6,704 matches
-
care dă glas stadiului de sincronizare a tunului cu datele telemetrului convertite la coeficienții tunului de servantul 1. CÎnd soldatul servant 3 zbiară „este coincidență“ (bă, zice Cerbu, zbieri cît te țin bojocii, ai Înțeles, cap de cauciuc?), comandantul de tun ordonă imediat „tun - foc“, pentru a nu se pierde prețioasa sincronizare și pentru ca proiectilul să aibă șansa să-și Întîlnească ținta. Senzațional! — Caporale, mai taci, că ne strici distracția. Și mai fă repede o țintă. O țară nouă - o viață
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
stadiului de sincronizare a tunului cu datele telemetrului convertite la coeficienții tunului de servantul 1. CÎnd soldatul servant 3 zbiară „este coincidență“ (bă, zice Cerbu, zbieri cît te țin bojocii, ai Înțeles, cap de cauciuc?), comandantul de tun ordonă imediat „tun - foc“, pentru a nu se pierde prețioasa sincronizare și pentru ca proiectilul să aibă șansa să-și Întîlnească ținta. Senzațional! — Caporale, mai taci, că ne strici distracția. Și mai fă repede o țintă. O țară nouă - o viață nouă Înseamnă de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și pentru ca proiectilul să aibă șansa să-și Întîlnească ținta. Senzațional! — Caporale, mai taci, că ne strici distracția. Și mai fă repede o țintă. O țară nouă - o viață nouă Înseamnă de fapt o lună și ceva de instrucție la tunuri. Șase săptămîni În care țevile enorme au măturat cerul și pămîntul În căutarea unor ținte imaginare, fie bombardiere germane din filme americane de război, fie elicoptere cu teroriști - sau, mai simplu, urmărind MIG-urile care, după ce decolau de pe pista aflată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
despre lumea exterioară, făcînd o criză de nervi - tacîmuri trîntite de pereți, urlete incoerente despre mama cuiva, o acută nevoie de a pleca din această pușcărie -, urmată de o goană În cercuri, de animal decerebrat, pe terenul de instrucție, printre tunuri - locotenentul Soare, care era OS, Încercînd să-l aducă Înapoi În dormitor, să-i adune hainele, să-l Îmbrace la loc și să-l calmeze cumva (ultimele imagini din acest episod sînt cu acest tip păros, În AZP, plîngînd, transformat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tren cu care mergem la trageri. Împreună cu Patrana și Marcel, care acum sînt la coada trenului, pe cealaltă platformă. Trenul arată cam așa: sînt două vagoane de pasageri, pline cu soldați și cadre militare. Și trei vagoane-platformă cu restul echipamentului, tunuri mari și mici, muniție, camioane militare, plus Aro-ul comandantului (În care ne găsim noi acum, făcînd pe santinelele). Plus un vagon de marfă transformat În magazie alimentară: depozitează lăzile cu pîini și conserve care clipocesc grețos și cîteva cutii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ăî fîrăe cărbunii. Mi s-a părut că dicția lui, probabil datorită traiului printre oameni, s-a ameliorat. Poate pînă terminăm armata vorbește ca un om și nu-l mai primesc neamurile acasă, că nu Înțeleg ce spune. Este coincidență! Tun, foc! Acestea au fost ultimele cuvinte care mi-au străpuns articulat, cu sens, timpanul. Au urmat cele trei bubuituri apocaliptice, iar acum ceea ce aud, fie sunete emise de natură, fie de om, prin acte mecanice sau cu ajutorul corzilor vocale, sînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bărbat, un individ cu un destin potrivnic. N-am avut nici o șansă să văd măcar unul din cele trei proiectile explodînd, undeva la 3.000 de metri deasupra mării, pentru că singurul lucru care nu stătea la un loc pe acel tun era indicatorul de pe scală, pe care eu trebuia apoi să-l urmăresc, sincronizîndu-l cu indicatorul de pe scala mea, cu ajutorul roții cu mînere diametral opuse pe care o țineam Între picioare. Astfel Încît țeava tunului să urmărească cît mai fidel făclia
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
stătea la un loc pe acel tun era indicatorul de pe scală, pe care eu trebuia apoi să-l urmăresc, sincronizîndu-l cu indicatorul de pe scala mea, cu ajutorul roții cu mînere diametral opuse pe care o țineam Între picioare. Astfel Încît țeava tunului să urmărească cît mai fidel făclia parașutată dintr-un avion, care ne-a ținut loc de țintă aeriană. Astfel Încît să nu facem din această glorioasă misiune militară În poligonul litoral o excursie turistică - expresia Îi aparține acestui geniu artilerist
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
limpede: Stancu În persoană m-a numit servant 3. SÎnt convins că a făcut-o intenționat. Bun, cam asta a fost. Ungem tuburile golite de proiectile cu vaselină, le punem Înapoi În cutii și ne regrupăm În formație undeva În spatele tunului. Dacă mi se pare că e foarte liniște, e pentru că sînt complet surd. Mă rog, aud, dar ce aud seamănă mai degrabă cu muzica sferelor, venind de pe fundul oceanului, un fel de orgă dezarticulată. A doua zi se repetă operațiunea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
repetă operațiunea. Doar că de data asta nu mai doborîm avioane, ci găurim tancuri. Mai precis, niște machete de placaj montate pe un sistem de cabluri. Se mișcă Încet pe buza mării la vreo cîteva sute de metri de linia tunurilor. Pentru că deplasarea se produce orizontal și sincronizarea mea, odată realizată, rămîne așa, pot să urmăresc cum proiectilele sînt scuipate prin țeava enormă (și să-mi acopăr urechile cu mîinile). Ultimul, după ce străpunge silueta de carton, ricoșează din valuri. CÎteva secunde
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
valuri. CÎteva secunde rămînem cu ciocurile căscate la jerbele Înspumate pe care le face din ce În ce mai departe, pe urmă dispare undeva unde norii grei de aprilie Își Întîlnesc neliniștea cu acest deșert lichid. Apoi sună fluierele și sirenele și sărim de pe tunuri zbierînd chestii, În timp ce ofițerii ies de sub plasele de camuflaj, ca niște insecte verzi, cu pîntece mici și țuguiate și membre firave, fragile. În ultima după-amiază ni se dă liber, dar În poligon. Constăn țenilor li s-a dat drumul În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Într-o stare mai bună. Rătăcim o vreme pe aleile dintre dormitoare, pentru ca În cele din urmă să ajungem aproape de plajă, Într-o margine a poligonului. Ne așezăm pe un dîmb de nisip, pe o faleză joasă. Contururile zecilor de tunuri agresează linia orizontului, care Începe să sîngereze din ce În ce mai Întunecat. Marea se zbate. Fumăm, facem bancuri și ne pasăm o sticla pe care Cristian a produs-o de la un chioșc local. — Nu vă imaginați că e chioșcul pentru soldați, de-acolo
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din carnețelul personal, cu un aer țeapăn. Deci: pentru că soldatul s-a achitat prost de sarcina de grătaragiu, În tren, și a ars atît mielul, cît și peștele; pentru că Întîrzie În mod regulat la apelul de dimineață; pentru că, atunci cînd tunurile s-au Întors În biutele lor din baterie, Într-un efort soldățesc general, a zăbovit să introducă penele de lemn care ar fi trebuit să frîneze roțile enorme, cînd tunul a luat viteză pe panta biutei, astfel că soldatul Patrana
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În mod regulat la apelul de dimineață; pentru că, atunci cînd tunurile s-au Întors În biutele lor din baterie, Într-un efort soldățesc general, a zăbovit să introducă penele de lemn care ar fi trebuit să frîneze roțile enorme, cînd tunul a luat viteză pe panta biutei, astfel că soldatul Patrana era să sfîrșească strivit de zidul magaziei de muniție (prilej cu care Întreaga grupă de ostași a reușit să afle că micuțul are o pereche de ochi căprui, blînzi, fiind
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu un halat alb și și-a vîrÎt coama tapată sub o bonetă, apare și Îi face un consult sumar, Îi caută pulsul, indicîndu-i sorei schimbarea unor doze În tratament. Ieșim pe hol (din pudoare, În fond, noi sîntem sănătoși tun, eu fiind oricum pacientul altei secții), trăgînd cu coada ochiului spre oja sidefie care plimbă stetoscopul În sus și În jos pe pieptul slăbănog, lipsit de virtuți, acum inert, sau Îi apasă fruntea Îngustă, umedă de efort și Încordare. — Mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
așternut și se ridică în capul oaselor. Camera era inundată de o lumină puternică și o femeie se afla lângă pat. Tom se uită la ea, fără s-o recunoască. Apoi știu: Judy Osmore. — Greg, vino, Tom e aici, dormea tun. Tom, ne-am întors acasă, n-ai primit scrisoarea noastră? — Nu, răspunse Tom. Își lăsă picioarele pe podea, dădu să se ridice, dar simți că îl cuprinde amețeala și se așeză din nou pe marginea patului. — E drept, am trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
noi mergem de aseară într-una. Când om ajunge la capăt, să vezi numai cum ne dă jos din vagon și ia-o la picior, leat! Și mergi băiete o zi și mergi o bucată de noapte și bubuiturile de tun se aud tot mai aproape. Când faci haltă auzi deja pârâitul puștii mitralieră și a mitralierelor... Atunci să te văd ce spui, Toadere? Dar... Dumnezeu îi mare și are grijă de tot omul. A avea grijă și de mine nevrednicul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
însă, cât ți-i lumea”. Un crâmpei de somn l-a scos din dialogul cu gândurile... O bubuitură ca de trăsnet l-a făcut să tresară. „Ce-i asta? Am ajuns pe linia frontului așa dintr-odată? Se trage cu tunul? Și de ce merge trenul așa de încet?” A privit pe geamul vagonului și a înțeles despre ce-i vorba... „Am trecut peste un pod de fier și acum trenul se oprește”... Glasul locotenentului Făgurel l-a dumirit deplin: Nu coboară
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
asta, Toadere? Ia uitați-vă sub copăcelul de colea. Locotenentul a privit în direcția indicată de Toaibă, dar nu i s-a părut nimic deosebit. Nu văd nimic. Ce ți s-a năzărit? Dacă vă uitați bine-bine, o să vedeți țevile tunurilor antiaeriene. Eu le-am descoperit mișcându-se când la dreapta, când la stânga. Făceau reglarea aparaturii... Cu oarecare roșeață de jenă pe obraz, locotenentul a apreciat: Ai simțul observației foarte bine pus la punct. Toaibă s-a simțit mândru auzind această
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
domnule! Ce fel de ruși sunteți voi? - a sărit sergentul, amuzat. Noi trăiam dincolo de Nistru. Aha! Sunteți transnistreni? Bineee. Atunci spuneți tot ce știți - a vorbit locotenentul. Apoi la gara mai apără și trinuri împotriva la samaliot. Unde sunt așezate tunurile antiaeriene? La amiază-zi. Spre România. Ce știți de podul de lângă gară? E minat ori nu? Noi nu știm dacă podul are mina - a râs cel mai tânăr. Cu ce sunt încărcate trenurile care trec sau vin în gară? La tren
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se știa că după ce au rupt frontul la Stalingrad, rușii înaintau către noi cu repeziciune. Ba se zvonea că mâine-poimâine au să treacă Prutul și atunci să vezi nenorocire pe biata țărișoară! Zvonurile erau adeverite de coloanele de mașini și tunuri nemțești care goneau pe șleau spre apus cât era ziulica de lungă... Asta însemna că fugeau din fața tăvălugului rusesc... Grâul era deja de seceră când, într-o dimineață, dinspre soare-răsare au apărut coloane de militari ruși mărșăluind prin lanurile de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Ea se urca doar într-un copac, de unde se vedeau mai bine pozițiile armatei germane. Comunica apoi direcția și distanțele pe care reușea să le aproximeze comandantului unei baterii de artilerie. Acesta le comunica, la rândul lui, comandanților de tun. După ce nu se știe ce mai făceau aceștia, se declanșa canonada. în funcție de locul în care explodau bombele, Maria corecta sau nu coordonatele. Asta era totul. Simplu, nu? Da, simplu, dar cât de important pentru fiecare acțiune pe care armata română
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
nu se știe precis. Dar nemții, surprinși de precizia loviturilor artileriștilor români, au început să cerceteze pozițiile acestora. în cele din urmă, au descoperit copacul în care se suia Maria Zaharia pentru a dirija tirul de artilerie. Au tras cu tunurile în acea direcție. După câteva lovituri trase în gol, un obuz a căzut chiar la rădăcina acelui stejar, făcându-l surcele. Odată cu copacul s-a prăpădit și Maria Zaharia, copila eroină despre care aproape nimeni nu mai vorbește și nu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
însemna condamnarea la moarte fără altă judecată. La Hotel de Ville, el privea însă de la fereastră, plin de speranță și clocotind de dorința de a se răzbuna, cum se îngroșau în piață rândurile partizanilor săi. În noapte se vedeau lucind tunuri și sulițe și se auzeau invective la adresa Convenției... Hotel de Ville a fost, atunci, un fel de gară ciudată. Robespierre și ceilalți așteptau acolo un tren. Ei nu știau dacă acest tren va veni și în ce direcție îi va
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că, dacă nu se grăbește, o editură nu-și mai găsește loc pentru manifestări publice la Cărturești până dincolo de Crăciun? Că gem sălile de teatru de așteptările copleșitoare ale unui public incredibil? Că la premiera unui film românesc dai cu tunul pentru o invitație? Că în coregrafie apar trupe-surpriză și premiere surprinzătoare, sau că Mihai Măniuțiu, noul director al Teatrului Național din Cluj, pregătește, între altele, un program mai larg cu întâlniri între literați, actori și lumea culturală, politică și religioasă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]