3,147 matches
-
calcice. Citraturia normală este de 600 mg în 24 de ore și niciodată sub 520 mg [3]. Acidoza metabolică, provocată de o încărcate acidă are ca urmare scăderea excreției urinare de citrat. Cauzele organice ale hipocitraturiei sunt rare: o acidoză tubulară renală, diaree cronică, tratament prelungit cu acetazolamidă și tiazidice, în acest din urmă caz probabil prin pierdere de potasiu [7]. S-a constatat o hipocitraturie la 30% din litiazele calcice [3, 7], favorizată probabil de un aport protidic în exces
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
toracică standard Tuberculoză extinsă lob inferior stîng și ingula CAVERNELE sînt definite ca imagini de hipertransparență, amplasate în plin parenchim pulmonar, delimitate de un perete gros sau subțire, în funcție de vechimea și mecanismul de formare al cavității, avînd o mică prelungire tubulară, reprezentată de bronhia de drenaj. La debut, imaginile cavitare pot fi incomplete (ele provin din excavarea unui infiltrat TB ) aspect de leziuni ulcerative. În jurul zonei cavitare, se observă leziuni "moi" (mici noduli opaci, de intensitate mică și medie, imprecis conturați
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
atunci cînd se instalează insuficiența respiratorie cronică, respectiv în formele extise de boală. Examenul fizic relevă raluri umede, predominant în inspir. Se mai pot înregistra și sibilante, precum și raluri groase, în expir, veritabile cracmente. Radiografia toracică pune în evidență: clarități tubulare, cauzate de conturul peretelui bronșic, aflate în zone de condensare parenchimatoasă. opacități tubulare, reprezentate de bronhiile pline cu secreții. impacte mucoide, opacități tubulare, cauzate de prezența unor dopuri de mucus în bronșiile segmentare. Ele sînt evidente mai ales la nivelul
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
Examenul fizic relevă raluri umede, predominant în inspir. Se mai pot înregistra și sibilante, precum și raluri groase, în expir, veritabile cracmente. Radiografia toracică pune în evidență: clarități tubulare, cauzate de conturul peretelui bronșic, aflate în zone de condensare parenchimatoasă. opacități tubulare, reprezentate de bronhiile pline cu secreții. impacte mucoide, opacități tubulare, cauzate de prezența unor dopuri de mucus în bronșiile segmentare. Ele sînt evidente mai ales la nivelul lobilor superiori. bronhocelul este o modalitate mai rară de exprimare a bolii, definită
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
pot înregistra și sibilante, precum și raluri groase, în expir, veritabile cracmente. Radiografia toracică pune în evidență: clarități tubulare, cauzate de conturul peretelui bronșic, aflate în zone de condensare parenchimatoasă. opacități tubulare, reprezentate de bronhiile pline cu secreții. impacte mucoide, opacități tubulare, cauzate de prezența unor dopuri de mucus în bronșiile segmentare. Ele sînt evidente mai ales la nivelul lobilor superiori. bronhocelul este o modalitate mai rară de exprimare a bolii, definită ca o obstruare a unei bronhii cu secreții în retenție
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
și nutriționali. în condițiile în care pacienții și-au pierdut toți nefronii, pot beneficia de supleerea funcției renale prin dializă sau transplant renal. 1.1. Funcțiile rinichiului Principalele funcții ale rinichiului sunt: funcția excretorie: prin ultrafiltrarea glomerulară, reabsorbție și secreție tubulară se asigură eliminarea substanțelor azotate și a altor constituenți (toxine sau droguri). Ultrafiltratul glomerular nu conține în mod normal proteine; funcția de reglare a compoziției, a volumului fluidelor corpului și a echilibrului acido-bazic; funcția endocrină: rinichiul este locul de secreție
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
prin stimularea receptorilor de către agenți vasoactivi. Aceasta duce la variații ale suprafeței de filtrare, diminuând coeficientul de ultrafiltrare; - angiotensina II, cu un rol important, prezența sa ubicuitară sistemică sau locală exprimându-se prin acțiunea sa la nivelul numeroșilor receptori vasculari, tubulari și chiar interstițiali. Circulația renală este bine reprezentată: 25 % din debitul cardiac trece în fiecare minut prin cele două artere renale. Debitul sanguin renal (DSR) este de 1200 ml/min pentru un debit cardiac (DC) de 5 l/min, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
figura 7). Figura 7. Vascularizația renală Rinichiul are o bogată inervație simpatică. Nervii simpatici însoțesc arterele renale și arteriolele glomerulare și se distribuie la nivelul pereților arteriolari, la aparatul juxtaglomerular și la polul bazal al unor tubi. 1.4. Funcțiile tubulare (fiziologia tubulară) După elaborarea urinii primitive, aceasta suferă la nivelul tubilor procese de reabsorbție și/sau de secreție care se pot realiza printr-un mecanism activ situat în celulele diferitelor segmente ale tubului sau mecanism pasiv (gradient de concentrație). Componentele
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Figura 7. Vascularizația renală Rinichiul are o bogată inervație simpatică. Nervii simpatici însoțesc arterele renale și arteriolele glomerulare și se distribuie la nivelul pereților arteriolari, la aparatul juxtaglomerular și la polul bazal al unor tubi. 1.4. Funcțiile tubulare (fiziologia tubulară) După elaborarea urinii primitive, aceasta suferă la nivelul tubilor procese de reabsorbție și/sau de secreție care se pot realiza printr-un mecanism activ situat în celulele diferitelor segmente ale tubului sau mecanism pasiv (gradient de concentrație). Componentele tubulare ale
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
fiziologia tubulară) După elaborarea urinii primitive, aceasta suferă la nivelul tubilor procese de reabsorbție și/sau de secreție care se pot realiza printr-un mecanism activ situat în celulele diferitelor segmente ale tubului sau mecanism pasiv (gradient de concentrație). Componentele tubulare ale nefronului sunt reprezentate de tubul proximal, ansa Henle, tubul contort distal. 1. Tubul proximal are o lungime de 14-15 mm (lungimea unui nefron este de 2-5 cm) și un diametru de 50-60 µ. Lumenul tubului proximal este mărginit de
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
a ansei Henle corespunde tubului drept distal, ce are aceeași morfologie ca și tubul contort distal. Ansa groasă ascendentă este numită segmentul de diluție, astfel că transportul de-a lungul acestui segment, impermeabil la apă, duce la dezvoltatea unui fluid tubular diluat. Această zonă este și locul principal de reabsorbție a Mg2+. La nivelul ansei ascendente groase are loc cotransportul luminal Na+-K+-2Cl-, care este ținta de acțiune a diureticelor (de tipul furosemidului). 3. Tubul distal are două porțiuni, una
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
amonte de ansa largă Henle. în aval, consecințele importante sunt manifeste în prezența ADH. Partea terminală a tubului distal și canalul colector cortical devin permeabile pentru apă. Rezultă trecerea apei din aceste segmente spre interstițiu, dar ureea rămâne în fluidul tubular. Astfel, urinile devin izotonice. Mai departe, canalul colector medular devine permeabil la uree și apă în prezența ADH. Ureea este unul dintre principalele elemente ale osmolarității interstițiului medular. în prezența ADH, ureea este absorbită în canalul colector medular și ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
puțin la gradientul osmotic și nu antrenează o cantitate de apă legată osmotic decât într-o mică măsură. Mecanismul de concentrare a urinii explicat prin teoria „multiplicării contracurent” derivă dintr-o analogie fizico-chimică. în acest mecanism sunt implicate structurile medulare tubulare, vasculare și țesutul interstițial. Ramurile descendentă și ascendentă ale ansei Henle sunt asimilate cu un tub în formă de U (cu fluidul care circulă în direcții opuse), ramurile fiind separate prin țesutul interstițial medular. între aceste segmente sunt posibile schimburi
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
medular. între aceste segmente sunt posibile schimburi de apă și solviți, date fiind permeabilitatea diferită a celor două ramuri și raporturile cu structurile vasculare din vecinătate: • ramura subțire descendentă este permeabilă pentru apă și impermeabilă pentru sodiu și uree; urinile tubulare devin tot mai hipertonice, dinspre cortex spre medulara profundă; • ramura ascendentă subțire Henle este impermeabilă pentru apă și uree, dar reabsoarbe NaCl după legile osmozei, ceea ce face ca urinile să piardă din hipertonicitate; • ramura ascendentă largă și tubul contort distal
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
o osmolaritate tot mai scăzută, dinspre papilă spre cortex, unde atinge o valoare aproximativ normală. Urmarea acestor mișcări ale apei și solviților este dezvoltarea unui dublu gradient: - longitudinal, între corticală și medulară, de aproximativ 500 mOsm; - transversal, între interstițiu, fluidul tubular din anumite segmente tubulare (ansa Henle descendentă, canalul colector cortical) și segmentul larg, ascendent al ansei Henle. Acest gradient este în jur de 200 mOsm. însumarea schimburilor osmotice transversale are drept rezultat dezvoltarea unui gradient longitudinal cortico-medular, ceea ce justifică termenul
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
scăzută, dinspre papilă spre cortex, unde atinge o valoare aproximativ normală. Urmarea acestor mișcări ale apei și solviților este dezvoltarea unui dublu gradient: - longitudinal, între corticală și medulară, de aproximativ 500 mOsm; - transversal, între interstițiu, fluidul tubular din anumite segmente tubulare (ansa Henle descendentă, canalul colector cortical) și segmentul larg, ascendent al ansei Henle. Acest gradient este în jur de 200 mOsm. însumarea schimburilor osmotice transversale are drept rezultat dezvoltarea unui gradient longitudinal cortico-medular, ceea ce justifică termenul de multiplicare contracurent. Dispoziția
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de 200 mOsm. însumarea schimburilor osmotice transversale are drept rezultat dezvoltarea unui gradient longitudinal cortico-medular, ceea ce justifică termenul de multiplicare contracurent. Dispoziția paralelă a canalului colector față de ansa Henle („în formă de U”) permite, în prezența ADH, echilibrarea osmolarității fluidului tubular (inițial izotonic la ieșirea din cortex) cu cea din structurile medularei, de-a lungul traiectului lor descendent. Urina finală de la nivelul papilei prezintă o osmolaritate identică cu osmolaritatea țesutului interstițial medular și a ansei Henle descendente. Aquaporinele (AQP) sunt proteine
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
mg (3,6 mmol) 400-1200 (2,4-7,2); - fosfor/24 h: 650 mg (25 mmol) 450-900 mg (15-30 mmol); - calciu: B 200-400 mg (5-8 mmol); F 150-250 mg (4-6 mmol); - glucoză: 0; - proteine/24 h: < 0,05 g; între reabsorbția tubulară și filtrarea glomerulară există interrelații. Balanța glomerulo-tubulară adaptează reabsorbția tubulară proximală de Na+ și apă la rata filtrării glomerulare, datorită variațiilor presiunilor hidrostatice și oncotice în capilarele glomerulare și la nivelul capilarelor peritubulare. Pentru menținerea homeostaziei Na+ și a apei
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
h: 650 mg (25 mmol) 450-900 mg (15-30 mmol); - calciu: B 200-400 mg (5-8 mmol); F 150-250 mg (4-6 mmol); - glucoză: 0; - proteine/24 h: < 0,05 g; între reabsorbția tubulară și filtrarea glomerulară există interrelații. Balanța glomerulo-tubulară adaptează reabsorbția tubulară proximală de Na+ și apă la rata filtrării glomerulare, datorită variațiilor presiunilor hidrostatice și oncotice în capilarele glomerulare și la nivelul capilarelor peritubulare. Pentru menținerea homeostaziei Na+ și a apei, ori de câte ori apar modificări în rata de filtrare glomerulară, la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de analize). Situațiile în care anamneza privind medicația sunt relevante pentru o boală renală sunt următoarele? • un istoric recent de tratament îndelungat cu aminoglicozide (mai recent de șase zile), mai ales cu doza neadaptată funcției renale, sugestiv pentru IRA (necroza tubulară acută prin mecanism toxic direct); • un istoric recent de tratament antibiotic ambulator sau intraspitalicesc, cu derivați de peniciline, cefalosporine, chinolone, însoțit de IRA și, eventual, de manifestări alergice cutanate. Sugerează nefrita interstițială acută alergică • un consum recent de AINS, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
un consum recent de AINS, mai ales la vârstnici, diabetici și hipertensivi, pacienți cu IRC preexistentă, în special când se asociază deshidratarea și/sau un tratament cu IECA/sartani/diuretice. Frecvent, această situație duce la IRA funcțională sau la necroza tubulară acută; • un consum cronic (ani de zile), constant (zilnic), în cantități mari (doză cumulativă de 2-7 kg) de analgezice, AINS sau combinația acestora. Frecvent, această situație duce la nefrita interstițială cronică (nefropatie analgezică); • un tratament recent cu citostatice: cisplatina cauzează
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
un consum cronic (ani de zile), constant (zilnic), în cantități mari (doză cumulativă de 2-7 kg) de analgezice, AINS sau combinația acestora. Frecvent, această situație duce la nefrita interstițială cronică (nefropatie analgezică); • un tratament recent cu citostatice: cisplatina cauzează nefrotoxicitate tubulară directă (necroza tubulară acută). Sindromul de liză tumorală, care, eventual, urmează tratamentului cu citostatice, determină de asemenea NTA; • necesitatea administrării de multiple (cel puțin trei) clase de antihipertensive în doze mari, fără a se obține un control tensional adecvat, sugerează
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ani de zile), constant (zilnic), în cantități mari (doză cumulativă de 2-7 kg) de analgezice, AINS sau combinația acestora. Frecvent, această situație duce la nefrita interstițială cronică (nefropatie analgezică); • un tratament recent cu citostatice: cisplatina cauzează nefrotoxicitate tubulară directă (necroza tubulară acută). Sindromul de liză tumorală, care, eventual, urmează tratamentului cu citostatice, determină de asemenea NTA; • necesitatea administrării de multiple (cel puțin trei) clase de antihipertensive în doze mari, fără a se obține un control tensional adecvat, sugerează HTA secundară reno-parenchimatoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
predominant vegetariană - pH bazic), de la 4,5 la 8; acesta este și intervalul pe care îl poate măsura ESU. Determinarea pH-ului urinar are valoare limitată (de exemplu în determinarea complianței la tratamentul de alcalinizare a urinii). Pentru evaluarea acidozelor tubulare, ESU nu este suficient de sensibil. • Densitatea urinară specifică în urina concentrată de peste noapte este între 1015-1030. Determinarea unei densități <1015 în aceeași urină sugerează o reducere semnificativă a capacității de concentrare a urinii (de regulă, prin afectarea tubulo-interstițială din
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de sensibil. • Densitatea urinară specifică în urina concentrată de peste noapte este între 1015-1030. Determinarea unei densități <1015 în aceeași urină sugerează o reducere semnificativă a capacității de concentrare a urinii (de regulă, prin afectarea tubulo-interstițială din IRA intrinsecă, IRC, nefropatii tubulare sau tubulo-interstițiale). • Determinarea semicantitativă a proteinuriei (vezi și capitolul „Determinarea și evaluarea proteinuriei”): variația reacției de culoare se întinde de la „urme” la +4. Echivalențele semicantitative sunt: urme = 5-20 mg/l, + = 30 mg/l, ++ = 100 mg/l, +++ = 300 mg/l, ++++ >2000
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]