2,009 matches
-
în memore. De unde palatele gigantice, colonadele de piatră gălbuie, enimele podele de marmură mozaicată pe care mă văd trecând, halucinat, atât în vise cât și într-un fel de erupții ale viziunii în rest, când mă aștept mai puțin, în troleibuz sau când privesc pe fl reastră? De unde cartierele complet necunoscute, desenate atât de limpede încît aș putea descrie fiecare clădire ce mărginește acele piațete triunghiulare, străbătute de cîte-o singuratică șină de tramvai? De unde statuile? Femeia de piatră din centrul pieței
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Barbu Văcărescu. Acolo asfaltul era spart și se făcea o groapă adâncă, plină de țevi, peste care trebuia să treci peste niște scânduri ce se tot clătinau. Erai apoi într-o țară străină. Pe Barbu Văcărescu treceau ca niște năluci troleibuzele. Mircea nu le mai văzuse niciodată. Se agățau de fire cu niște antene lungi, și nu făceau aproape nici un zgomot. Luaseră și ei de câteva ori troleibuzul, pe seară, ca să se-nfunde într-un oraș feeric, cel pe care-l
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Erai apoi într-o țară străină. Pe Barbu Văcărescu treceau ca niște năluci troleibuzele. Mircea nu le mai văzuse niciodată. Se agățau de fire cu niște antene lungi, și nu făceau aproape nici un zgomot. Luaseră și ei de câteva ori troleibuzul, pe seară, ca să se-nfunde într-un oraș feeric, cel pe care-l vedea de la geam, cel pe care-avea să-l viseze de-atîtea ori. Erau acolo clădiri cu coloane groase, străvezii în lumina scăzută, cupole ridicate la înălțimi nemaipomenite, statui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
În bani și cadouri pentru copiii muncitorilor. Fermierul era singur, soția lui murise de câțiva ani dar, pe cei cu care lucra, Îi considera ca fiind marea lui familie. Apasă pe accelerație...tată! Abia se luminase de ziuă și scara troleibuzului 85 gemea de pasageri agățați pe scară. Trebuia să ai răbdare, să nu Încerci să-ți schimbi poziția, că și Începeau apostrofările. Bucureștenii erau foarte matinali, grăbiți și nervoși. O femeie În jur de patruzeci ani Își căuta din privire
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
din privire fiica rămasă pe scară. Șoferul mâna ca nebunul iar femeia era din ce În ce mai alarmată. Andreea! unde esti dragă, nu te văd... Stai liniștită, mamă, mă țin bine. Oricum la prima stație coboară toată lumea, urmează Gara de Nord. Încă din stația de troleibuz se creau grupuri oarecum compacte, către diversele case de bilete ale gării București Nord. Parcă tot orașul s-a sculat cu noaptea În cap...bombănea Andreea. Ia seama să nu te Înjure cineva...o atenționase mama. Abia scăpate de vacarmul
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
-mi spui tot, adăugase Andreea, intrând În compartimentul unde erau puse bagajele. Odată coborâte din tren, pe peronul gării, mama spusese cu nostalgie: Abia aștept să văd marea... . Mare....caldă...calmă și...udă. Râd amândouă Îndreptându-se spre stația de troleibuz. Mi-ar place să călătoresc cu vaporul, mamă! Credeam că-ți place să călătorești cu mine, zisese mama amuzată de fanteziile fiicei sale. N-am putea lua un taxi? Cu atâtea bagaje... Întrebase Andreea. Hai să ne mulțumim cu troleul
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
un grafic și altceva nimic nu-l interesa. Mai avem de trecut hopul de la recepție, după care știm exact În ce cameră vom sta, iar restul zilelor vor fi o reală vacanță, draga mea, oftase mama Andreei, când coborâseră din troleibuz. Cu puțin noroc au trecut și de recepția hotelului, de numai trei stele ce și l-au putut permite, biletele fiind luate prin sindicat, iar după puțin timp erau deja instalate Într-o cămăruță cu două paturi, destul de cochetă și
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Bonaparte! Elan exagerat. Eternitatea locală nu se obținea ușor Între numeroșii Napoleoni ai competiției pentru glorie. L-am revăzut, apoi, după vreun an, la Capșa, unde mă invitase la prânz, să-mi arate prefața. Veneam cale lungă, cu tramvaiul și troleibuzul, tocmai de la Ciurel, de la ISCPGA, Institutul de Studii, Cercetări și Proiectări pentru Protecția și Gospodărirea Apelor, unde devenisem „cercetător științific principal” și eram, ca de obicei, În pulover. Portarul mă oprise la ușă, costumația mă excludea din clientelă: regula vestimentară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pe scrisori și scrii În chitanțier până te doare mâna. Pleci acasă cu vreo șapte lei În buzunar, nivelul bunăstării tale materiale s-a mai ridicat, fără a pune la socoteală și leafa de 750 de lei pe lună, În troleibuz citești nuvela Vuietul de Ion Lăncrăjan, publicată În ziarul Scânteia, iar acasă te Întâmpină privirea mută și Îndurerată a mamei tale. Răzbate către tine gândul ei chinuit. Când o să faci și tu ceva În viață? Și tot În gând Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
strâmbându-mă la ea. Din fericire, începea să se lumineze de ziuă și un vânticel de primăvară vestea răsăritul soarelui. Împotriva oricărui principiu, mi-am cumpărat o gogoașă fierbinte cu mult zahăr din Piața Amzei și, mergând spre stația de troleibuz, am zărit doi puști care stăteau pe trotuar în piață, asistând resem nați la aranjarea tarabelor de către adulții familiei. — Azi e ziua voastră norocoasă. Uite aici un cadou pentru voi, le-am spus eu și le-am dat toate tuburile
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
apucat un râs isteric la acest gând. Râdeam fără să mă pot opri, ținându-mă cu mâna de falca dureroasă. Cu cât durerea zvâcnea mai tare, cu atât mai tare râdeam. Era chiar mai ceva ca în liceu, când, în troleibuz, prietena mea cea mai bună îmi arătase un deget ca să mă înveselească după ce luasem un trei la fizică. A doua zi l-am condus la aeroport. Ca și cu o zi înainte, era abătut și bătrân. Strâns cu ușa - m-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lăptarului de lapte. A trebuit să părăsesc zona pentru alte tentații, dar, într-un fel, nu cred că am făcut vreodată altceva decât poezie. Azi însă nu mai citesc așa, pe stradă. Mai citesc, de plictiseală, în lungile drumuri cu troleibuzul prin oraș, când cotrobăi în geantă și scot una dintre cărțile pregătite pentru cursurile de la facultate. Ce-or înțelege tipii care mi se holbează peste umăr din bucoavnele delabrate, lipite cu scoci, de la bibliotecă, citite de unul ca ei, cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
l-am și întîlnit în împrejurări în care l-am putut admira (la Iași în 1979, la Colocviul național de poezie, pe 22 decembrie 1989, la prima adunare liberă a scriitorilor, pe când afară se trăgea cu trasoare, apoi mereu în troleibuzul 66, cu care am avut ani de zile un drum comun, recent la o emisiune la ProTv, unde am recitat din Eminescu) și cred că azi aș putea pune degetul pe miezul artei lui Doinaș, atât de greșit înțeleasă în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
aer care te frige sau să-ți lași, ca într-un derizoriu Hali of Fame, urma pașilor imprimată în asfaltul topit? Pentru că nu poți scrie, nici măcar dimineața devreme, când ai scris bine întotdeauna, încerci măcar să citești. Plimbi după tine, prin troleibuze sufocante (vai, ai treburi de făcut, telefoane de plătit, recomandate de luat de la poștă) o biată carte ale cărei pagini sânt curând umede de la degetele tale. Te străduiești să-nțelegi câte un paragraf și uneori chiar reușești, și-atunci vine
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Băiuțeii (roman) Pentru mama, care na copt în viața ei o plăcintă, dar ne-a făcut fericiți. 1. Câte ceva despre Cristos Coșuță mi-a spus întotdeauna să nu-l pocnesc pe Cristos. Stăteam în troleibuz agățat de bară (într-unul din momentele alea tembele în care nu poți să spui altceva despre tine decât că stai în troleibuz agățat de bară), când, dintr-odată, zbang, l-am văzut pe Coșuță. L-am văzut oprit în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
1. Câte ceva despre Cristos Coșuță mi-a spus întotdeauna să nu-l pocnesc pe Cristos. Stăteam în troleibuz agățat de bară (într-unul din momentele alea tembele în care nu poți să spui altceva despre tine decât că stai în troleibuz agățat de bară), când, dintr-odată, zbang, l-am văzut pe Coșuță. L-am văzut oprit în mijlocul străzii, târșâindu-și piciorul drept prin praf, până când praful s-a dat la o parte și n-a mai rămas decât asfaltul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ultima lui salvare, dacă tot nu știa să fluiere, era ca necunoscutul de pe aleea Băiuț - Cristos Salvatorul - să nu ia bătaie. O să-l bat, âi spuneam eu. Nu, n-ai voie, îmi spunea el. Și a trebuit să merg cu troleibuzul până spre Universitate ca să-mi aduc aminte de ziua în care împlinisem cinci ani și jumătate. Cristos se întorsese de la țară Cristi. Era un țăran prost care nu-și mai amintea nimic (ca și cum înserările acelea erau doar niște vise de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la o parte și nu va rămâne decât asfaltul. Sunt aproape convins, fără vreun argument de bun-simț, ci mai mult pe baza unor intuiții difuze, că există o atracție bizară (sau măcar o simpatie îngăduitoare) între luminițele fistichii nenumite și troleibuzele Bucureștiului. Aș putea chiar, dacă s-ar afla vreun foc la îndemână, să-mi pârjolesc puțin degetele doar ca să vă demonstrez că, deși R.A.T.B.-ul nu a încheiat un contract cu partea nevăzută a lumii, există un traseu, poate aerian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
R.A.T.B.-ul nu a încheiat un contract cu partea nevăzută a lumii, există un traseu, poate aerian, din care, mai ales într-unul din momentele alea tembele în care nu poți să spui altceva despre tine decât că stai în troleibuz agățat de bară, se poate zări, ca un decupaj strălucitor, teritoriul acela dreptunghic și înțesat de blocuri, mărginit la nord de bulevardul Drumul Taberei, având hotarul de vest la Valea Ialomiței, iar cel de est la Valea Argeșului, pentru ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca „un puf minuscul, asemănător funigeilor... să se fi înălțat și să fi plutit pe deasupra acoperișurilor, bulevardelor, copacilor, turlelor de biserici, piețelor și maidanelor, să fi ajuns într-un târziu peste blocurile din Drumul Taberei“, s-ar putea ca acest troleibuz ciudat să fie mult mai îngăduitor decât orice avion cu motor (despre care se știe că nu te va lua în zbor pe motivul năucitor că ești mic și te cheamă polonic) și să te lase să privești sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un sanctuar. Nici eu, nici, cu atât mai puțin, Radu nu am încercat să pângărim cu degetele noastre minunea, era de ajuns că se află în fața noastră pulsând, ca o dovadă vie că poveștile au fost întotdeauna adevărate și că troleibuzele se pot transforma în bizoni. Semnificația sanctuarului acela, despre care Radu credea cu tărie că semnalează prezența, poate în vreo movilă de pământ, poate în vreo scorbură neștiută, a lui Manitu, am aflat-o un pic mai târziu, după ce ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bălăriile mai creșteau doar în spațiile verzi dintre blocuri, în crăpăturile asfaltului și în cele trei văi importante - a Argeșului (unde întorceau autobuzele 68, 108 și 118), a Oltului (unde avea cap de linie 105) și a Ialomiței (unde opreau troleibuzele 84 și 93). Într-o zi, să zicem vineri, a sosit epoca boxului. Și epoca boxului a coincis cu perioada marilor hemoragii nazale. Nu prin intermediul pumnilor, cum s-ar putea bănui, ci cu totul altfel. Giani Pascu s-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
plece se opri În loc contrariat. Își aduse aminte, nu avea bani românești. Zâmbi, sărutând-o pe vârful nasului. „Ce să fac? Sunt nevoit să mă reped până În centrul orașului să schimb câțiva dollars. Mă Întorc repede...”. Tony Pavone coborî din troleibuzul 89 la Universitate. Tranversă bulevardul Încercând să se orienteze. Cum de fapt, nu avea cunoștință unde se află banca pentru schimbul valutar, se Îndreptă către Strada Doamnei, unde Își reamintea unele instituții și unde se află tot felul de bănci
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
flori...” Îngână fata sărutându-l. „Pot fi garoafe...?” „În cazul acesta, te voi copleși cu dragostea mea. Totuși, nu țin neapărat...” Atena Îl Îmbrățișă sărutându-l dragăstos iar de la fereastră Își conduse cu privirea prietenul până ce acesta se urcă În troleibuz. Mai contemplă câteva momente spațiul Înconjurător, apoi se așeză În fotoliu Încercând să recapituleze cele Învățate.Repetă unele fraze În câteva rânduri Însă cum, gândurile i se Învălmășeau În cap Într’o oarecare dezordine, renunță. Plictisită, evident posedată de o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dimineții pipăindu-se. Realizând Întradevăr grozăvia visului, răsuflă ușurat. Bucuria de-a trăi, Îl ajută să-și revină din șocul suportat, să aibă Încredere În el, În ziua de mâine...!! O lăsă pe Atena dormind, coborând În stradă. Circulația tramvaielor, troleibuzelor era suspendată. Merse Încet către centrul orașului, făcând unele pauze În jurul unor cercuri de oameni ce comentau dezastrul, ascultând părerea lor, Încercând să centralizeze concluzii. Imaginea Cerului În flăcări ce cu o seară În urmă Îi amplificase imaginația, mai persista
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]