10,459 matches
-
și perși. Acest text Îl determină pe reputatul alexandrolog englez W.W. Tarn să vadă În regele macedonean - citez din memorie, dar destul de exact - „pionierul uneia dintre cele mai profunde revoluții din istoria lumii”: afirmarea fraternității dintre oameni și unitatea umanității. Au existat, vă dați seama, voci care l-au acuzat pe Tarn de exagerare, de idealizare și, dacă pot spune așa, de contemporaneizare forțată a gestului și vorbelor lui Alexandru cel Mare. S-a spus că, totuși, regele a Împărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a poporului român: nu da, Doamne, omului cât poate să ducă! N-are a face că Tu, Doamne, nu mai exiști și că Ți-au luat locul niște oameni de știință nebuni care Își experimentează fantasmele pe cobai umani. O umanitate de grad secund, sigur că da, ei și? Asta n-o face absolut deloc imună la suferință, la singurătate și la durere. Dimpotrivă. Nu știu exact de ce nutream convingerea că avalanșa de informații incredibile care se abăteau asupră-mi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
place atât de mult să aveți În aproape orice situație o replică percutantă, Încât, uneori, vă lăsați furat de expresivitate În dauna coerenței. Aveți ceva Împotrivă să ne Întoarcem la chestiunea ecourilor genezei reale a Pământului În memoria culturală a umanității? Când spun „memoria culturală”, nu mă gândesc la fondul mitologic de uz curent - legende, ceremonialuri religioase ori seculare, credințe, ritualuri etc. - care circulă liber pe varii meridiane și continuă să-i surprindă pe specialiști prin notele sale comune, În pofida distanțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
speță, eu - intuise adevăratele motive pentru care unele Întâmplări dobândeau subit un curs inexplicabil. În aparență, cel puțin. Orgoliul profesional Îmi era satisfăcut, dar numai pe jumătate. Sesizasem fenomenul, Însă rațiunile lui Îmi scăpau. De ce intervenea Centrul numai atunci când În fața umanității se deschidea un orizont benefic? Era ceva rău În faptul că putea fi bine? Ce considerente cinice alimentau strangularea nemiloasă a Începuturilor de eră favorabilă oamenilor? Fiindcă, metodic, asta se petrecea, acum nu mai aveam nici o Îndoială. O să-ți dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
universale. Una dintre puținele, dar nu singura. Îți mai amintești, desigur, de visul similar al lui Alexandru cel Mare din urmă cu o mie șase sute de ani, am vorbit despre asta ceva mai devreme. Macedoneanul vedea posibilă unitatea și armonia umanității, ca rezultantă a procesului de omogenizare etnică sub semnul Legii. Templierii adaugă acestei construcții dimensiunea religioasă, ceea ce reprezintă un pas mare Înainte. Un pas mare și uimitor, pentru că, să nu uităm, proiectatul ecumenism venea după veacuri de cumplite confruntări ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cuvinte ale textului Însă marcau o neașteptată schimbare de tonalitate, de la precizia sobră, de expunere științifică de până atunci, la ambiguitatea unei notații parcă voit enigmatice și frivole, fără nici o legătură cu restul: „Tezaurul Ordinului va fi pus În slujba umanității”. Mă blocasem. A câta oară? Am Încercat să-mi administrez liniștitoare Îndemnuri la calm și luciditate, dar rezultatul a fost modest. Propoziția mă incita și mă crispa, totodată, pentru că nu reușeam s-o situez În timp și să-i pătrund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Știi cum se spune: fiecare are un preț. - Eu eram convins că singura voastră metodă de a vă atinge scopurile este crima ori instigarea la crimă. Bineînțeles, nu asasinatul de gang, ci crima cu ștaif, filozofică, nobilă, pusă În slujba umanității... - Vrei să mă provoci și să mă enervezi. N-ai nici o șansă, calmul englezesc este brand-ul de țară al Albionului, iar eu sunt un englez sută la sută. - O, da, am observat. Când ți-am făcut ghidușia aia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
exemplu. Paradoxalul Centru a ajuns, În virtutea unor rațiuni, of course, superioare, la concluzia că binele reprezintă pentru om un pericol mortal și, În consecință, și-a asumat misiunea de a-l eradica prin orice mijloace. Speră cumva și În gratitudinea umanității? - Ca de obicei, vrei să fii ironic și, tot ca de obicei, greșești. Nu, n-așteptăm gratitudinea nimănui, deși am avea tot dreptul la ea. Iar pericolul nu-l reprezintă binele În sine, ci generalizarea lui la nivel planetar. - Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
binelui la scară planetară - parcă așa te-ai exprimat, nu? Cum se Împacă, te Întreb, una cu alta? De ce considerați voi binele un pericol atât de cumplit? - Încă o dată: nu binele ca atare, ci răspândirea lui pretutindeni, posibilitatea angrenării Întregii umanități Într-un trend general benefic - acesta este riscul care trebuie evitat cu orice preț, pentru că echivalează cu o catastrofă, cu o sinucidere colectivă a omenirii, cu dispariția Pământului Însuși. - E aberant ce spui... - Deloc. Percepția ta este deformată, fiindcă privești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Pământ, uitând că el nu este unicul și nici cel mai important. Că marile decizii care Îl vizează se iau În altă parte și de către alții. - Planeta-mamă? Ceilalți? - Întocmai. Amintește-ți scopul pentru care au fost create Pământul nostru și umanitatea din care faci parte... - Un model identic cu al lor, care Își consumă existența Într-un ritm mai alert, furnizându-le informații despre felul cum va arăta propriul lor viitor. - Cu ce scop? De ce au Ei nevoie efectiv, practic, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
menirea - de acum, rostul nostru a expirat, nu le mai folosim, existența noastră nu mai are sens, gata cu toată șandramaua, adio! - Centrul Încearcă să amâne cât mai mult momentul fatal, a intervenit doctorul Wagner. Și-a asumat misiunea salvării umanității, a acestei umanități, așa fabricată În scop științific cum e ea, și Înțelege s-o facă apelând la orice mijloace. Ele sunt uneori detestabile, de multe ori odioase, Încărcate de cruzime și de violență, abominabile În amoralismul lor cinic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rostul nostru a expirat, nu le mai folosim, existența noastră nu mai are sens, gata cu toată șandramaua, adio! - Centrul Încearcă să amâne cât mai mult momentul fatal, a intervenit doctorul Wagner. Și-a asumat misiunea salvării umanității, a acestei umanități, așa fabricată În scop științific cum e ea, și Înțelege s-o facă apelând la orice mijloace. Ele sunt uneori detestabile, de multe ori odioase, Încărcate de cruzime și de violență, abominabile În amoralismul lor cinic și sângeros, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
perseverență demnă de cauze mai bune. Am mai făcut o Încercare: - Interesantă teoria lui Fukuyama, nu? Și curajoasă, orice s-ar spune. Să proclami cu nonșalanță nici mai mult nici mai puțin decât sfârșitul istoriei, Încheierea unui ciclu din existența umanității și Începutul altuia... Nu excelam În subtilitate, dar doamna blondă n-a observat cât de butucănoasă era maniera mea de a o provoca. Ori s-a făcut că nu observă. - Mister Adam, și Nietzsche a proclamat moartea lui Dumnezeu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ei nu ținea nici de istorie, nici de speculația Înalt-filozofică, ci de o nițeluș sofisticată, dar deloc subtilă, propagandă politică. Între cartea lui și exegetica postmarxistă, care se iluziona, de asemenea, că găsise cheia de aur a viitorului luminos al umanității, identificându-l În comunismul victorios, nu exista nici o deosebire de fond. Personal, mi se păruse că inclusiv formula „sfârșitul istoriei” era menită doar să satisfacă gustul pentru show și senzațional al publicului american, fără a avea Însă și o relevanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mă rog, treburile astea au legătură cu convingerile mele, nu cu șocul pe care trebuie să-l fi produs În Centru amenințarea cumplită pe care o reprezenta exhibarea publică a credinței autorului Sfârșitului istoriei, că democrația liberală Înseamnă capătul evoluției umanității și garanția noului ei viitor. Desigur, era un punct de vedere, o idee, dar subteranii știau foarte bine că o idee poate să miște lumea. Iar direcția În care ar fi mișcat-o În cazul de față echivala cu sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
soarta omenirii depinde În mod direct de mine. Mă rog, și de mine, ca să n-o iau razna cu totul. Înțelegi ce vreau să spun? - Mai mult sau mai puțin. Continuă... - Nu m-am imaginat niciodată pe post de salvatorul umanității, n-am stofă de erou, nu e jobul meu. De altfel, nici nu concepeam că lumea stă agățată În fire atât de subțiri și că destinul și viitorul ei pot ajunge nemijlocit În mâinile cuiva - o persoană, un grup, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acolo o frază care se referă la comoara templierilor și destinația ei... - Mi-amintesc foarte bine, cum să nu? M-a frapat când am citit-o și am reținut-o cuvânt cu cuvânt. „Tezaurul Ordinului va fi pus În slujba umanității”, așa suna, nu? - Întocmai. Și acum, surpriza: aceleași cuvinte - nici unul În plus, nici unul În minus - apăreau În notațiile lui Noel Corbu din hârtiile pe care le-am găsit acasă, la București. Să nu spui că e o Întâmplare, că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În această formă absurdă și periculoasă... vânătorul care i-a lăsat fiului său o suliță și agricultoul care și-a Înzestrat urmașul cu o bucată de pământ spre cultivare privilegiată, ei au deschis era marilor nedreptăți și crime În istoria umanității, de la ei se trag invidia, violența, lăcomia, disputele, politica, războaiele, ei au falsificat relația omului cu sine și cu ceilalți, pe de o parte, și a omului cu posesiunea, pe de altă parte; animalele - În egală măsură ființe ale Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
carte, de ce n-a fost tipărit și făcut public... lumea noastră ar fi sărit În aer, o Întreagă mitologie și practică socială ar fi apărut Într-o altă lumină, se schimba tot sistemul de valori, de credințe și idealuri ale umanității, tranzitivitatea, care este singura constantă absolută a lumii materiale și poate nu numai a ei, ar fi fost demarginalizată și plasată acolo unde Îi e locul, În centrul vieții oamenilor, Întrupată În logica și coerența unui alt tip de relații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
doctor Jeckyll mister Hyde. Lozincă-ozincă, dar adevărată: nu se poate știință fără conștiință. Cel puțin nu În imaginarul meu hrănit cu mitologia - recunosc, romantică, și ce-i cu asta? - savantului bun, nobil, dedicat până la uitarea de sine fericirii și propășirii umanității, nicidecum a distrugerii ei. Or, ăștia de-aici... Mă mai intriga și Eveline cu comorile ei, mă deruta și tristețea gânditoare și tăcută a lui Roger Howard și, În general, așteptarea Încordată a tuturor Îmi provoca o angoasă tulbure, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ceas, și acela îndurat pe ghimpi, căci prima reacție la vederea lui, a acestui ghemotoc de om, era s-o apuci în cea mai mare viteză la cea mai mare depărtare de el. Părea ceva venit din zorii tenebroși ai umanității, când însuși Domnul, într-o clipă de neatenție, în loc să-l tragă pe om din totuși acceptabila maimuță, încurcase borcanele și-l extrăsese din cine știe ce specie grea la vedere, hohotind prin peșteri. Episodul 173 BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (IIIÎ Hidosul copil crescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ceream biletul de tren. Tanti Amália era o femeie corpolentă, în halat albastru, și imaculată, și virgină, și tot conducea, conducea vila Engelhard, iar pe lângă asta și ștrandul, cu debarcader cu tot, iar lumea era dușmanul ei. Fauna, flora, plus umanitatea. Căci pe cabinele ei creșteau lichenii, ei i se pișau turiștii în lac - nu-i vedea, dar îi simțea, îi atenționa cu un fluier de polițist și se răstea la ei -, ca să nu mai vorbim de urs, căci dacă îndrăznea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
făcut cel mai mare pas din toată lumea. Ne-am tras imediat la o parte și i-am făcut loc în Babilon. Așa a ajuns doctorul Egon printre noi. Pentru că nouă ne-au plăcut întotdeauna frazele ca asta. Cum că „patologia“ umanității. Nu e perfect, dar promite. S-a iscat între noi o polemică juridică, ba chiar etică, cui i se cuveneau de fapt cele două faimoase picioare. Și, pe la miezul nopții, societatea a hotărât că ele trebuie trimise la Muzeul Național
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe care nu te poți baza... Am avut un sentiment ciudat de déjà-vu când am parcat în fața studioului. Iar era un maldăr de zdrențe împrăștiate pe scările de la intrare. Ce aveau scările mele de atrăgeau ca un magnet toate resturile umanității? Dar inima a început să-mi bată din ce în ce mai tare când am coborât din dubiță și m-am sprijinit de ea. A trebuit să mă sprijin de ceva. Dintr-o singură mișcare maldărul de zdrențe s-a ridicat în picioare, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
încercasem să vorbesc cu el calm, dar aveam impresia că era mereu beat. Mi se părea că-l cunoscusem dintr-o altă viață, venisem la Lucerna să-i vorbesc direct, să rup vălul mistic care-l înfășura, să-i dezvălui umanitatea comună, reducându-i astfel aura de mister, să-l fac accesibil ca un prieten. Acum râdeam fără motiv de toate încercările mele eșuate, eram parcă vrăjită de propriile mele sugestii. Fusesem îndrăgostită de câteva ori și aveam o vagă idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]