1,874 matches
-
distanța dintre lumi sporește și prin decalajul între timpul acțiunii, în intenție o cronică a anilor 1913 și 1914 într-o Moldovă idilizată, feeric-convențională, impregnată de poezie, și momentul publicării. Erotismul incipient, plin de candoare al unor personaje creionate din tușe delicate, este surprins prin înregistrarea schimbărilor aproape imperceptibile ce se petrec în sufletul acestora odată cu trecerea de la copilărie la adolescență. Cu următorul roman, Viața cea de toate zilele (1940; Premiul Academiei Române), atenția scriitoarei se va îndrepta spre viața de familie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
cunoaștere a copilului, a cărui privire limpede naratorul-scriitor știe să și-o reamintească. În acest mod violent contrastant se livrează o lume pasionat colorată, o umanitate bogată în tipuri și fizionomii expresive. Într-o frazare concentrată și alertă scriitorul folosește tușe viguroase, percutante; stilul său nu lâncezește niciodată, imaginile prind contur puternic și viața personajelor pare accelerată. S. are prea multe de spus, pare să nu aibă timp de analiză psihologică ori pentru descrierea poetic-fastuoasă a oamenilor și a lucrurilor. Această
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
vitale, dar nu infailibile), era o pradă ușoară pentru Ministerul român al Adevărului. Comparat (în mod implicit) cu stalinismul românesc înfățișat în literatura „obsedantului deceniu”, regimul lui Ceaușescu părea o înfloritoare democrație. Oricum, noul mutant literar-propagandistic adăuga cel puțin o tușă de umanitate chipului crud al comunismului. Ca „valoare de adevăr”, i-am preferat întotdeauna literatura stalinistă autohtonă, primitiv realist-socialistă, deoarece de multe ori conserva funcția sociografică a ficțiunii, pe care o prețuiesc la fel de mult ca literaritatea pură, arta pentru artă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Putem numi această quasi-absență a unui idiom propriu cameleonism, lipsă de program estetic, ori eclipsă a spiritului critic în raport cu gusturile clienților? Probabil că există o doză de adevăr în toate acestea 21. Dacă adăugăm acestui portret complex și cele câteva tușe care nu se lasă modelate (confuziile destul de frecvente care se fac între modernism și Art Deco, acesta din urmă destul de consistent prezent în epocă; arhitectura "maură/ florentină" ca fenomen atipic, de succes), avem reprezentarea caleidoscopică a unor orașe care se
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
sexual de fata albă, este exact chiaburul care, importat din imagologia sovietică, va apărea în filme românești de propagandă comunistă din anii ’50, ca Răsună valea sau În sat la noi. Marele cineast american știe că propaganda se face în tușe groase, cu băgarea degetului în ochi pentru a pătrunde, așa cum teoretiza Adolf Hitler, până la nivelul cel mai de jos al audienței. Mai întâi apare intertitlul : „Ziua alegerilor. Toți negrii primesc buletine de vot, în vreme ce albii de seamă sunt izgoniți din fața
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
hârtii de 25, mi-a pus Dumnezeu mâna- n cap. Trebuie să fie cel puțin 300 de lei. Dar dacă-s sute ? Dacă-s sute, nu mai dau pe la slujbă o săptămână. Scot adeverință de la medic și mă duc la tușa la țară să cumpăr un porc”. Pentru prima dată, realitatea umană e pusă în opoziție limpede cu frazeologia de prezidiu. Același Ciubuc invocă icoana sfintei Parascheva, pusă pe perete de soacră- sa. Poruncile sfintei trebuie ascultate, spune Ciubuc, și această
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
această direcție. Imediat după victoria PSD în alegeri, Primul Ministru Adrian Năstase declanșa o vastă campanie de epurare a funcționarilor din ministere și agenții guvernamentale, declarând cu cinism că "funcționarii numiți de CDR mai au de stat o tură pe tușă". Chiar și companii private au primit avertizări amenințătoare din partea guvernului când au încercat să angajeze specialiști care lucraseră în Administrația prezidențială sau în alte poziții de notorietate între 1996 și 2000. Această politică a devenit extrem de agresivă după alegerile din
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în biografia intelectuală a scriitorului examinat. Formația intelectuală și culturală a lui Marin Preda, profilul moral al prozatorului, natura raporturilor sale cu experiența nemijlocită a existenței și cu literatura, cultura universală, în fine, configurarea conștiinței de scriitor sunt investigate în tușe rapide, aerate, fără detalieri fastidioase, dar cu observații revelatoare și convingătoare. Interesante sunt glosările despre „complexul insignifianței”, esențial pentru o întreagă familie de personaje ale lui Preda, dar, în general, subestimat ori ignorat de comentatori. Un întreg capitol detaliază chestiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
prezentarea sumară a cadrului politic, reluând narativa pe care am suspendat-o în capitolul anterior. Merită reiterat caracterul succint al descrierii de față, care nu se vrea o analiză de istorie politică, ci dorește în schimb să schițeze, prin câteva tușe, tabloul politicii românești între cele două uniri prin care s-a închegat și ulterior consolidat statul național unitar român. Lucrările călăuză după care ne-am ghidat și la care trimitem pentru analize infinit mai profunde ale perioadei în cauză sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
suflări a "națiunii noastre socialiste", programul schițează cea mai mistificată versiune a trecutului național, în care miturile naționalismului interbelic și miturile socialismului postbelic se hibridează în marea epopee social-națională a poporului român. Iată tabloul impresionist, zugrăvit printr-un minim de tușe, care redă panorama istorică a românilor. În chestiunea originii, Programul... statuează doctrina tracismului. Civilizația traco-dacă, în fondul căreia își are obârșia spiritualitatea poporului român, este elevată la rangul celor mai avansate civilizații ale antichității (greacă, romană, persană etc.), cu care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
epocă a marilor realizări tehnologice și industriale, și a afirmării naționale pe plan mondial); ii) contra-narativa liberală, articulată de intelighenția anticomunistă, din care făceau parte disidenții și victimele directe ale represiunii regimului totalitar, în care trecutul comunist era zugrăvit în tușe grave și sumbre, ca o jumătate de secol tragică a existenței românești (Ciobanu, 2009, p. 318). Mai bine de 15 ani de la răsturnarea regimului comunist, dominantă în arena publică a fost narativa conservatoristă, cauționată politic de succesorii PCR care stăpâneau
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
emancipare de acesta printr-o condamnare cu efecte catharctice bazată pe exorcizarea simbolică a demonilor trecutului. Comunismul românesc a fost condamnat istoric, moral, ideologic etc. de către Raportul Comisiei Prezidențiale, fiind de asemenea portretizat mai mult sau mai puțin alegoric în tușe demonice ca încarnare a diavolului. În același timp, IICCMER lucrează la condamnarea juridică a protagoniștilor umani găsiți responsabili pentru comiterea crimelor regimului comunist. Tandemul Raport-IICCMER constituie așadar strategia pentru care societatea românească postcomunistă a optat să își regleze conturile cu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
imperfecția limbajului și se lasă terorizat de retorică, Bolintineanu reprezintă cazul poetului spontan și neglijent, încrezător pînă la inocență în puterea talentului". Deplin romantic, el este, cum singur se definește, un simțualist - își manifestă liric, fără zăgăzuire ceea ce simte. În tușe fine este desenat profilul poetic al celui care a scris Muma lui Ștefan cel Mare: "Poezia lui Bolintineanu este, într-adevăr, în stratul ei de suprafață, un triumf al convențiilor, o sinteză de clișee, o învîrtire înnebunitoare de formule suave
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mai multe mașini de scris delabrate, am găsit teancuri de reviste vechi, din care mi-am încropit rapid o colecție personală (care este azi, așa cum se cuvine, la Arhivele Naționale Iași). Eseurile și articolele din acele reviste de colecție, cu tușa lor erudită și ironică, cu viziunea comparatistă și critică, în răspăr cu stilul oficial și cu găștile literare, configurând marca stilistică a "Grupului de la Iași", mi-au dezvirginat mintea și aș plasa oricând ca surse ale modelării mele culturale ulterioare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care știu regulile jocului și care mulg bugetul public în favoarea lor, a grupurilor de interese asociate și a partidului. Ei plătesc campanii și favoruri, ei manevrează posturile în guvern, ei fac jocurile și sunt de neînlocuit. Alături de ei, scoși pe tușă, mormăind în barbă, pedeleii lui Stolojan. Grup eterogen, cu oameni de calitate amestecați cu aventurieri, aceștia au fost folosiți cinic de vechii pediști pentru consolidarea imaginii în partidul popular și pentru subțierea rândurilor simpatizanților liberali. La împărțirea prăzii la guvern
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
agresivă a unui sistem parlamenar confuz, corupt și ineficient. Să nu ne jucăm cu focul, totuși! Exista totuși, odată, și un București bun și dorit. Un oraș cosmopolit și viu, cu vile desenate și gândite personalizat de Ion Mincu, cu tușa unică și rafinat dăltuită a stilului brâncovenesc, cu boieri lustruiți, comandând în franțuzește la Capșa, cu doamne up to date în materie de modă și stil parizian, mărunțind șic, din crupă, aerul Căii Victoriei, sub privirile cuviincios-pofticioase ale metrosexualilor interbelici
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de el la Iași cu ceva timp în urmă (http://www.iasuluniversitar.ro/ opinii-atitudini/ opinii/2143-florin-cintic-catalin-stefanescu-si-tezaurizarea-cultu rii.html), că, dacă el este mai apropiat de Roger Waters, eu mă simt iremediabil legat de David Gilmour, pentru a da, așa, o tușă globalistă nuanțelor care ne despărțeau în chestiunea culturii de elită. Iar Gilmour, deși cântă la tot felul de chitări (el fiind inventatorul slide guitar-ului orizontal), la banjo sau saxofon (mai nou!), va rămâne în istoria rock-ului datorită celebrului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de cauză. Și astăzi există o neîncredere activă a marii majorități a cetățenilor față de acest tip de iubire de patrie care implică mai mult asumarea rațională a statutului de cetățean, activ și critic, decât acela de român, cu inevitabilele sale tușe etniciste și religioase. S-a văzut de curând, în recent încheiata campanie electorală, cum mesajul grosier etnicist și ortodox este utilizat pentru manipulare politică și poate ar fi timpul să punem în discuție și necesitatea asumării preponderent a valorilor civice
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
putea să delimiteze linia melancolică a orizontului, pe care se profilau siluetele războinicilor ce mărșăluiau pe țărmul mării. O să Învăluie totul În lumina pe care timp de patru zile se străduise s-o reflecte În mlădierile apei pe plajă, cu tușe ușoare de alb de titan, aplicat cu mare puritate. Așa că a luat un borcan și a amestecat alb, albastru și nespus de puțin siena natural, până a frânt totul Într-un albastru luminos. Apoi a făcut două probe pe tava
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și Îi venise ideea), ci timpul necesar pentru a o duce la bun sfârșit. Gândindu-se la toate acestea, și-a trecut, Îngrijorat, buricele degetelor peste evantaiul crăpăturilor minuscule ce se Întindeau peste partea cea mai finisată a frescei, pestre tușele negre și roșii care alcătuiau contralumina asimetrică, poliedrică, a zidurilor cetății vechi ce ardea În depărtare - Bosco, Goya și doctorul Atl, printre alții: mâinile omului, naturii și destinului topite În magma unui singur orizont. Fisurile nu vor servi la nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
treaz până În zori), a privit panorama circular și pe Îndelete: orașul modern din depărtare și orașul În flăcări din apropiere, siluetele gârbovite care fugeau din ele, racursiurile sumbre ale oamenilor Înarmați dintr-un plan mai apropiat, reflexul roșiatic al focului - tușe trase cu un penel fin, cinabru pe galben - care luneca pe metalul puștilor, cu licărul special pe care ochiul nefericitului privitor protagonist Îl captează cu neliniște, de cum deschide ușa, cioc, cioc, cioc, zgomot nocturn de ghete, fier și puști, precis
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de război, Îl duseseră la turn o femeie moartă și o certitudine: nimeni nu putea fixa toate acestea pe un rollfilm Într-a o sută douăzeci și cincea parte dintr-o secundă. Bărbatul care tocmai plecase confirma acest fapt. Era Încă o tușă pe enorma frescă circulară de pe zid. Încă o Întrebare pentru tăcerea Sfinxului. Fără Îndoială, merita un loc de onoare acolo, acordat de paradoxurile și piruetele unei lumi care demonstra cu tenacitate că, În ciuda faptului că linia dreaptă lipsea din natura
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
spre Borovo Naselje. - Așa Îl vezi fără aparat de fotografiat, insistase Ivo Markovic. Se apropiase de zid, cu mâinile Încrucișate la spate, după ce Își potrivise ochelarii cu un deget, aplecându-se să privească o parte din pictură, acolo unde câteva tușe viguroase, ceva culoare aplicată pe desenul În cărbune, indicau un trup de femeie Într-o perspectivă ciudată, chipul nedefinit, pulpele goale desfăcute În prim-plan, cu o dâră roșie de sânge Între ele, și silueta unui copil pe jumătate ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mână, s-a ridicat și s-a Îndreptat spre frescă, apropiind luminița de imaginile pictate acolo. Faulques a observat chipul femeii din planul cel mai apropriat, descompus În trăsături violente, ocru, siena și roșu de cadmiu, gura deschisă În urletul tușelor grosolane, dense, tăcute, bătrâne ca viața. O imagine scurtă, până s-a stins flăcăruia chibritului. - Chiar așa e? a Întrebat celălalt, de-acum pe Întuneric. - Așa Îmi amintesc. Altă tăcere Între ei. Markovic s-a mișcat, poate căutându-și scaunul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și cameramanii filmelor de acțiune recurgeau la mici trucuri pentru a umbri imaginea, restituind aparatului unele imperfecțiuni care să ajute ochiul privitorului să capteze lucrurile altfel: aceeași distorsiune focală care, În limbajul pictorilor, desfigura minuțioasa iarbă a lui Giotto cu tușele groase ale lui Matisse. În realitate, nu era nimic nou. O făcuseră și Velázquez și Goya, iar mai târziu, deja fără complexe, pictorii moderni (Întreaga artă a secolului XX venea de acolo), după ce figurativul Își atinsese limita extremă, iar fotografia
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]