3,448 matches
-
și-n răspăr mi se-ncurcau în ițe, în iarbă și în lut. Lăsați-mă... Lăsați-mă să cânt pe ascuțișul unui gând să mă fac violă, să mă desfoi de vânt să mă arunc în rouă râzând, să-mi ud armoniile, sunetele toate îmbrățișând trupuri firave de știr către mine cuvintele să-nnoate - corole imense de trandafir, lăsați-mă să cânt pe o pană de lebădă, pe o undă de nai însingurându-mă pe un bulgăr de pământ, pe o scânteie
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în sine Zilele se dilată, smoală pe șosele sub greutatea soarelui arzând. Ți s-a împuținat vederea, trupul, și gândurile de dragoste pe care le alungi mai tot timpul de acasă. Stare normală Printre picături, timpul fuge fără să se ude. Pe drumul dintre anotimpuri, dragostea și ura se fluieră. Moartea întâmplătoare și viața trec printre degete, sunt trist de-mi lăcrimează norii. DORIN SÎNGEORZAN Data nașterii: 03 februarie 1980 Locuiește în Bistrița, BN M-ai frânt destul... M-ai frânt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
al lui Apolo": nu sunteți voi oameni de lume? 5. Cine este Pavel? Și cine este Apolo? Niște slujitori ai lui Dumnezeu, prin care ați crezut, și fiecare după puterea dată lui de Domnul. 6. Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: 7. așa că nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu care face să crească. 8. Cel ce sădește și cel ce udă, sunt totuna și fiecare își va lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
Apolo? Niște slujitori ai lui Dumnezeu, prin care ați crezut, și fiecare după puterea dată lui de Domnul. 6. Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: 7. așa că nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu care face să crească. 8. Cel ce sădește și cel ce udă, sunt totuna și fiecare își va lua răsplata după osteneala lui. 9. Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteți ogorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
Domnul. 6. Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: 7. așa că nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu care face să crească. 8. Cel ce sădește și cel ce udă, sunt totuna și fiecare își va lua răsplata după osteneala lui. 9. Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. 10. După harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
aceea de a-și închide ochii și de a se da cu capul de tăblia patului. Unchiul ridică sacul murdar din bumbac și scoate o jachetă roz imprimată cu orhidee albastre. Alerg afară din casă, în zăpadă. Pantofii mi se udă rapid și curând nu mai pot să-mi simt degetele. După o săptămână, mama îmi zice că sunt logodită cu Sticlă. — Ce să fac cu el? țip la ea. — Nu e corect față de Orhideea, zice Rong cu voce înceată. — Unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fie plăcută și răcoroasă. Împăratul Hsien Feng se joacă în continuare cu plăcuțele. Marea Împărăteasă își întoarce capul spre noi și se încruntă. Gândurile mi se îndreaptă la fata care a fost bătută de moarte și instantaneu spatele mi se udă de transpirație. Împăratul își ridică mâna dreaptă și arată cu degetul spre mine, zicând: — Aceasta. — Yehonala? întreabă eunucul-șef Shim. Simt cum mă arde privirea insistentă a Marii Împărătese. Îmi plec ochii și îndur o tăcere lungă, insuportabilă. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Chih va alege floarea sau un ac de păr în loc de sigiliul imperial? Va spune oare lumea că fiul meu va ajunge un filfizon? Dacă va alege ceasul? Oare nu va fi atras de ticăitul acestuia? Baveta lui Tung Chih e udă toată. Când eunucii îi dau drumul, el merge de-a bușilea spre tavă. E atât de strâns în haine, că mișcările lui sunt lipsite de agilitate. Aplecându-se înainte, toată lumea privește cu nerăbdare. Simt privirea lui Nuharoo îndreptată în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
întind împrăștiind otravă. Să nu-l scapi pe Tung Chih din ochi, Orhideea. Când dormim, îl țin pe Tung Chih în brațe. Aud în vise caii care mușcă din frâu. Teama mă trezește ca un straniu atac. Cămașa mi se udă de transpirație, în timp ce pielea capului îmi este în permanență umedă. Simțurile mi se ascut față de anumite lucruri, cum ar fi respirația lui Tung Chih și zgomotele din jurul cortului, și îmi amorțesc față de altele, cum ar fi foamea. Deși stăm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bandiți. Mă îngrijoram în legătură cu ceea ce ar fi putut să aducă viitorul în ora următoare. Sub acoperirea ploii putea să atace oricine. Deoarece astrologul imperial avea calculate toate datele, nici nu se punea problema să ne oprim, oricât de tare se udau cărăușii. Ploaia continua să toarne. Îmi închipuiam dificultățile eunucilor care cărau mobila din lemn. Spre deosebire de cărăușii sicriului, care erau căliți fizic, eunucii erau precum plantele delicate de seră. Erau obișnuiți cu viața din Orașul Interzis, și mulți dintre ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la găleată i-am terminat mamei un strat de flori la care ținea ca la nu-știu-ce. Noaptea Îmi era lene să-mi car hoitul puturos până la haznaua turcească din fundul curții și mă ușuram, răspândind cu dibăcie jetul ca să nu ud numai Într-un loc, peste florile mamei. Într-o săptămână bietele de ele se opăriseră, le căzuseră petalele și frunzele, mai rămăseseră doar bețele tulpinilor, și alea arse de parcă le stropise cineva cu smoală topită. Închei aici scrisoarea asta, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
râuri, fluvii, nori, am desenat chiar și câteva rândunele pe cerul albastru pentru o mai bună punere sub pecetea realității. Transpirasem și mi-am dat haina jos, de atâta efort mi-a plesnit cămașa la subsuori și mi s-a udat pe piept și de-a lungul spinării. Apa din desenul meu se Învârtea Întruna și se transforma la infinit, fără ca vreun Dumnezeu ori sfânt să aibă legătură cu treaba asta. Totul era așa de clar, datorită talentului meu didactic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vale. Rudarul nu a avut mult de lucru ca să-și repare gospodăria: era În Baltă trestie să faci acoperișuri pentru toată țara. Puț În curte nu avea, așa că apă de băut căra nevastă-sa cu cobilița de la Fântână, iar de udat grădina și de făcut chirpici luau de pe balta lui Lală, care devenise deja canal de irigații. Nu după mult timp, curtea părea că se afla acolo de când hăul. Primăria de atunci nu i-a zis nimica, chiar dacă rudarul ocupa acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
speranțe. Totuși Îl duru atunci când Comandantul termină de Împărțit hârtiile cu noroc și el nu primi nimic. Fericiții se prefăceau cu greu că nu le pasă cine știe ce de documentele Împăturite cu grijă, Înfășurate În punguțe de plastic, să nu se ude, și vârâte În buzunarele de la piept. Se vedea, Însă, cum tremura carnea pe ei de nerăbdare. Își Împachetau bagajele aproape cu evlavie și se arătau darnici cu cei rămași: le Împărțeau țigări, lame de ras, pixuri și hârtie de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un șurub de la manivelă, iar mai apoi s-a prăpădit o garnitură de piele; pentru fiecare dintre cele trei făcuse lungi călătorii În sat, la Întoarcerea din una dintre ele nimerise chiar când se puneam masa, Înghițise mult și Își udase din belșug dumicații cu vinișor din damigeană (nu cu apă, Doamne ferește, că aia nu e bună nici În opinci), Îi lăsase apoi pe ăilalți - după ce le povestise câteva snoave fără perdea, ca să nu se supere pe lenea de care dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bășica, ci ca la un bărbat ce, pregătind o bătălie importantă, n-are cum să ia În seamă amănunte neglijabile cum ar fi ușurarea În public. Nu știu dacă Înțelegi: lumea domnule, Îl respecta și când Își scotea tulumba și uda la rădăcină butucii uscați de iederă. Este cel mai demn om pe care l-am Întâlnit În viața mea. Stai să vezi. Vine lângă mine și Începe să-mi vorbească oarecum Îngrijorat, dar și cu ușurarea celui ce tocmai izbutise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fugă către pădure. Câteva clipe, Directorul rămase cu gura căscată și nu izbuti să scoată nici o vorbă. Apoi izbucni, iar pădurea răsuna de urletele sale fioroase. Ectoraș nu ținu seama de ele și goni mai departe, Înspăimântat și deznădăjduit. Se udase până la umeri În hățișul de buruieni. Când i se păru că nu mai aude strigătele tatălui, se opri și se trânti la pământ. Văzu că se afla printre tufe de urzici care nu-i bășicaseră pielea și că acolo nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și erau ciuruiți de gloanțe. Calculând intervalul până la salva următoare, alții o luară la fugă spre tranșee și săriră înăuntru, umplând pământul cu luptă și sânge. În noaptea aceea, începu să plouă. Steagurile și corturile militare de pe Muntele Ryuo fură udate leoarcă. Hideyoshi se adăposti într-o colibă, privind norii melancolici ai anotimpului ploios. Nu părea prea vesel. Privi în jur și chemă un vasal. — Toranosuke, e sunetul ploii sau al pașilor cuiva? Du-te să vezi ce este. Toranosuke ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și anunță că Sotan și Soshitsu din Hakata îl așteptau în camera ceaiului. — Sunt aici dinainte de a se fi întunecat și amândoi au măturat cărarea de la intrare până la ceainărie și au lustruit cu mâinile lor veranda. Apoi, Domnul Soshitsu a udat poteca și a făcut un aranjament floral, în timp ce Domnul Sotan s-a dus la bucătărie și a dat instrucțiuni pentru mâncărurile pe care urmau să vi le ofere. — De ce n-am fost informat mai devreme? — Păi, au spus că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dată din primele rânduri se auzea clar. — Toți pedestrașii să încalțe sandale de paie noi. Nu purtați sandale cu curelele desfăcute după mersul pe drumurile de munte. Dacă baretele s-au rupt, legați-le îndeajuns de strâns astfel încât, dacă se udă, să nu vă roadă picioarele. Pușcași, tăiați fitilele flintelor la lungimea de un picior și legați-le în mănunchiuri de câte cinci. Obiectele nefolositoare, ca pachetele rămase de la merinde și efectele personale sau tot ceea ce v-ar stânjeni mișcările libere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
al mâinilor. Mergând spre vasul enorm în care curgea apă dintr-o țeavă de bambus, luă o găletușă și o cufundă într-o covată lăcuită. Stropind peste tot cu apă, ca o rață, își spălă, grăbit, fața. — Ăh, vi se udă mâneca, stăpâne. — Lăsați-mă să vă schimb apa. Pajii erau îngroziți. Unul din ei ridică, temător, mâneca albă a lui Nobunaga, de la spate, în timp ce altul scoase apă proaspătă. Un al treilea luă un prosop, pe când îi îngenunchea la picioare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi se așternu o expresie de ușurare. Arăta de parcă, în sfârșit, s-ar fi simțit în siguranță; acum, își putea canaliza toate forțele într-o singură direcție. Armata reveni la Himeji în dimineața zilei a opta. Plini de noroi, apoi udați de furtună, soldații parcurseseră douăzeci de leghe într-o singură zi. — Primul lucru pe care vreau să-l fac e o baie, le spuse Hideyoshi slujitorilor săi. Guvernatorul castelului se prosternă în fața lui Hideyoshi. După ce-l felicită la întoarcere, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Oinosaka nu era departe și cu numai zece zile în urmă o traversaseră, părăsind baza clanului Akechi de la Castelul Kameyama. Oamenilor, însă, li se părea că acest lucru se întâmplase de câțiva ani. Nu cădeți! Nu lăsați să vi se ude armele! răcneau ofițerii. Curentul Râului Katsura era mult mai violent decât de obicei, probabil din cauza unor ploi abundente în munți. Corpul de lăncieri trecu, fiecare om ținându-se de lancea celui din fața lui, urmat de pușcași, care se țineau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de bine și de confort organic. Mulțumesc Domnului că nu am suferințe mari care să-mi deterioreze starea generală de sănătate și pofta de viață - da, poftă de viață! Sâmbătă, 19 mai 2007. Are loc referendumul pentru Băsescu. După ce am udat roșiile cu furtunul și am luat micul dejun, mă îndrept spre secția de votare, optând pentru Băsescu. N-o fi el înger, dar îl prefer pentru că a avut curajul să demaște corupția și mai ales să „condamne comunismul”, după ce a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
vizită a nepoatei Neta, i-am dat o sacoșă zdravănă cu flori de trandafiri - aflați la apogeul înflorii, pentru ca mâine să-i depună pe mormântul soției dispărute de atâta timp. În ziua de joi, 24 mai, notam astfel: De dimineață ud roșiile și pomii și în mod deosebit cireșul goldan din fundul grădinii - extrem de încărcat cu cireșe care încep să dea semne că li se apropie perioada coacerii. Cireșului i-am dat și mai multă apă, din dorința de a-l
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]