1,978 matches
-
ți se cere un foc. Îmi povestea cineva cum s-a pregătit în izolare totală să învețe să fumeze. În liceu se întâmpla asta. S-a pregătit pentru intrarea aia triumfală în budă cu o țigară aprinsă. Să nu mai tușească, să nu dea impresia că fumatul îi face rău. Apoi, smerenia cu care un țăran merge la Primărie cu jalba-n proțap poate fi regăsită la bolnavii care se duc spre cabinetul doctorului. Centrul de unde emană puterea. Aceeași moacă umilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și motoriști, toți cunos cuți și experimentați. La un moment dat - după crenvurști și halbe Încurajatoare -, au urnit-o totuși din loc. Bun!, mi-am zis, i-au dat meș terii mei de rost. Dar, pe la Băneasa, trăgea greu și tușea, bolnavă de-a binelea. Cu chiu, cu vai ne-am târât până la Snagov, unde, iscodindu-l pe benzinar, acesta mi-a arătat pe băiețașul care vindea gogoși, fost ajutor de șofer. Simțisem din mers că boala mașinii este de la alimentația
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fiecare și chiar ce gândește fiecare. De aceea a dezlănțuit o prigoană nemaiîntâlnită: toți erau urmăriți de oamenii lui Novăceanu, ținuți sub lupă, ca gândacii din insectar, se raporta orice despre fiecare, tovarășul Cameniță ajunsese să fie informat și când tușește unul sau altul și se duce la farmacie. Tov Cameniță recunoștea în sinea lui că, așa cum îi spusese într-o seară la un chef Novăceanu, totul se transformase „într-un soi de joc formidabil“ (șeful Securității rostise „formidabil“, dar gândise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Asta-i drept!” „Credem că se va face dreptate...” „Nu! Nu ! Nu ! încă nu! (spus ca de obicei cu vocea sa gravă, hotărâtă). încă n-a venit vremea ceea. Oleacă am răcit, dacă am vrut Munții Carpați! Da, am răcit, tușesc bine! Iată, diseară îmi aduce o vecină lapte și am să beau lapte fierbinte. Ieri așa un vânt a bătut, a fost ploaie și frig.”..... „Primarul Iașului Constantin Simirad, mi-a spus că vă trimite zilele astea banii pe care
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
aveau pantofii dați recent cu cremă și bine lustruiți. Bifurcația cu dubitații E tare neplăcut să fii prost. Nu că ar fi un handicap. Dovadă că atâta lume o duce bine fără să exceleze cu duhul. Dar când ai gripă, tușești; când - Doamne ferește! - te căptușești cu un sifilis, îl rezolvi la doctor. Mai toate neplăcerile sunt anunțate de niște simptome. Au o relație pregătitoare cu necazul. Numai relația cu prostia rămâne pe vecie confuză. Poți să și mori supărat pe omenire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
grăbit să sfidez un chin abia consumat s-au prescris. Ca și cum mi s-a permis să-i scormonesc și partea de grotesc. Cum ar fi, de exemplu, momentul în care mi-am dat seama că un vecin de pat nu tușea, ci murea, și am fugit într-un salon îndepărtat cu temeiul acelei credințe infantile, despre care am pomenit, că distanța rezolvă multe. „Domnule - mi-a zis un medic -, ai fost pomenit dimineața la raportul de gardă. Fugeai de parcă aveai o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fost atât de frig timp de o săptămână, iar hainele tale sunt subțiri. Mergând la risc, Tata s-a dus ieri la ștrand. Mi-a spus că a făcut baie și s a simțit foarte bine, dar după aceasta a tușit toată noaptea. E oare posibil ca tu să fi mers pe munte în timpul furtunilor de zăpadă?! Mi-e și frică să mă gândesc! Fii sănătos, Peticica meu drag, vagabond fără casă și fără stare ce ești! Te sărutăm - Mama ta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în care mama a strigat la Mircea să aducă apă, căldarea era deja goală. Mircea, deschide ușa și la camera cealaltă. Suiți-vă în pat și băgați-vă sub pături cu totul. Respirați sub pături. Așa. Stați cuminți acolo. Bine. Tușeam și respiram cu greutate sub păturile care ne protejau de fumul iute și înecăcios. După un timp, focul s-a stins de la sine, iar noi stăteam aiuriți și terminați, înfricoșați și debusolați, neștiind ce avem de făcut. Ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
încercând să îndepărteze elementul agresiv, atacatorul. Când a deschis cavitatea bucală pentru a emite semnalul de apărare, lichidul despre care vorbim i-a invadat gura, forțând-o să bea întreaga încărcătură. Se îneca de frică, o ustura gâtul îngrozitor și tușea din toți plămânii zgomotos, repetat și răgușit de mai-mai să-i sară ochii din cap. De-abia acum s-a ridicat în șezut și, cutremurată de spasme, de spaimă și de revoltă, a reușit să articuleze primele cuvinte. A... A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
luați în considerație, erau cineva, erau ceva, reprezentau o entitate reală, concretă și vizibilă. Răpăiala viforoasă a bețișoarelor pe suprafața întinsă a tobei a încetat. Și-a înfipt bețișoarele într-o gaică specială, a deschis gentuța, scoțând tacticos documentul. A tușit de vreo câteva ori pe note diferite pentru a-și pregăti corzile vocale în vederea marii încercări așa cum ar face un celebru violonist trecându-și arcușul peste cele cinci corzi înaintea concertului; și-a mai aruncat o dată, măreț și triumfal, privirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de obicei, și apoi, în timp ce-l tragi în piept, să zici : „Caii popii, caii popii, caii popii“. La-nceput simți cum te blochezi și, orice-ai face, nu mai intră deloc aer în piept. Dacă în momentul acela apuci să tușești, ești un om pierdut : tușitul cu fumul în tine e ce poate fi mai rău, e ca strănutul pentru un înghițitor de săbii în exercițiul funcțiunii. Dacă însă te ții tare și, eventual, înghiți o dată, ca să-ți distragi atenția și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nu dai pe-afară !“ Dănuț era mîndru că era pus să facă o treabă așa de importantă. „Toarnă-ncet !“ A turnat încet și în mai multe reprize, pentru că gîsca trebuia lăsată să-și mai revină din cînd în cînd. Gîsca tușea și rîgîia. „O arde pe gît, e bună palinca asta“, îi făcea cu ochiul tatăl. „Bunăă, bună !“ Apoi părintele i-a spus să se oprească și, după ce a eliberat pasărea, a dus-o din nou în cadă. Gîsca tot scutura
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mia fost povestit de curând episodul cu Mircea Cărtărescu. Cărtărescu a fost invitat cam acum un an la Profesioniștii și prima în trebare pe care ia puso Eugenia Vodă a fost: „Cum e să fii albatrosul poeziei românești?“ Omul a tușit încurcat și a spus că nu poate să răspundă la o astfel de întrebare, pentru că el nu se simte un albatros, cu atât mai mult al poeziei românești; și că, de altfel, lui nici nu i prea plac păsările, decât
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
fumatului la adolescenți accentul trebuie pus nu atât pe efectele enumerate mai sus (care sunt de lungă durată, si care adolescenților le par foarte îndepărtate de viața lor), ci pe efectele de scurtă durată ale consumului de tutun, si anume: Tușea, respirația urât mirositoare, infecții ale gurii Alterarea mirosului Riduri faciale Pete galbene pe dinți și pe mâini Reducerea rezistenței la infecții respiratorii Sensibilitate la boli Costurile asociate fumatului Este bine că, în discuțiile cu adolescenții, să se discute și despre
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
fapt toți au devenit buni, iar dacă mai e vreun conflict, acela e între îngeri și heruvimi, că unii cîntă mai frumos decît alții. Simt că șoferul pune frînă, în urma unui autobuz care merge tot pe culoarul din mijloc. Motorul tușește de cîteva ori, în timp ce șoferul accelerează și trece pe culoarul de margine. Motorul a tăcut deja, iar mașina mai merge douăzeci de metri, oprindu-se chiar pe bordură, însoțită de un scîrțîit prelung. Pînă aici i-a fost, zice unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și la I.L.L., dar nu dau de urma numelui meu pe nici un tabel. Șeful Spațiului locativ ridică brusc privirea spre mine: Cum vă numiți? Vlădeanu. Mă măsoară cu privirea din creștet pînă în tălpi, apoi se ridică de pe calorifer și tușește de cîteva ori, dregîndu-și glasul. Tovarășe inginer, îmi zice, poate că tabelul cu numele dumneavoastră nici nu a plecat de la combinat. Știu sigur că a plecat! îi spun, devenind deodată stăpîn pe mine. Ciudat gînd! îmi zic. Imediat ce el a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Și-o fi închipuit că-s dărîmat de foame, așa că s-a gîndit să mă invite la acest ospăț coborît direct din poveștile lui Creangă. Mi se pun cîteva noduri în gît, pe care încerc să le maschez, prefăcîndu-mă că tușesc. Și vin! în paharul acela de un sfert este vin. Vin roșu !... O, Ioane, am să-ți zic "bodaproste", ca la noi în sat, după praznic... Salut, Mihai! îmi spune Ion, ștergîndu-se cu dosul palmei la gură, printr-un gest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Fortul 13 Jilava, fost depozit de muniții devenit închisoare subterană, la 10 metri sub nivelul solu lui, de unde și permanenta umezeală care i-a dat numele), suferința cardiacă, bronșita și mai ales hidropizia au devenit acute; i se umfla corpul, tușea foarte mult și delira. Monica Lovinescu a aflat ulterior aceste lucruri de la codeținutele Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu; tot ele i-au mai spus că, în timpul delirului, mama ei vorbea în franceză, dădea dispoziții să i se facă bagajele și se pregătea pentru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Christina iese din biroul ei și mă privește interogativ. — Becky, ce se întâmplă? — Îhm... Laurel a dat peste o cunoștință mai veche. Și m-am gândit să le las puțin singure. Din cabină se aude o bufnitură și încep să tușesc cât pot de tare. Cred că... stau de vorbă. Stau de vorbă. Christina îmi aruncă o privire urâtă. — Stau de vorbă! Ușa se deschide brusc și Laurel iese val-vârtej, cu o legătură de chei în mână. — Becky, acum voi face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să vorbim degeaba/ Că tot n-avem nici o treabă/ Fiindcă.../ Ca să spui o prostie/ Gura nu cere chirie/ Dar/ Sau taci, sau zi ceva mai bun/ Decît tăcerea/ Că uneori/ Vorba pe unde ți-a ieșit/ Mai bine-ai fi tușit/ Și.../ Unde este vorbă multă/ Acolo e treabă scurtă.// Dacă orașul e capul/ Apoi trupul este satul/ Și ce fel de Însoțire/ Dacă nu e și unire!>>”. Fără a ne face criticii tardivi ai acestei Însăilări penibile, fără rimă și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Îl evitam Întotdeauna din cauza satinului auriu cu care era Îmbrăcat, căci simpla lui vedere mă cutremura, dându-mi niște fiori ce porneau din șira spinării și se răspândeau ca niște nervuri prin tot corpul, ca un fulger În noapte. Am tușit discret, apoi m-am așezat pe un taburet și am Început să recit. În timpul acestei acțiuni, priveam fix peretele opus pe care văd și acum retrospectiv câteva mici dagherotipuri și niște siluete În rame ovale, o acuarelă a lui Somov
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
jur. Acoperim noi retragerea!! strigă ei. Rămânem noi!! E zadarnic, Măria ta!!... Totul e pierdut!! Suntem înfrânți!! Să buciume!! Vă rog!! Și eu!! se milogește Ștefan. Rămân!!! Împreună!!... Aiaia Allah!!!Allaaah!!! Și... și Moldova cui o lași?! strigă Mihail. Cui?! Tușește. Un val de sânge îl îneacă... Tușește. Scuipă sânge. Ștefan, împietrit, tace. De piere Ștefan, piere Moldova!!! strigă disperat Șendrea. Și Moldova cui o lași?!?!... strigă într-un glas oștenii. Cui?!?! Ștefan, sfârșit, rătăcit, își șterge fruntea de sângele ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
noi!! E zadarnic, Măria ta!!... Totul e pierdut!! Suntem înfrânți!! Să buciume!! Vă rog!! Și eu!! se milogește Ștefan. Rămân!!! Împreună!!... Aiaia Allah!!!Allaaah!!! Și... și Moldova cui o lași?! strigă Mihail. Cui?! Tușește. Un val de sânge îl îneacă... Tușește. Scuipă sânge. Ștefan, împietrit, tace. De piere Ștefan, piere Moldova!!! strigă disperat Șendrea. Și Moldova cui o lași?!?!... strigă într-un glas oștenii. Cui?!?! Ștefan, sfârșit, rătăcit, își șterge fruntea de sângele ce-l orbește. Să... să buciume, îngână el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Turcii?!?! Praful și pulberea! zice și se agită de colo-colo șchiopătând, gesticulând, strigând: A fost fantastic! Puțin a lipsit ca Vodă aista Ștefan! "Nebiruitul! Sabia lui Hristos!" să elibereze Constantinopolul! Să salveze Creștinătatea! Elanul i se frânge brusc, se îneacă, tușește... Tace... Daniil, cu tunica ghemotocită la piept, oftează, bolborosește: Doamne, Dumnezeule... Ștefan, istovit, cu ochii pironiți în gol, îngână răgușit: La Valea-Albă... începe el, dar se lasă să cadă pe lăicioară, sfârșit, cu umerii pleoștiți, cu ochii goi, pierduți. "Văleatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vreau pacea! Am băut și drojdia din paharul umilinței. Și drojdia am băut-o! De-aș da glas durerii din mine, ar trebui să urlu! Și eu am Golgota mea! Oare... oare totul, totul a fost zadarnic?! Ștefan se îneacă, tușește... Durerile Măriei tale, ale Moldovei sunt. Înțeleg. Ai purtat războaie tot cu noroc. Ți-e greu să înduri înfrângerea... Înălțarea, ascunde în ea și căderea; izbânda, ascunde și înfrângerea. E neomenesc gândul fudul că ești de neînvins. Omenească este și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]