1,998 matches
-
petrecu atât de repede, încât trecătorii nici nu avură timp să-și dea seama ce se întâmplă. Mașina porni și își continuă drumul ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca și cum Karina nici nu ar fi trecut pe acolo. Karina tuși de câteva ori, iritată de iuțeala care îi ardea căile respiratorii. Avea nevoie de apa. Era întuneric, nu vedea nimic. Își dădu seama că avea ochii legați cu ceva. Un material fin. Mai tuși de câteva ori nereușind să elimine
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ar fi trecut pe acolo. Karina tuși de câteva ori, iritată de iuțeala care îi ardea căile respiratorii. Avea nevoie de apa. Era întuneric, nu vedea nimic. Își dădu seama că avea ochii legați cu ceva. Un material fin. Mai tuși de câteva ori nereușind să elimine senzația de arsură din gât și din piept. Vru să ducă mâna la gât simțind că se sufocă, dar nu o putea mișca. Mâinile îi erau prins deasupra capului, legate strâns de ceva. Începu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dacă mai e cineva prezent în încăperea în care se afla. Auzi zgomote în fundal. Desluși scârțâitul unei care se deschidea, apoi voci bărbătești. - Acum s-a trezit. - Bine, poți să pleci. Mă descurc singur mai departe. Karina începu să tușească din nou recunoscând vocea. Era El, Străinul. O răpise? Cineva se așeză pe pat, lângă ea. Parfumul inconfundabil se împrăștie în jur. - Ești bine, Karina? o întrebă în timp ce puse mâna pe fruntea ei pentru a verifica dacă nu are febră
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pe lângă noi hlizindu-se una la alta, Împingându-se și vociferând ca niște gâsculițe certărețe. Acum am să vă rostesc un alt cuvânt, la fel de special, unul care te Înalță, vorbi din nou, surâzând. Mă privi o clipă, Își Îndreptă sacoul, tuși scurt, apoi, cu o voce În care investi o intonație aparte rosti fantomatic: miiiriiiifiiiiiiic... Insista, când se repeta, tot mai accentuat pe vocala existentă În cuvânt. Pe ultimul i Îl prelungi atât de mult, Încât am crezut la un moment
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
proorocit lovitura aceasta. Pă-că-tosul de mine! În câteva locuri din bucătăria mea Îngustă se preling, ca o tainică sângerare, dâre lungi de salivă, Împrumutând reflexele diamantii ale luminii de afară. Îmi aprind o nouă țigară și inspir adânc. Nu mai tușesc. Ușor amețit și cu ”ceva” experiență de fumător acum, mă las Învăluit de pânzele subțiri ale norișorilor formați. Seamănă cu fâșiile străvezii văzute de atâtea ori pe cerul matinal. Poate că ar fi potrivit să beau ceva, mi-am spus
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bovinici. Peste sufletele noastre deformate și speriate. Nicio speranță. Nimic! Un mare gooooool totul... Ze rooooo... și nimic altceva. Nimic! Îmi aprind o nouă țigară tremurând, dar nu pot trage decât trei - patru fumuri și mă Îneacă o tuse drăcească. Tușesc spasmodic până-mi ies ochii din cap. Mă retrag În dormitor (o cameră simplă, unde nu am decât un pat, un șifonier și un raft cu cărți deasupra capului) și mă-ntind cuminte, privind oarecum liniștit pereții goi. Sau aproape
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lui Richard, de fiecare dată când ies pe ușă, parcă ar fi copiii din filmul Trenul salvator conducându-și tatăl care pleacă la Închisoare. Fața lui Ben e un balon roșu umflat de neliniște. Iar Emily a Început iar să tușească noaptea În modul acela oribil - se agită până când i se face rău. Când i-am spus asta Paulei, căutând consolare, ea mi-a zis: „Vrea doar să-i dai atenție“, cu o notă subtilă de triumf. (Vrând să spună, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În camera de consiliu de la etajul șaptesprezece, cu Londra desfășurată ca un set din piese Lego la picioarele mele, preț de câteva clipe Îmbătătoare m-am simțit stăpâna a tot ce vedeam. Tocmai mă apropii de Încheierea prezentării, când cineva tușește lângă ușă. Privesc Într-acolo și o văd pe Celia Harmsworth dând târcoale În modul acela de-abia simțit, care parcă spune „vă rog, nu mă luați În seamă“, al oamenilor care pretind că sunt neimportanți, dar reușesc să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
se poate de puțin pe placul meu: cotlete pentru băieți fără concesii pentru papilele feminine. Când Îl Întreb pe chelner dacă au salate, Îmi răspunde, „Mais oui, Madame“, și-mi oferă ceva cu gésiers. Dau din cap nehotărâtă, iar Robin tușește ușor și spune: —Gât fript, cred. Cum poate cineva să Înghită o beregată? Spun că aș dori salata, dar că-i rog frumos să păstreze gâturile. Pe buzele lui Robin plutește un surâs à la Alec Guinness 54, dar chelnerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
din fag care ar putea fi folosit pentru ceaiuri dansante dacă acesta ar fi un loc pentru altfel de activități, mai blânde. Amândoi am ajuns la serviciu Îngrozitor de devreme: Robin ca să recupereze, eu ca să iau avans. Se foiește În birou; tușește, deschide și Închide un sertar. Îi duc o cană de ceai și el Începe. —O, bună, Kate. Uite, Îmi pare rău că te-am lăsat să te descurci singură. Știu cât de solicitant este, pe lângă chestia cu Salinger. Dar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
rezultat o supă tulbure. Dar la Început laptele nu voia să iasă. Ca să-l fac să curgă, trebuia să mi-o imaginez pe Emily, mirosul ei, ochii ei imenși, pielea ei la atingere. Transpirată și panicată, am auzit pe cineva tușind dincolo de ușă. Se formase o coadă și eu nu-mi golisem nici sânul stâng și-mi mai rămânea dreptul. Apoi am auzit o voce de femeie vorbind pe un ton animat, o voce care impunea autoritate prin căldura ei: —Domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vor constitui strategia Întregii firme Începând de mâine. Obligațiuni sau titluri de valoare? Nici o problemă. Marea Britanie sau Japonia? La naiba, numai un prost ar ezita. Pe la jumătatea ședinței, Andrew McManus - scoțian, rugbist idiot, cu umeri lați cât o canapea Chesterfield - tușește ușor și plin de importanță și ne anunță că speră ca toți cei prezenți să-l ierte, dar trebuie să plece mai devreme deoarece fiica lui, Catriona, participă la o gală de Înot și i-a promis că tati o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Nu, e o fată, Eleonor, merge totdeauna cu mine... Eu mă duc înspre centru, unde vrei să te las? — Chiar în centru e bine... — Da’ de unde vii? — Din Iran. — Ești arab... — Nu, persan. — Cam tot aia, se hotărî tipul și tuși ori își drese vocea. N-avea rost să îl contrazică. — Și? Ai prieteni aici? Ai sosit pentru Revelion, după cât îmi dau seama. — Nu m-așteaptă chiar nimeni, zise fără să vrea. — Cum așa, biete omule? se miră celălalt. Ai habar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vârful unghiilor. — Sigur, doamnă! — Nasser doarme încă, dar nu pierde timpul! Să fierbi niște ceai și să pasăm morcov pentru sugari! În halatul ei de spital, Shahla era din nou fata bună la toate. La acest episod al mărturisirii, deținuta tuși și ceru să fumeze. Ghazal se mișcă și ea, fiindcă amorțise, și își trase scaunul mai în spate. Se afla într-o sală a închisorii, alături de Sharoudi, avocatul ei principal, și se hotărâse să-i preia cazul după ce dosarul Jahed
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de argint, spunea rugăciunile pe dinafară, aștepta răspunsurile dascălilor ascunși în umbra stranelor și arunca lanțul cădelniței spre mulțime. Fierul suna limpede ca niște clopote mici, totul era numai un fum parfumat. O voce de bărbat cânta alături, se auzea tușea seacă a lui Grigore, și ginerele văzu verigile și cununiile în față, pe o pernă de catifea roșie. Se închinară bătând semnul rar, cuprinși de evlavie. Pe urmă simțiră amândoi, și femeia și mirele ei, cercurile de fier pe frunțile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la ei cu milă, n-avea ce le face. Chirică acarul ședea într-un fel de magazie de scânduri prin care bătea vântul. Venea seara rupt de șale de la muncă, se mai dregea cu un rachiu. Avea ochii în fundul capului, tușea a doagă, sec și adânc, îl mânca un vierme pe dedesubt. Ținea nevastă și casă grea. Copii, să 75 nu-i mai numeri, tot galbeni și duși, cu coliva-n piept. Le căra mere într-un sufertaș. Nu prea încăpeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
altcum, era să deschizi ușa ălor de aveau. Precupeții erau filotimi, banii, bani, dădeau și la alții, dar ăsta ce să facă? Să-l poftească afară nu putea. Omul simțise și, de unde la început mai spunea o vorbă, două, amuțise. Tușea în coltul lui, apoi, amețit puțin, pleca acasă. Lui Chirică i-ar fi plăcut să mai stea în circiumă, să mai audă de una, de alta, dar nu-l băga nimeni în seamă. De la o vreme se înstrăinase parcă și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se înstrăinase parcă și de-ai lui: de Spiridon și de Matei. Băga capul între umeri, să nu mai vadă în dreapta și-n stânga, și străbătea maidanul. În odaia lui ardea o lampă unsuroasă, murdară. Își auzea de departe copiii tușind. Ziua, muierea ținea ușa și ferestrele deschise. Soarele încălzea pereții, primenea aerul, dar degeaba. Erau prea mulți la un loc! Priveau toți prin geamuri la averea cârciumarului. Așa ceva le-ar fi trebuit. Și cu mintea lui proastă se gândea ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
moștenise, cu ce mai strânsese, că era om hotărât, adunase avere frumoasă. Dar el? Altceva e să pui cărămidă pe cărămidă și altceva să așezi temelie. Poate copilul lui, dacă i-o ajijta Ce-lde-sus. Domnul Vasiliu aruncase fumul pe nări, tușise scurt, stins și își potrivise în jurul gâtului un fular alb, de mătase. Buzele i se ascuțiseră 84 Într-un râs tăinuit. Ghicise ce voia Stere, dar aștepta ca acesta să-l roage. -Ei? Cârciumarul își luase inima în dinți și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de afară părea și mai ștearsă. Așteptă în câteva locuri la ușă. Funcționarii aveau fețe încordate, ochelari mari, legați cu șireturi și mânecuțe de satin lucios până la coate. Lui i se păruse că oamenii aceștia dezleagă lucruri încurcate, de nedeslușit. Tușeau scurt, se mai uitau la el, dar nu-l întrebau ce caută. Foile îngălbenite foșneau mai departe. Cârciumarul își spunea că nu se face să-i superi decât cu bani și privea mai departe, răbdător, prin ferestrele deschise, zidul verde
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de lume bună, și zicea că trăiește cu cucoane pricopsite, mâinile sale, pline de inele. Ghiuluri groase, cu filigran, împletite, aur în degete, să cumperi un cartier cu oameni cu tot. Altfel, cam dus din tinerețe, pe la urechi albise. Când tușea, scotea o batistă moale, punînd-o la gură, băgă și Paraschiv de seamă când intrară în casă după el. Bozoncea -lar fi tăiat de mult, că purta pantofi de hubăr, cu rame cusute și ștaif înalt, dar îi plăcea de el
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vorbă, două, cu un păhărel de țuică. Aglaia îi cunoștea pe toți. Se împuținau și ei. Vara trecută fuseseră mai mulți. Îi știau femeile. Așteptau să se încălzească timpul pe câte o buturugă în porți, nemișcați. Nu vorbeau decât rar, tușind și asudând. Să-i fi văzut de departe, ai fi zis că sânt niște patriarhi, ieșiți la soare în cămăși. Nu lipseau vinerea seara de la slujbă, de duminici ce să mai vorbim?! Ascultau de la opt și până la pilda popii, mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Îi stropesc cu noroi din trăsură, Îi ocrotesc, Îi cârmuiesc și fiecare vede limpede că Îi cârmuiesc, Îi ocrotesc și Îi stropesc cu noroi; fiindcă un om care Îi stropește cu noroi, ocrotește sau cârmuiește pe ceilalți vorbește, mănâncă, doarme, tușește, se Îmbracă, se distrează În alt fel decât cei stropiți, ocrotiți și cârmuiți”. Și VIAȚA ELEGANTĂ a izbucnit!... Și s-a avântat, nespus de strălucitoare, nespus de nouă, nespus de veche, nespus de tânără, nespus de mândră, nespus de spilcuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dacă-i cade cuiva vreun mobil în cap? sugeră Margery Pickett, zâmbind. Întotdeauna se spune că majoritatea oamenilor se duc la circ sperând că echilibristul o să cadă. Nu-i un tip de gândire după care să mă dau în vânt. Tuși. —Trebuie să fi fost o mare nenorocire pentru tine, la momentul respectiv. Accidentul, vreau să zic. Sau, mai degrabă, faptul că nu a fost un accident. —De fapt, n-a reprezentat o problemă pentru mine, i-am spus pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la teatru, îi explicai eu. Probabil că la ora asta nu mai ai loc de polițiști pe acolo. Cu siguranță că nimeni nu va fi în stare să susțină că are un alibi, zise Hugo, aprinzându-și o țigară și tușind scurt, de câteva ori. — Ce interesant, comentai eu. Ignorându-mă, continuă: — Frecam cu toții menta prin preajmă. Eu am stat pe coșul meu toată după-amiaza, asta, bineînțeles, când nu tropăiam pe scenă, să-mi rup picioarele, nu alta, ca să-i fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]