră, în Madagascar, în Indochina. Primele inițiative Pînă în 1852, inițiative diverse. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Franța nu dispune decît
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
-a Republici. Armistițiul nu antrena prin el însuși sfîrșitul regimului celei de-a III-a Republici. Dar acesta a căzut din cauza dezastrului de care a fost considerat responsabil. Mașinațiile lui Pierre Laval, ministru de la 23 iunie, apoi vice-președinte al Consiliului, triumfară asupra rarelor rezistențe. La 10 iulie 1940, Adunarea națională, prin 569 de voturi contra 80 și 20 de abțineri declarate, "dă puteri depline guvernului Republicii, sub autoritatea și semnătura mareșalului Pétain, în vederea promulgării, prin unul sau mai multe acte, a
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
apărării naționale, la 31 decembrie 1945 el pune dilema: "se dorește un guvern care să guverneze sau se dorește o Adunare omnipotentă?" La 20 ianuarie 1946, el demisionează, sperînd probabil să creeze situația care i-ar permite să facă să triumfe ideila sale, după ce ar fi fost rechemat. De fapt, doar o mică parte dintre francezi (27% după IFOP) dorește atunci reîntoarcerea sa. Socialistul Félix Gouin devine președinte al guvernului provizoriu. Majoritatea comunistă și socialistă a Constituantei adoptă un proiect de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
nici limba boierească a vremii sale, ca Vasile Drăghici, traducătorul lui Robinson Crusoe, nici limba boierească, dar literarizată a lui Conachi, nici jargonul latinist al lui Laurian, nici acel italienist al lui Eliade, nici limba nouă literară, cea care a triumfat, pe care o scriem azi, a lui C. Negruzzi. El întrebuințează unele expresii și de la unii și de la alții, plus arhaisme reînviate de el, ori de școlarii săi, însă, în orice caz, prin limba sa, trebuie să-l caracterizăm ca
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
latiniști, franțuziți: "Dacă-i vorba pe schimbare, pe înnoire, să schimbăm, să înnoim, să ștergem trecutul rușinos!...", "Moderații", ca C. Negruzzi, au fost cumpăniți în toate, au fost deci împotriva "liberalilor": a latiniștilor, a franțuziților. (Mai târziu, după ce "liberalii" au triumfat, "moderații" de ieri, fără să-și schimbe ideile, se pomenesc în situație de "conservatori": junimiști...). Iar socialiștii, ca să mai dăm un exemplu de cum omul e dintr-o bucată, au fost realiști, ateiști, fonetiști - în sfârșit, împotriva tuturor atitudinilor și doctrine-lor
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Sandu Napoilă, e o ușoară exagerare a unor sentimente ale lui Sandu făcută cu umor și cu simpatie, și poate am avea dreptul să spunem că "ultra-retrogradul" e un epitet ironic la adresa "revoluționarilor". Acum, când bonjuriștii și duelgiii, în sfârșit, triumfă (să ne aducem aminte cum Alecsandri se indigna pe la 1840 că ei n-au trecere în Moldova), Alecsandri, nemulțumit, îi caricaturizează, le ridiculizează lupta și triumful. Acum se vede clar că tendința, să-i zicem, "junimistă" (în înțelesul ce am
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mult la efectul comic al vorbirii, l-au caricaturizat cu mijloace așa de ieftine, încît nu l-au redat niciodată. Grecul din țările române de la începutul veacului al XIX-lea, fanariotul lacom și fără scrupule, inventiv când era vorba să triumfe, are o oarecare asemănare cu grecul pervers și lacom din Roma imperială, care a fost zugrăvit de Sienckiewicz în Quo Vadis. Chilon Chilonides este desigur un intelectual, este un paria persecutat, și nu aproape un stăpân, ca cei de la noi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a argumentat Antonio Gramsci, "socializate critic" (Gramsci: 1969, 23) deoarece sunt, în definitiv, social construite. Leninismul se pronunță împotriva socializării critice a ideilor sale de bază. Acesta utilizează ideile pentru proiectul său politic radical, argumentând că, numai după ce revoluția va triumfa pe toată suprafața globului și clasele sociale vor fi abolite, ideile vor putea fi folosite liber, fără a servi "obiectiv" cauza "burgheză", perpetuând astfel exploatarea economică, socială și politică. Aceasta echivalează cu construirea unei lumi apolitice prin mijloace hiper-politice. O
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
unitatea Partidului. Fără unitate Partidul nostru nu ar fi fost în stare să sfideze teroarea criminală a fascismului hortyst de-a lungul unui sfert de secol. Fără unitatea Partidului nostru și a clasei muncitoare, democrația populară nu ar fi putut triumfa în țara noastră, și clasa muncitoare aliată cu țărănimea muncitoare nu ar fi câștigat puterea. Această unitate, unitatea Partidului, a clasei muncitoare și a oamenilor muncii, trebuie păzită ca lumina ochilor noștri. Să încurajăm organizațiile Partidului nostru, în manieră disciplinată
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]