5,770 matches
-
vor fi uciși de „fiara ieșită din pământ”. Și aici autorul vorbește, fără nici o precizare prealabilă, despre fiara ieșită din pământ, ceea ce arată că destinatarii erau familiarizați cu Cartea lui Daniel (7,3). Trupurile neînsuflețite ale martirilor „vor zăcea pe ulițele cetății celei mari, care se cheamă, duhovnicește, Sodoma și Egipt, unde a fost răstignit și Domnul lor. Și din popoare, din seminții, limbi și din neamuri [păgâne] vor privi la trupurile lor trei zile și jumătate” (Apoc. 11,8). Trupurile
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
discretă frumusețea locurilor, încifrând în termeni simbolici o dramă umană generală, care nu încetează a se consuma. Opera lui S. închină un panou și vieții amorțite din măruntele târguri moldovenești. Ele comunică prin partea din spate a curților și prin ulițele prăfoase, continuate în drumuri de țară, aproape nemijlocit, cu lumea satului, căreia până mai ieri îi aparțineau. Îndeletnicirile multor târgoveți, impiegați obscuri sau meseriași amărâți, sunt încă legate de începuturile lor rurale. La Pașcani și Fălticeni scriitorul a cunoscut bine
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Moldova. Făceau același lucru, stârnind invidie, și prin 1569, dovedind continuitate și răspunzând astfel interesului arătat pe piața transilvană. Prin 1610, staroste al croitorilor ieșeni, profesioniști pricepuți și bogați, era un anume Dumitrache, iar breasla avea în capitala Moldovei o uliță a ei. între acești meșteșugari (din ce în ce mai specializați: „Nasturii de mătasă cari încheie unde nu se pune nasturele de metal scump cu pietre, se zic ceaprat, de unde acel care pregătește astfel de lucruri de galanterie e cunoscut de acum înainte supt
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mărginit la răsărit de bisericile Scaune și Sfântul Gheorghe Vechi, la apus - de hanul Sfântul Ioan cel Mare și de Mănăstirea Sărindar, la nord - de Mănăstirile Sfântul Sava și Colțea și la miazăzi - de râul Dâmbovița). Aici se afla o „Uliță a Boiangiilor” (căreia i se mai spunea și „în Boiangii”139), pe care, în secolul al XVIII-lea își exersau meseria vopsitorii adunați într-o breaslă, cu staroste, epitropi, meșteri (înconjurați de anumite privilegii), calfe, ucenici, înregistrași într-un catastih
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
măritată după cei mai avuți și mai cu greutate boieri de atunci”243. într-adevăr, Doamna Dafina (i se mai zicea și Ecaterina), pe care actele o arată făcând cumpărături în 1669 (luase o casă de la o anume Marta de pe Ulița Rusească din Iași 244) mai trăia încă în anul 1681, în luna iunie 245. Dafina-Ecaterina s-a măritat cu feciorul pârcălabului Cârstea Buhuș și al Năstasiei Prăjescu, Dumitru (sau Dumitrașcu), cel prin care „familia Buhuș devine mai cunoscută și intră
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
domniei méle, de să ție pe Radul, să fie rumân...”; Maria Căzaca, cneaghina postelnicului Mihail Trifan, împreună cu Rusca, sora lui Trifan, vând lui Ionașco Ghianghea (Ghenghea), mare vornic de țara-de-Jos, niște „case cu pivnițe de piatră și cu cuhne” pe Ulița Mare a Iașilor (tranzacție întărită de Miron Vodă Barnovschi la 7 februarie 1627); Nastasia, jupâneasa fostului logofăt Arsenie, și fiul ei Gheorghe vând lui Gheorghe Boțul un sat. Demne de atenție sunt aceste femei active (ele nu-și declară niciodată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Vodă i-a dat un termen să se retragă, amenințându-l că, în caz contrar, „s-a trimite un om [...] de le va aprinde casăle lor de acolo, și pre dânșii i-or aduce aice și s-or da pe uliță de vor fi de mare certare de la Domnia mea”. în 1781, la 13 decembrie, după judecata în Divan, Domnul hotărăște că reclamanții Radul Ciungul, Ion, Bârzeștii și cetașii lor, care cereau popei Costandin și văduvei Ioana diaconeasa stăpânirea a patru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
căutate ale desfrâului cu „profesioniste” (fiecare comunitate își avea „acolisitoarele” ei) bine-unoscute (un înalt ierarh îi cerea lui Vodă să interzică accesul femeilor în locurile rezervate petrecerilor, spre a opri răspândirea bolilor venerice). în așezările mari, se definesc spațiile corupției, ulițele rău famate, locurile periculoase (unde putea apărea și hoția, căci prostituatele puteau evolua către fraudă 374), adăposturile (uneori bisericile părăsite), băile (motiv pentru care constructorul băii de la Târgoviște - „publică”, oare? - făcuse, la cererea lui Matei Basarab, camere separate de dezbrăcare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rușine de cuvinte” și o revoltă neputincioasă față de realitate. Această pudoare îmbracă uneori haina unei aparent jucăușe, dar de fapt grave ironii, alteori se manifestă printr-o artă a îndepărtării și a aluziei: „sub picioarele mele scârțâie zăpada/ pe o uliță cu miros de vâsle - / a trecut și trupul meu pe acolo/ și m-a-ntrebat «unde naiba ai fost și cui să cer iertare?...»/ un arlechin i-a răspuns:/ privighetorile sunt încă în război...” (De seară, din Ușor, deasupra lumii). Discreția lirismului
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
, Vasile (25.I.1885, Fălticeni - 17.V.1932, București), prozator, gazetar și traducător. Este fiul Ecaterinei și al lui Ion Savel, preot și învățător, vecini pe ulița din Fălticeni cu Mihail Sadoveanu. Pe cât se pare, S. se înrudea îndeaproape cu Vasile Conta. Primii ani de învățătură sunt urmați în orașul natal, la Școala „Al. I. Cuza” și la Gimnaziul „Alecu Donici”. Din 1897 se transferă la Liceul
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
totuși la o relativă unitate”. Un prozator care îl entuziasmează pe E. Lovinescu este Gh. Brăescu. Începând cu schița Metodă nouă (32/1919), el va trezi, alături de F. Aderca, cel aruncat în arenă cu texte ca Alina (11/1920), În ulița cavalerilor (15/1920) ori cu fragmente din romanul Moartea unei republici roșii (43/1920), atenția generoasă a lui E. Lovinescu, care le va dedica articolul Doi prozatori (47/1920), revenind de mai multe ori asupra lor. Alți scriitori al căror
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
precizează în versurile din Melancolia trandafirului albastru (1982), unde textul intitulat Roată în cuvânt născută spune despre devenirea ființei celei care scrie, actul poetic fiind calea de acces la lucrurile învăluite în mister: „Sunt olarul,/ Roată în cuvânt născută./ Pe uliți strig/ Ca darul să se-mpartă./ Cine-mi cere prețul?/ Eu leg cărări...”. Se remarcă totodată o îndulcire a rostirii lirice, preferința pentru pastelurile anotimpurilor, dar se păstrează tonul confesiv tare, expresionist („Dați-mi cuvinte/ Să nu mă pot ucide
SELENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289610_a_290939]
-
rugăm. Pentru ca rugă‐ ciunile noastre să ajungă la Dumnezeu este foarte important să ne pregătim sufletește adică să avem sufletul curat. Mântuitorul ne învață: „Iar când vă rugați, nu fiți ca fățarnicii cărora le place, prin sinagogi și prin colțurile ulițelor, stând în picioare, să se roage, ca să arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: și‐au luat plata lor”. (Mt.6,5) Rugăciune trebuie să fie în ascuns: „ Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă‐te
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
fost director al Teatrului Național din fosta capitală a Moldovei, funcție în care s-a ilustrat prin pasiune și competență. Debutează în mai 1919, cu schița Bunicii, la „Însemnări literare”, fiind îndemnat să publice de Ibrăileanu. Primul volum de proză, Ulița copilăriei, îi apare în 1923. A mai colaborat la „Hiena”, „Gândirea”, „Gândul nostru”, „Viața românească”, „Tot”, „Însemnări ieșene”, „Adevărul literar și artistic”, „Bis”, „Bucovina”, „Comedia”, „Crinul”, „Galeria”, „Lumea literară și artistică”, „România literară” (1938-1940), „Universul literar”, „Umanitatea” ș.a. Cu povestirile
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
îi apare în 1923. A mai colaborat la „Hiena”, „Gândirea”, „Gândul nostru”, „Viața românească”, „Tot”, „Însemnări ieșene”, „Adevărul literar și artistic”, „Bis”, „Bucovina”, „Comedia”, „Crinul”, „Galeria”, „Lumea literară și artistică”, „România literară” (1938-1940), „Universul literar”, „Umanitatea” ș.a. Cu povestirile din Ulița copilăriei, dar mai cu seamă cu romanele La Medeleni (I-III, 1925-1927), Bal mascat (1929), Prăvale-Baba (1939) și cu primul volum din Tudor Ceaur Alcaz (1940), T. se impune ca un creator original, sub raportul stilului și al viziunii, de
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
III, 1925-1927), Bal mascat (1929), Prăvale-Baba (1939) și cu primul volum din Tudor Ceaur Alcaz (1940), T. se impune ca un creator original, sub raportul stilului și al viziunii, de literatură inspirată de vârsta copilăriei, adolescenței și primei tinereți. În Ulița copilăriei, volum alcătuit din patru narațiuni ce constituie un tot, autorul evocă vârsta infantilă sau ipostaze ale adolescenței, interesul psihologic fiind stimulat de puterea de a fixa o experiență aparent nesemnificativă. Proza stă sub semnul unui romantism particular, specific unei
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
opera lui Ionel Teodoreanu impune în sfera genului un stil și o viziune noi, izvorâte în egală măsură dintr-o sensibilitate artistică profund originală și dintr-o concepție estetică aflată în deplin acord cu exigențele prozei moderne. NICOLAE CIOBANU SCRIERI: Ulița copilăriei, București, 1923; ed. pref. Demostene Botez, cu ilustrații de Dan Hatmanu, București, 1966; La Medeleni, I-III, București, 1925-1927; ed. I-III, introd. Marian Popa, București, 1970; ed. I-III, îngr. și pref. Nicolae Ciobanu, București, 1988; ed. I-
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
îngr. și pref. Silvia Tomuș, Cluj, 1971; Pagini cu copii și adolescenți, îngr. și pref. Dinu Pillat, București, 1973; Jucării pentru Lily, îngr. și introd. Nicolae Ciobanu, Iași, 1974; Cum am scris „Medelenii”, îngr. și introd. Nicolae Ciobanu, Iași, 1978; Ulița copilăriei. În casa bunicilor, postfață George Gibescu, București, 1980; Întoarcerea în timp. Masa umbrelor, București, 1990; Cina cea de taină, îngr. Dumitru Vacariu și Lucian Vasiliu, Timișoara, 1996. Repere bibliografice: Ibrăileanu, Opere, III, 111-124, 406-410; Perpessicius, Opere, II, 330-334, 374-385
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
Renașterea, București, [1925], Cesar Borgia, București, f.a.; I. H. Rosny, Cataclismul, București, 1925; Selma Lagerlöf, Prințesa păcii, București, [1926]; Guy de Maupassant, O aventură în tren, București, 1926; Aleksandr Neverov, În lumea lui Lenin și Troțki, București, 1927; Hugo Bettauer, Ulița durerii, București, 1929; Frank Thiess, Yooghi, București, 1930; Heinrich Lhotzky, Știi să-ți crești copiii?, București, 1931; G. Sondermann, Prin sânge și groază, București, 1931; Georg Fink, Mi-e foame, București, 1931; ed. București, 1993; Jacob Wassermann, Monstru sau victimă
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
T. face o analiză a stărilor prin care trece plutonierul Alexandru Stanciu (dilema în fața ordinului de a executa un influent legionar, spre exemplu) și realizează scene sugestive, cum ar fi secvența în care bărbații unei familii sunt puși să are ulița satului înjugați la plug. Fără intenția sincronizării cu noile experiențe ale prozei contemporane, asemenea pagini sunt singurele care rezistă timpului. SCRIERI: Scoaterea casei din pământ, București, 1977; Filosof de închiriat, București, 1980; Tribunalul fiecărui individ, București, 1982; Cheia de contact
TURTURICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290315_a_291644]
-
categorii mai largi de cititori. S-a impus însă în primul rând ca o revistă de literatură. Aici apar romanul Mara al lui I. Slavici, unele din cele mai semnificative poezii ale lui Coșbuc (Noi vrem pământ!, Doina, Iarna pe uliță, Mama, In opressores). I. L. Caragiale are o contribuție mai redusă: câteva scurte scrieri în proză - Reformă..., Poveste și Cum se înțeleg țăranii. Dar la V. simpatia pentru țărani nu a însemnat exclusivism. Imaginea altor „lumi” decât aceea a satului intră
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
G. Coșbuc. Ceea ce scrie acum poetul dobândește o nouă dimensiune, aceea de act angajat, expresie a atitudinii în fața unor acute probleme sociale și politice. Alături de idile (Scara, Dragoste învrăjbită), de rememorări și evocări lirice ale satului transilvan (Mama, Iarna pe uliță, Paștele), apar aici incendiarele Noi vrem pământ!, In opressores, Decebal către popor și Doina. Pe de altă parte, o lirică epigonică, alcătuită mai ales din pasteluri, fie peisaje, fie tablouri ale obiceiurilor câmpenești (Maria Baiulescu, Sânziene, Maria Cunțan, Pastel, De la
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
fost primiți cu pietre”, aceia cărora până atunci le fusese străin: „Nu, niciodată, n-am stat de voi alături/ [...] Lumina țâșnită din apă împiedica vederea”. Depărtându-se de cei ce l-au „alungat din ogrăzile ude de ploile urâte”, „de pe ulițele pline de vuiet”, de cei ce l-au „lovit cu bice în piețele publice ca pe un cal bătrân” și au fost în stare a-l „răscoli până în cele mai adânci măruntaie”, noul Ahasverus își vrea inima și stiloul încărcate
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
K. Voronski, Seminariștii, București, 1970 (în colaborare cu Gleb Bocunescu); Viktor V. Konețki, Cine privește norii, București, 1971 (în colaborare cu G. Tatus); K. Kwașniewski, Voi pune actorii să repete..., București, 1972 (în colaborare cu Theodor Holban); Wilhelm Raabe, Cronica Uliței Vrăbiilor, pref. Hertha Perez, București, 1973; Sinisa Pavić, Vremea vișinelor, București, 1974 (în colaborare cu C. Ghirdă). Repere bibliografice: Paul Cornea, „Zbucium”, „Revista literară”, 1947, 8; Ov. S. Crohmălniceanu, Pericolul romanului foileton, CNT, 1949, 71; Dumitru Micu, Romanul românesc contemporan
STREIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
lumi, evocarea lui Darie căpătă caracterele unui roman-poem, ale unui tablou de epopee. Străbătând romanul-povestire, cititorul poate avea impresia că asistă la reprezentarea unei tragedii grecești. Totul decurge după datină, totul se încadrează în ritual. Încăperile casei din Omida, curtea, ulița satului, cimitirul par o scenă largă, pe care se joacă spectacolul morții. Bocirea răposatei, ceremonia funerară, ospățul, pomenile compun acțiunea vie, în plină desfășurare, iar reflecțiile, amintirile, tânguirile fără glas ale povestitorului îndeplinesc rolul corului din teatrul antic. În cimitir
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]