3,788 matches
-
cu mașina cam o oră. Scheer a băut multe beri. Și eu am reușit să termin una sau două. Nu eram câtuși de puțin treaz și mi-era somn. M-am sprijinit de portiera mea, privind pe geam cu ochii tulburi. O mașină albă, lungă, trecu pe lângă noi. Șoferul se uită la mine, zâmbind, dar eu deja adormeam. La câtva timp după aceea, Scheer m-a trezit, scuturându-mă. ― Sunt prea dărâmat ca să mai conduc. O să opresc. N-am răspuns nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu pielea neagră devenită maronie pe margini. Mi-am aprins un trabuc și l-am fumat, Încercând să mă simt mai bine. Mulțimea sporovăia, umblând printre figurile lui Mao și ale lui Marilyn. Tavanul Înalt făcea ca acustica să fie tulbure. Bărbați slabi, cu capetele rase, treceau grăbiți. Femei cărunte, drapate În șaluri naturale, Își arătau dinții galbeni. Pe geam se vedea Staatsbibliotek de vizavi. Noua Potsdamer Platz arăta ca un mall din Vancouver. În depărtare, luminile șantierelor luminau scheletele macaralelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
îi explicai. Nu știu ce a înțeles din "treaba" mea, dar a dat din cap ca și cum ar fi fost perfect normal să am o treabă la al doilea nivel al subsolului, chiar sub laboratorul de biologie. Se pare că, în aceste vremuri tulburi, ciudatul devine obișnuit și banal. Trecu o vreme, în care se arătase deranjat de ceea ce-și amintise, încruntându-se frecvent și ștergându-și din când în când sudoarea de pe frunte. Sapa ta e curată, Sergiu, observă Vladimir. Așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
genunchi, s a obișnuit cu durerea. Când mai surdă, când mai acută. Mai ales în zilele ploioase. A ajuns parte din el. Nici nu-și imaginează cum ar putea trăi fără ea. Îi amintește de Pollio, de începuturile relației lor tulburi, uneori furtunoasă, alteori fructoasă, de Illyricum, când a simțit pentru prima dată excitația pe care ți-o oferă câmpul de bătaie. Ce zile minunate! Refuză însă să se gândească cum a căpătat-o. Într-un mod cât se poate de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tonul și se apleacă asupra lui: — Ai uitat cine a ales numele celor trecuți pe listele de proscripție? Erau oare toți dușmani ai patriei? Augustus își stăpânește cu greu o tresărire involuntară. Acelea au fost prerogative speciale pentru vremuri extrem de tulburi, îngaimă cu greutate. Își recapătă instantaneu autoritatea și demnitatea: — Dacă insiști că e vorba de o crimă, atunci, pentru ca per soana respectivă să se bucure totuși de o judecată echitabilă, eu nu am altceva de făcut decât să trimit cazul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
avea mai scump. Dă drumul unui nou suspin. Știe însă că n a acționat din interese meschine, ci în folosul Romei. Apucă un colț al togii și își suflă cu putere nasul. Le-a fost dat să trăiască vremuri extrem de tulburi. Câți indivizi ambițioși nu s-au folosit de numele Senatului și al poporului roman pentru a-și masca dorința de dominație! Dar atât el, cât și Asinius Pollio au înțeles că substratul războaielor civile era tocmai răsturnarea guvernării poporului și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
E întreruptă de o busculadă. Scaunele din jurul lor sunt împinse în lături. Pentru o clipă se lasă o liniște nefirească, după care vân zoleala crește și mai mult. Vipsania observă că mulți se ridică. Ce se întâmplă? Cu privirea încă tulbure, întoarce capul în toate părțile, încercând să-și dea seama. Nu reușește până când o mână moale și răcoroasă i se așază lin pe fruntea fierbinte. Se întoarce repede și își cuprinde sora pe după talia umflată. — Agrippina! Pui mic! Tânăra gravidă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a șaptea. Pe Hercules! S-a făcut târziu. Cu ce a zăbovit până acum? N-o să mai apuce să îmbuce nimic până vine Scribonius Libo. Dar, în loc să se grăbească, mersul i se încetinește de la sine. Privește în pământ, cu ochi tulburi. Este momentul când el și Vipsania parcurgeau într-o intimitate plăcută o mie sau două de pași. De oboseau, se așezau. Vorbeau. Discutau și râdeau. Ce modestă era Vipsania pe vremea aceea! Nu-i lăsa deloc impresia că-i dă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încremenește, cu trăsăturile crispate. Ce e asta? O capcană? El îi vorbește de temerile sale, iar ăsta îi cere tălmaci de vise. — Am avut azi-noapte un coșmar care m-a pus pe gânduri, murmură Germanicus. Pe față îi joacă reflexe tulburi. Am visat-o și pe Mariamne, spune stânjenit. Inexplicabil, declarația - oricât de neașteptată - îl liniștește pe Herodes Agrippa. Ironia înlocuiește spaima. Să-și fi pierdut într-atâta atracția vechea artă a haruspiciilor și augurilor, încât romanii ăștia înfumurați se înjosesc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de prietenii pe care i-a lăsat în urmă. Și este corect să spunem că Ben și Jemima sunt prieteni. Nu erau prieteni când i-am întâlnit pentru prima oară, erau simpli colegi. Dar așa cum se întâmplă deseori în vremuri tulburi, prieteniile se leagă, iar Ben avea nevoie de un confident mai mult decât orice în săptămâna nopților lungi, așa cum a botezat-o el. Dar așa cum bine știe Jemima, prieteniile pot fi lucruri efemere, iar prietenia lor se bazează pe încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
În ce privește prima chestiune, n-au fost neajunsuri, căci aveam cu mine poruncă scrisă de la guvernatorul din Mexico. Când am ajuns în portul San Juan de Ulúa, bătea un vânt puternic de-ți tăia suflarea, iar marea era de un pământiu tulbure. Trei vase se adăposteau înfricoșate sub chei. La fel ca și fortăreața din Acapulco, și cea de aici era înconjurată de ziduri cenușii, iar comandantul chel și gras ne aștepta bine dispus. Primise deja înștiințare despre sosirea noastră de la guvernator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ishida cu un mesaj. Samuraiului i se poruncea să vină fără zarvă, căci seniorul avea a-i spune și a-l întreba fel de fel de lucruri. Îl luă cu el doar pe Yozō și plecă la Nunozawa. Pe apa tulbure și murdară din șanțul care împresura conacul seniorului Ishida pluteau ierburi de apă și lotuși putreziți. Dezamăgirea de a-și fi pierdut puterea în Sfatul Bătrânilor se simțea limpede din ierburile și lotușii atinși de putreziciune. — Bun venit! Tușind, seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Înăuntru. O sobă mare de porțelan strălucea În colțul camerei. Tavanul era jos. De fiecare parte a camerei erau așezate băncuțe În spatele unor mese Închise la culoare, pătate de vin. Doi elvețieni stăteau lângă sobă, fumând pipă și vin nou, tulbure. Băieții Își scoaseră hainele și se așezară la perete, de partea cealaltă a sobei. Vocea din camera alăturată se opri din cântat și o fată cu un șorț albastru veni să vadă ce voiau să bea. — O sticlă de Sion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tot umblu ca un găligan. Îl las pe altul să se ducă, Să prindă mreană și cu știucă. el să-l aducă încărcat Și să arate cât e de bărbat. Aș vrea pe paznici ca să-i vezi Că au ochi tulburi și sunt verzi. Și seful lor ce strâmbă tot mereu din nas Pe baltă nu poți face nici un pas. O, Doamne, bine mai era-nainte: Aveam pește, aveam minte, Umblam pe baltă voinicel, Eram pescarul sprintenel. Dar astăzi nimeni nu
Juvelnicul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83196_a_84521]
-
geografie) 5. Alegeți un personaj din textul Cele patru anopimpuri și portretizați-l în scris. Folosiți personificarea. Pastel George Topârceanu Din asfințit, de peste munte, Răsfrângeri roșii de amurg Se sfărmă-n licăriri mărunte Și-n Dunărea umbrită curg. Dar unda tulbure le-ngroapă Când, sub răchitele din vale, De-abia mai tremură pe apă Ca niște coji de portocale. Acolo jos, peste cununa Întunecatului boschet, Sclipește-n aer semiluna Din vârful unui minaret. Își culcă umbra până-n mal Ostrovul izolat de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
împărțiți-l pe fragmente. 2. Scrieți ideile principale. 3. Ilustrați în enunțuri scrierea corectă a ortogramei m-ai/mai. 4. Scrieți enunțuri folosind numeralele: întâiul, întâia, primul, prima 5. Treceți textul din vorbire directă în vorbire indirectă. Dunăre, Dunăre, apă tulbure... “Poate cea mai măreață operă a sa, ca o încununare a tot ceea ce a clădit până aici - delta. Cât de mult au călătorit o parte din aceste ape până să ajungă aici? De prin ce cotloane depărtate ale munților le-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
crestele principale (...) am putea spune că Dunărea românească pare un copac cu rădăcina înfiptă în Marea Neagră, un copac rotund ținând între ramurile sale un cuib de munți (...)” (George.Vâlsan -Munții, Descălecatului Moldovei) Râuri și lacuri și marea cea mare „Oltul, tulbure, lat și mânios de la Călimănești, după ce și-a încordat puterile ca să taie-n curmeziș Carpații, își începe aici drumul cu o șuviță de apă, limpede ca lacrima. Izvorul lui e numai la doi pași de al Mureșului...” (Ion Simionescu, Pitorescul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cursiv. 2. Integrați-le în noi enunțuri. Mureșul „Între toate râurile Ardealului, locul de frunte îl are Mureșul. După ce scapă dintre munții de la răsărit, el curge domol pe podiș, iar pe la Uioara ajunge navigabil, atingând lățimea de peste 100m. Cu ape tulburi și line, el înaintează leneș ca un adevărat râu de șes. Abia mai jos de Alba Iulia intră iarăși într un ținut muntos, în care priveliștea se schimbă ca prin farmec: la miazăzi se înalță un lanț de o semeție
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
că firea mea curioasă, nesuprapunîndu-se pe starea ei normală, o făceau să mi se pară ciudată (căci eu nu puteam părea față de mine ciudat, fiind deprins cu sinuozitățile mele, care mi se păreau normale). Astfel, poate din pricina mea, apărea Irina tulbure și neînțeleasă. Zbuciumul ei era așa de spontan că nu-l bănuiesc nesincer. Într-o zi vorbeam, bătîndu-mi joc de fetele bătrâne și, ca s-o chinui, am adăugat, fără vreo schimbare a vocii, ca să creadă că glumesc sau că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în clipa revederii n-am avut decât un scop: s-o recapăt. Îmi făceam iluzia că despărțind-o de celălalt, în același timp distrugeam și tot ce fusese între ei. Sau poate mă hotărâsem să accept orice, căci starea mea tulbure fusese și mai chinuitoare. Dragoste pentru Ioana, spaimă de singurătatea în care trăisem, amorul propriu ce pretindea să aibă din nou ceea ce pierduse, gelozia cătând o răzbunare împotriva celuilalt, toate la un loc - și e imposibil de a face o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sensului lor. Poți recunoaște aici atât vocea de la distanță a celui neîncrezător, cât și replica dată acestuia. Răs turnând logica obișnuită a gândirii, poate să afirme: „rușinea mea este un bine, iar nebunia mea o fericire“. Paradoxul este menit săl tulbure pe cel căruia îi vorbește și săl scoată din cercul înțelegerii sale. Însă efectul acestor cuvinte nu se oprește aici, în spațiul vorbirii cu celălalt. Ele deschid către ceea ce, în ultimă instanță, se arată ca atare paradoxal. Altfel spus, evenimentul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Don Pedro, pe Regele legitim al Portugaliei - "și aceasta a deschis porțile războiului civil" (Pimenta). Don Pedro abdică în favoarea fiicei sale, Dona Maria da Gloria, pe care hotărăște s-o dea de soție fratelui său, Don Miguel. Este o situație tulbure, absurdă, pe care nimeni n-o acceptă. Și curând după ce Infantele Don Miguel se întoarce în țară, ca regent, e silit de popor să se proclame rege (1828). Manifestațiile care au dus la încoronarea lui au un vehement caracter antimasonic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și, închizând ochii, rosti cu gravitate: Fă totul cum crezi mai bine. Imediat ce vă aranjați, adună oamenii aici; o să ne rugăm împreună, implorând mila Domnului nostru. în acea clipă, dinspre poartă se auzi un murmur neașteptat, întovărășit de o mișcare tulbure a mulțimii. Multe glasuri se împletiră în tonuri de spaimă și din mai multe părți se strigă: — Repede, închideți! închideți! Apoi, în vreme ce mulțimea se însuflețea și toate privirile se îndreptau alarmate în direcția aceea, un tânăr își făcu loc dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tovarășilor ei. De-acum, ești de-al nostru! 12 în întunericul nopții, barca tăia lent negura care, ca un văl impalpabil, plutea pe deasupra râului. Liniștea apăsătoare era spartă doar de clipocitul mărunt al vâslelor ce se afundau ritmic în apa tulbure. Pentru bătrânul și încercatul barcagiu ce se afla la prora, singurul punct de reper care îl ajuta să vadă zidurile Aurelianei erau focurile aprinse pe turnurile de pază, ce lăsau să se vadă doar crenelurile, făcându-le să pară, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu inima de piatră, care, seara, în jurul tăciunilor din vatră, râdeau nerușinat, se necăjeau unii pe alții, se îmbătau cu kumis și, atunci când nu se încăierau, se tăvăleau pe covoare cu sclave ori concubine cu hainele răvășite și cu privirea tulbure: așadar, acolo nu era loc - cel puțin, așa i se părea lui - pentru micuța creatură găsită pe drumuri, fie ea și cu caracterul excepțional al lui Go-Bindan. Fetița aceea constituia cu adevărat o mică problemă. Cu toate acestea, Balamber simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]