1,961 matches
-
satului. Oamenii Încercau să nu ne bage În seamă, dar nu reușeau să-și ia ochii de la noi. Între timp, vânătorii noștri se răspândiseră de jur Împrejur, afundându-se În pădure, urcându-se sus pe stânci sau ascunzându-se prin tufișuri. - Voi nu numărați zilele pruncului? Întrebă Gupal după o vreme. Până și eu știu că trebuie să treacă două sute și optzeci de zile pentru ca sorocul pruncului să fie după cum a lăsat Tatăl. Sau patruzeci de săptămâni. Sau nouă luni. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Umbrei, oamenii lui se Înmuiară. Ne-am repezit peste ei cu bâtele și cu topoarele, În timp ce arcașii nu-i slăbeau, doborându-i care pe unde se nimerea: pe malul lacului, prin mocirla care se năștea sub picioarele noastre și printre tufișurile Înghețate. La un moment dat, l-am zărit și pe Gau: Înconjurat de o mulțime dintre ai noștri, Împărțea izbituri Într-o parte și În alta cu o uriașă ghioagă din lemn. A căzut, izbit de câteva sulițe și, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
au auzit cum soldații vorbesc despre mîncare și despre femei.. Au luptat În praful strălucitor pentru menținerea unui cap de pod În locuri numite Moara lui Wilson sau Drumul lui Spangler, iar soldații lor s-au tîrÎt cu grijă prin tufișurile dese. Și au auzit Înjurăturile doctorilor după lupte și scrîșnetul scurt al ferăstraielor. Am văzut tineri stînd pe propriile lor picioare, În poziții stîngace, ținîndu-și mațele cu mîna, Întrebînd cu glas jalnic și cu ochi arși de febră: — E grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Hayes au stat o clipă nemișcați la capătul podului, au privit la amiază sîngele aprins Împroșcat pe grîul călcat În picioare, au ascultat tăcerea tainică a amurgului În cîmpul peste care trecuseră vijelios În zori mii de cizme, au privit tufișurile de la hotarul cîmpiei plecate spre drumul prăfos, peticele dezordonate de iarbă aspră și de margarete arse și uscate de la marginea drumului, albia presărată cu pietre strălucitoare a pîrÎului și umbra plăcută și răcoroasă a copacilor de dincolo de rîu. Apoi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Nu ne vom mai Întoarce, nu ne vom mai Întoarce niciodată, nu vom mai păși niciodată de-a lungul acestui drum așa cum am pășit azi-dimineață... deci, fraților, să ne mai aruncăm o privire Înainte de-a pleca. Iată moara, iată tufișurile, iată albia rîului presărată cu pietre strălucitoare, iată răcoarea plăcută și bine cunoscută a copacilor... dar pe-aici am mai trecut cîndva! exclamă ei. — Bine-nțeles, fraților, am stat pe pod, În fața morii, și-am cîntat Împreună seara pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mîndru și vrednic, În delicatețea și pustiul tău, În sălbăticia și groaza ta... pămînt măreț În singurătatea, frumusețea și bucuria ta sălbatică, pămînt Înspăimîntător În fecunditatea ta nesfîrșită, rodind veșnic nenumărate văi și Înălțimi În Întinderile apusului... pămîntul american... pod, tufiș și pîrÎu și drum prăfuit... tu, poem banal și uriaș al Morii lui Wilson, unde azi-dimineață au murit tinerii În lanul de grîu... tu, pămînt plin de farmec, primitor, Îndepărtat și apropiat, ciudat și familiar, pentru care ne-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu Bull, băiete! Are el grijă de tine. O să te scoată-n lume, pe cinstea mea! O să te ducă În țara unde curge lapte și miere... nu-i așa, Bull? O să-ți arate unde cresc copacii care fac șuncă și tufișurile În care cresc curcani... nu-i așa, Bull? spuse el, dînd un Înțeles urît, dar lingușitor vorbelor sale. Rămîi alături de Bull, băiete, și-o să te-mbrace În perle... Văleu, ce copil tîmpit! spuse și glasul i se transformă Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și apoi piuitul lor: unele cu glasuri subțiri, stridente, ca țîrÎitul ascuțit al greierilor, altele cu glasuri joase, lansînd chemări ca un croncănit aspru, ciudat și Îndepărtat - așa erau sunetele care alcătuiau cîntecul păsărilor. Toate păsările ce se trezeau În tufișurile și copacii din parc; iar deasupra lor trecea foșnetul aripilor nevăzute, strigătul ciudat și stins al păsărilor necunoscute aflate În parcul scăldat acum În lumină, un amestec straniu și dulce de triluri. „Dulce este adierea dimineții, dulce ivirea ei, o dată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
păduri de pin cu frunza ascuțită. Pe măsură ce pătrundea mai mult În interiorul țării, peisajul devenea mai variat În culori și forme: pămîntul era mai cleios, mai mîlos, iar cînd a plouat, l-a blestemat. Pe suprafața lui creștea o iarbă aspră, tufișuri mărunte și țepoase; și iarba aceea mirositoare, al cărei fum Îl scîrbise pe spaniol, creștea atît de abundent, Încît ar fi putut umple de fum și nările pămîntului. Animalele și păsările sălbatice se găseau din plin, așa că spaniolul cel chior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mă strecor pe străduțe până în parc. Mă hotărăsc pentru o bancă în rondoul scriitorilor, lângă bustul lui Vlahuță. E soare, vrăbiuțe țopăie și cârâie, trandafirii cu capetele grele ca după o beție răstoarnă în aer miresme de săpun palmolive. Din tufișurile de la spatele meu se aud pensionarii: amestecă piesele de rummy, aruncă zarurile în cutiile de table, îl laudă pe Hagi, pe Ilici, îl înjură pe Petre. Scot din mapă Tristram Shandy, cartea unui irlandez tuberculos. Citesc și mă gândesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
marginea orașului, pe traseul de-a lungul căruia se retrăgeau căruțașii veniți la târg. După două ore de așteptare și zeci de căruțe care au trecut pe lângă noi fără să ne bage în seamă, Sabina s-a schimbat după un tufiș în niște colanți roșii, iar eu mi-am scos ochelarii de soare și am luat un aer bolnăvicios. Așa am reușit să păcălim un țăran tras de o gloabă pistruiată. Ne-am aruncat gențile peste pieile de oaie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
într-o salopetă de lăcătuș unsuroasă, pe cap aveam o bască prevăzută în vârf cu un țumburuc-paratrăsnet. Hainele bune le duceam într-o sacoșă de rafie, din acelea cu pătrățele roșii-albastre. După ce treceam de Piața Reșița, mă ascundeam în spatele unui tufiș, mă schimbam. Sacoșa de rafie o tupilam la rădăcina boschetului. La întoarcere mă schimbam iarăși. Dimineața și seara era greu să vorbești cu Adelina: mereu în grabă sau mereu adormită. Neapărat trebuia să fie în pat la 21.30, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care-l cuprindea pe el Îl Împiedica să-și amintească detalii despre acele persoane sau lumina scăzută, Întunericul, mai bine zis. Crede chiar că o singură dată i s-a Întâmplat să se ducă și seara să se ascundă În tufișul de lângă gardul de floarea-soarelui. Poate asta se Întâmpla În aceeași lungă și schimbătoare zi de vară. Întunericul abia transformase umbrele Într-un zid negru și continuu când ieșise din casă, auzise zgomotul specific al unui sat cuprins de toropeala nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
numai zambilele și ici-colo câte o lalea sunt Înflorite. Aproape de gardul dinspre stradă descoperi și o plantă ceva mai ciudată. Un fel de bețe lungi și drepte ce par Înfipte În pământ Încă de toamna trecută și acum timid Înfrunzite. Tufișul atât de geometric (toate bețele sunt tăiate cam la aceeași Înălțime și toate sunt drepte de parcă ar fi fost laminate și nu crescute din pământ) ocupă partea dinspre stradă a grădinii, de-a lungul gardului de uluci, căptușindu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
picăturile de ploaie care ți se păreau uriașe. Ai rămas În dreptul ferestrei cu ochii ațintiți la spectacolul agresiv Înscenat de natură. În curtea de peste drum o femeie tânără, Îmbrăcată numai cu o rochie de stambă, Încerca să adune dintr-un tufiș câțiva puișori de găină În poală. Trupul ei vânjos, de care se lipise, expunându-l, rochia subțire și udă, ți se păru al unei ființe din altă lume decât cea În care trăiai. Lumea acelui trup era aceeași cu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de Elena Dragoș E prima zi de școală. Vezi Ce mândru-s cu ghiozdanu-n spate? Și toamna râde prin livezi, Tufișurile-s vulpi roșcate... Elevii mari sunt zgomotoși, Cei mici trec pragul cu sfială, Bine-ați venit, copii frumoși, Aici, la draga voastră școală...
ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_515]
-
singuratec; b. Dealurile și bogățiile lor; c. Transilvania, țara de peste munte. Țara Dobrogei “De la Măcin spre satul Greci culmea Pricopanului e așa de pietroasă și cu povârnișuri atât de repezi că nici iarba nu poate să suie pe vârf, necum tufișul sau pădurea. Sudeții, fratele depărtat al Pricopanului, măcar că are culmi de două - trei ori mai înalte, e îmbrăcat cu păduri de brazi până în vârf. La noi clima de stepă dă înălțimilor dobrogene o înfățișare de adevărată ruină. Din vârful Pricopanului
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Scrieți patru cuvinte care să rimeze cu zare. 3.Realizați o compunere cu tiltlul ” O zi deosebită”. Compunerea să nu depășească o jumătate de pagină. Noapte de vară George Coșbuc Zările de farmec pline, Strălucesc în luminiș; Zboară mierlele-n tufiș Și din codri noaptea vine Pe furiș. Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind; Turmele s-aud mugind, Și flăcăii vin pe luncă Hăulind. Cu cofița pe-ndelete, Vin neveste de la râu; Și cu poala prinsă-n brâu Vin
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
lăsă sânii puternici să-l izbească în piept și alunecă spre pământ dezlânată; surprins, antrenat de căderea și forța femeii o urmă vrând s-o protejeze însă ea îl cuprinse în brațe din zbor; se prăbușiră lent, cu încetinitorul, printre tufișuri; iarba aici era uscată, pârjolită și deasă însă tufele îi fereau de curiozități insalubre; câteva clipe cuprinși de pasiune n-au mai știut ce fac.. sărutul care pândea de atâta vreme o copleși; grupul era departe; uitând unde se află
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
trifoi prea mirositor și floricelele multicolore din poiana stejarilor întunecați și nu mi-ai dat drumul decât să răsuflăm peste oceanele înghețate; ai încurcat pașii șlefuiți de timp și am zburdat împreună departe de Verde Împărat care pândea înverșunat printre tufișuri; am călărit împreună armăsarii norilor cenușii până au fugit înnebuniți de zările sângerii curățând umbrele și ochii zânelor cu dantelării de alpaca. În magazinul dorințelor nestăpânite și-n contextul vechilor orientări paradoxale, eu, prințul uitărilor din deșert și tu, împărăteasa
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
stării ei și poate că se pripise sugerând să fie acceptată la petrecerea familiei. Nereușind să deslușească nimic inteligibil din mormăelile și șușotelile ei întretăiate, tușise politicos și drept urmare Tabitha scosese un țipăt de spaimă, se auziră foșnete violente în tufișuri și peste câteva secunde apăru și ea, desprinzându-și nervoasă crenguțele și ciulinii de pe haine și abia reușind să articuleze din cauza șocului. — Eu... Morty, nu știam că... eu doar... N-am vrut să te sperii, Tabs. Dar... — Nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zăpușeala lipicioasă a orașului. Privind în jos, am observat o umbră mișcându-se în grădină. Două umbre, una foarte mică. O bătrână care-și plimba cățelul, luptându-se probabil să țină pasul cu el în timp ce mergea în zig-zag de la un tufiș la altul, încordat și înfierbântat de tainicile plăceri nocturne. Am ascultat foșnetele tufișurilor și foșgăiala lui printre ele, singurele zgomote care se deslușeau în afară de câte o sirenă din când în când, peste zumzetul monoton înăbușit al Londrei. Am plecat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în grădină. Două umbre, una foarte mică. O bătrână care-și plimba cățelul, luptându-se probabil să țină pasul cu el în timp ce mergea în zig-zag de la un tufiș la altul, încordat și înfierbântat de tainicile plăceri nocturne. Am ascultat foșnetele tufișurilor și foșgăiala lui printre ele, singurele zgomote care se deslușeau în afară de câte o sirenă din când în când, peste zumzetul monoton înăbușit al Londrei. Am plecat de la fereastră, m-am dus să scot o cutie de suc de portocale din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu ceva de-ale gurii atenția celui care mort-copt îl vrea pe Ko-ko-to, îi întinde băiatului o napolitană. Ia cu mama, ia un Joe. ─ Jo-e! Jo-e! cântă cel mic și năvălește la napolitană. Lângă ceas, ferită de șosea printr-un tufiș de laur pitic e o bancă verde, din lemn, modelul curbat cu tălpi de fier. Pe ea șade pensionarul Costache Popa. N-a fost niciodată căsătorit, habar n-are de copii, de nepoți, de sugari, de Benjamin Spock, însă, martor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pi-ca, zice. Piii-ca pi-ca. Hai ridică-te că-ți dau semincioare, hai să-ți dau, nu vrei mei? Pii-ca pi-ca...Mei nu vrei? E o dimineață rece, șuierătoare, cu un cer de fâș. Prin parc nu trece nimeni. Între două tufișuri despuiate, o tingire din tablă și PFL din cele unde înainte vreme se vindeau crochete cu cașcaval și rahat la bucată stă proptită pe cărămizi de BCA sub firma Hermes SRL. ─ Mei nu vrei? Dinspre chioșc se aude un clipocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]