6,589 matches
-
lui Hartshorn. Dacă citeai printre rândurile ziarelor, puteai să vezi cum se aranjaseră lucrurile. Asasinarea lui Gordean: caz nerezolvat, nici un suspect. Explicația confruntării cu pistoalele era aceea că el și Mal acționaseră „pe baza indiciilor dintr-un caz mai vechi”. Uciderea negrului îi fusese pusă în cârcă lui Coleman. Cazul nu căpătă nici o tentă comunistă sau homosexuală - Ellis Loew avea multe relații în presă și ura complicațiile. Reynolds cu fiul și amantul lui au fost calificați drept „vechi dușmani, ce încercau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
teren viran de pe Allegro, teritoriul poponarilor, lăsând cadavrul la vedere, ca în cazul Black Dahlia. Dacă avea noroc, victima numărul unu va beneficia de același interes din partea presei. Coleman s-a întors la muzica lui, la cealaltă viață a sa. Uciderea lui Goines n-a provocat publicitatea la care sperase. Dahlia fusese o femeie frumoasă, iar Marty un vagabond anonim. Coleman a tot închiriat mașini și a patrulat pe lângă numărul 2307 de pe Tamarind la tot felul de ore. Nici un polițist nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
18. Dacă sunteți călăuziți de Duhul, nu sunteți sub Lege. 19. Și faptele firii pămîntești sunt cunoscute, și sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăția, desfrînarea, 20. închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mîniile, neînțelegerile, dezbinările, certurile de partide, 21. pizmele, uciderile, bețiile, îmbuibările, și alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. 22. Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
a se putea apăra. Acolo a rămas o vale a sângelui, pe care o ocolesc cu groază toți călătorii. Cuvintele Cuceritorului se opriră, dar murmurul lor nu Încetă În mintea lui Amir. Totul se Învălmășea. Luptătorul necunoscut, Înfruntarea din deșert, uciderea Cuceritorilor, toate erau fragmente dintr-o derulare imposibilă a evenimentelor. Așa ceva nu putea exista. Deși privirile Celor Patru spuneau că totul e real. Târziu Își dădu seama că se aștepta un răspuns de la el. Se Înclină cu fruntea la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fără oprire spre Cetatea Albă. Rămâne câte unul la fiecare răspântie, În cazul În care avem semnal prin săgeată. Aveți, fiecare, săgeata galbenă, de atac dușman, și pe cea roșie, pe care n-am folosit-o niciodată, de prindere sau ucidere a căpitanului. Folosiți-le. Mesajul trebuie să ajungă de la Simion la noi și de la noi mai departe, până la măria sa. De acord? - Așa rămâne! se auziră mai multe voci. Simion descălecă, Își puse arcul și săgețile la spate și o luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tatălui său acoperise albul curat al zăpezii, ci aici. La două sute de pași, În palatul Ak Sarai, unde se luaseră toate hotărârile aducătoare de moarte, vreme de prea mulți ani. Unde se luase, poate, și hotărârea atacării Albeștilor și a uciderii unui copil de cinci ani, care nu era vinovat decât pentru că se născuse. Și pentru că apărea În viziunile bolnave ale unui Clarvăzător. În scurtul timp petrecut pe străzile Istanbulului și În dimineața aceea din fața palatului, fostul Ninja Înțelesese mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Hanului Crimeii, iar Ali se supusese. Dar era conștient că Ogodai nu aștepta decât primul prilej să ucidă prizonierul. Ceea ce ar fi anulat Întreaga operațiune, care urmărea obținerea tuturor informațiilor necesare pentru anihilarea rețelei Apărătorilor și, În cele din urmă, uciderea lui Ștefan. Ali se afla deja la mijlocul fluviului, iar gheața părea a rezista. Rezistase la trecerea primului rând de spahii. Grupul care Îl transporta pe Oană ajunsese pe malul celălalt. Se lăsa o ceață ușoară, obișnuită În zona Dunării, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cineva care știe?! - Nimeni, slăvite... Trebuie să așteptăm Întoarcerea. Sultanul Îi făcu semn comandantului gărzii să se retragă. Prea multe lucruri Îi scăpau În toată această poveste. În cele din urmă, era posibil chiar ca Cei Patru să fi plănuit uciderea lui. Era meseria Cuceritorilor. Totul avea un sens. Dar prezența lui Ștefan Oană În palatul Ak Sarai era, de departe, lucrul cel mai copleșitor. Amir se desprinse din fața ferestrei, unde privise marea, portul și fațada palatului, păzită de războinicii Bordjighin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prietenie. - Iusuf, răspunse solul, uimit de Întrebarea care nu se Încadra În nici un protocol. - Iusuf... repetă Ștefan, gânditor. Spune-mi, Iusuf, cât de mare crezi că ar fi norocul tău dacă ai părăsi această sală fiind În viață? Solul Îngălbeni. Uciderea solilor era semnul de război al sultanilor. Dar, după cum toată lumea știa, Ștefan nu se sfiise să-i ucidă pe solii tătari care sosiseră, cu aceeași fală, după bătălia de la Lipnic. - Oricât de Îngâmfat ar fi stăpânul tău, care nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că În jurul lui există și multă legendă. Trebuie să fim atenți. Poate fi un joc al spionajului turcesc pus la cale demult și exploatat acum cu beneficii care pot fi imense. - Ce vrei să spui? - Sunt unele Întâmplări neverosimile. Prima, uciderea unui grup de o sută de Cuceritori la marginea de vest a deșertului Gobi. Mi se pare o pură fantezie, pe deasupra imposibil de verificat. A doua, petrecută recent, o așa-zisă rebeliune a Cuceritorilor care nu acceptau ordinul de desființare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fusese singur, ci doar Însingurat. Era alături de Vlad și, uneori, alături de Matei. Erau, Într-un fel, o familie. Iancu de Hunedoara era tatăl lui Matei și protectorul lui Ștefan. Era și protectorul lui Vlad, chiar dacă rumorile spuneau că participase la uciderea lui Vlad Dracul, tatăl lui Vlad. Nu. Nu fusese o singurătate adevărată nici aceea. Singurătatea adevărată fusese doar În sufletul lui. Singurătatea fusese, atunci, o formă a așteptării. Aștepta ocazia de a lupta pentru tronul Moldovei. Așa cum Vlad aștepta ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dar răzbunarea cerută de Marele Maestru era semnalul suprem. Ea depășea orice alt legământ. Mii de priviri se Îndreptară spre Midhat și spre oamenii lui. Războinicii cei mai temuți ai imperiului. Antrenați ani de zile doar ca să execute misiuni de ucidere și capturare. Destoinici cu toate armele sau fără nici o armă. Fanatici ai războiului. Midhat ascultă și Închise ochii. Știa că acea clipă avea să vină. Își amintea perfect cuvintele Marelui Maestru, În ziua aceea Întunecată, la Istanbul. - Midhat, alege patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu contravenea disciplinei de armată. Privett-Clampe și-a condus pathanii în munți cu diverse ocazii, să dea foc la sate, pentru a pedepsi raidurile de frontieră și să prindă bandele de hoți de cai. Asta se întâmpla cu mult înainte de uciderea mecanizată din războaie, când luptele erau purtate cu onoare și decență.Privett-Clampe (și toți cei care au fost încartiruiți cu el, au stat la aceeași masă, sau au mers în același vagon de tren cu el) nu vor uita ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
1. Toate își au vremea lor, și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui. 2. Nașterea își are vremea ei, moartea își are vremea ei; săditul își are vremea lui, și smulgerea celor sădite își are vremea ei. 3. Uciderea își are vremea ei, și tămăduirea își are vremea ei; dărîmarea își are vremea ei, și zidirea își are vremea ei; 4. plînsul își are vremea lui, și rîsul își are vremea lui; bocitul își are vremea lui, și jucatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
Cu alte cuvinte, omul îmi pare într-o astfel de colectivitate mai liber, în timp ce în marile aglomerări se crede nemuritor. Or, cine nu-și cunoaște condiția e mai robit de ea, mai captiv, prins cum e într-un program de ucidere a timpului care îl abate fără greș de la reflecție și câștigarea unui echilibru biruitor. Mă feresc să vâr în toate acestea soarele și spațiul, zăpezile și alte elemente, în mijlocul cărora copiii noștri ar crește apropiați de natură și bine adaptați
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de la Zaharia Stancu că trebuia să fi fost Dinu Nicodin, prieten bun cu criticul, scriitor încifrat, ilizibil, om foarte bogat și de o cruzime rafinata cunoscută numai de puțini, care explică pesemne plăcerea pe care i-o făcusem eu cu uciderea minuțioasă și crudă a "calului" meu. Prin 1952, mă aflam la Tușnad într-un prim concediu adevărat din viața mea. Un prieten foarte neliniștit în conștiința lui, neliniște pe care n-o înțeleg nici azi, mă avertizase prin luna mai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
manuscrise din care s-a extras tot... Iată, într-unul e topit Moromete însuși. Se numește Matei Dimir și apare în 1950, într-o situație specifică, într-un conflict în care protagoniștii sfârșesc unul ucis, altul spânzurat, altul executat pentru ucidere. Iată altul, cu scene închegate. E descrisă o masă țărănească, o discuție cu perceptorul satului, o scenă a ieșirii la seceriș, alta în care era implicat cel mai mic dintre Moromeți, și câteva portrete (portretul Guicăi și al lui Traian
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
leneși ai lui Florea Cucu creșteau precum caprele, cu tot soiul de verzituri și mai puțin cu grăunțe ori tărâțe. Cu câteva zile Înainte de Crăciun, stăpânul pleca de acasă când i se tăia porcul, căci el nu putea Îndura priveliștea uciderii animalului care atât de drag Îi devenise. Un an Întreg Îl alintase cu vorbe blânde, Îl scărpinase pe burtă, Îl trăsese de coadă, În joacă, Îi povestise Întâmplările de peste zi ori altele vechi, ca să-l Încunoștințeze de mersul lumii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că hoțul pocăit era viteaz ca un leu și credincios ca un câine. Voievodul n-avea a se teme de nimic când fostul tâlhar Îi era În preajmă. Și poate că altfel s-ar fi Întâmplat lucrurile dacă, În ziua uciderii mișelești a nobilului bărbat, vistiernicul n-ar fi fost plecat Într-o solie secretă la unul dintre puternicii vremii. Apoi toate s-au prăbușit: Stavrinos a fost Întemnițat și băgat În aceeași hrubă În care zăcea de ceva vreme, bărbos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ale canalului de irigații ce se Învecinează cu localitatea; Colonelul Socol a sărbătorit Împlinirea unei frumoase vârste, prilej cu care a fost vizitat și felicitat de către domnul Primar care a aflat că, În ciuda zvonurilor, motocicleta Zundapp nu fusese obținută În urma uciderii unor germani și ruși la izvorașul numit Țârâitoare, ci În cu totul și cu totul alte circumstanțe, ce vor fi dezvăluite la viitoarele aniversări ale eroicului nostru veteran de război; după ce doamna țața Gherghina a fost surprinsă În pat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Închipuise nici un moment că era vorba, de fapt, de un fel de pomană din partea viitoarei bunici a lui Ectoraș. Acesta avea să afle povestea rămășițelor din serviciul de cafea Încă de copil și, aproape la trei sferturi de veac de la uciderea ologului și a câinelui său de un obuz tras din cine știe ce Întâmplare asupra gării, pe când camarazii de arme Îl strigau Monstrulică, iar el se afla În trenul ce-l ducea către făgăduitele orgii, după ce frânele scârțâiseră și garnitura oprise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
palme de podea, rugător. — Niciodată n-am înțeles firea omenească mai puțin decât în noaptea asta. Când amândoi eram tineri și studiam împreună în casa tatălui eu, ce citeam? Exista vreun cuvânt, în cărțile înțelepților din vechime, care să încuviințeze uciderea propriului senior? — Mitsuharu, vorbește mai încet. — Cine-o să m-audă? Cei care sunt aici sunt asasini ascunși după uși secrete, așteptându-ți ordinul. Stăpâne... Nu ți-am pus niciodată la îndoială înțelepciunea. Însă pari să te fi schimbat atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pîntece, și apoi este dat afară în hazna?" A zis astfel, făcînd toate bucatele curate. 20. El le-a mai zis: "Ce iese din om, aceea spurcă pe om. 21. Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gîndurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, 22. furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. 23. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru, și spurcă pe om." 24. Isus a plecat de acolo, și S-a dus în ținutul Tirului și al Sidonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
care se ruga și zicea: "Doamne Isuse, primește duhul meu!" 60. Apoi a îngenuncheat, și a strigat cu glas tare: "Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta!" și după aceste vorbe, a adormit. $8 1. Saul se învoise la uciderea lui ștefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. și toți, afară de apostoli, s-au împrăștiat prin părțile Iudeii și ale Samariei. 2. Niște oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe ștefan, și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
văzut. În timp ce famenul își vedea de drum, plin de bucurie, 40. Filip se afla la Azot, de unde s-a dus pînă la Cezarea. și propovăduia Evanghelia în toate cetățile prin care trecea. $9 1. Dar Saul sufla încă amenințarea și uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot 2. și i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii, umblînd pe Calea credinței, atît bărbați cît și femei, să-i aducă legați la Ierusalim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]