KorAP: Find »[drukola/base=umbla & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...530 >

13,247 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

Pârvulescu? A venit la patul lui, a găsit-o-n rezervă, auzi, îl plângea... Dar cine i-a dat ei dreptul să-l plângă? Cum adică să-l plângă? Cine știe ce voia să-i mai smulgă? Parcă noi nu știm că umbla numai după banii lui, voia să se căpătuiască, după colecția de tablouri și casa de la munte? Dacă mai avea vreme, îl îmbrobodea să divorțeze, poate-i mai băga pe gât și vreun bastard. Să nu îndrăznească, ar fi o mitocănie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Pârvulescu susține că erau moștenire de la familia ei și el n-avea nici un drept asupra lor, că ăsta era un coate-goale când s-a măritat cu el, mânca la cantina studențească pe bonuri de la alții, că trăia din meditații și umbla cu flaneaua țârâită-n coate, jigărit. Ea e din familie bună, fiică de doctori cu școală veche, interbelică, fată educată, ăsta mai talpa țării, să-l fi văzut și la nuntă cum stătea, nu știa săracu’ să poarte costum, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
că trebuie să mestece smoală, la căldurică, iar noi, păcătoșii, salvați, să stăm ca boierii, la vecini! - Mai știi, nea Vasile? Mai știi? Se ridică împleticindu-se, îmi face semn cu degetul la buze: - Șuuuut... mai vorbim, Fănele... *** - Unde-ai umblat pân-acum? Ai băut? Ce-ai băut? - Da, țuică. - Cu cine? - Cu Costache. - Cine mai e și ăsta? - Unchiu-meu. Ți-a trimis o pătură și o sticlă de țuică de caise, trasă de două ori, făcută de el. Mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
serios, în costumaș cu pantaloni scurți și guler alb, sprijinit de-un scaun, dar nu știu dacă semănăm, pentru că eu n-am poze și nici oglindă mare. Iar oglinda mică e la mama în geantă și n-am voie să umblu acolo. - Și unde-i Roland, tanti Clara? L-a luat în armată? - A plecat... A vrut el să plece, acum e departe, nu înțelegi tu... Îți plac cărțile? - Nu știu... alea de la școală nu prea, n-au desene, îs mâzgălite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
un accent cvasi-parizian. Conținutul paharului zboară pe pantalonii criticului literar. - Vacă! pronunță acesta limpede. Scriitorul proaspăt prezentat publicului se lasă într-un genunchi în fața criticului și începe să-l șteargă cu batista. Un ziarist face poze. - Domnule, ești impertinent! De ce umbli cu insinuări? De ce umbli cu manipulări? se enervează comentatorul. Lumea poate să creadă altceva din această imagine echivocă! Scriitorul se scuză și șterge mai departe. Cucoana e dată jos de pe masă. O Lolita-fată-de-ștab vrea și ea poze cu oamenii mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
paharului zboară pe pantalonii criticului literar. - Vacă! pronunță acesta limpede. Scriitorul proaspăt prezentat publicului se lasă într-un genunchi în fața criticului și începe să-l șteargă cu batista. Un ziarist face poze. - Domnule, ești impertinent! De ce umbli cu insinuări? De ce umbli cu manipulări? se enervează comentatorul. Lumea poate să creadă altceva din această imagine echivocă! Scriitorul se scuză și șterge mai departe. Cucoana e dată jos de pe masă. O Lolita-fată-de-ștab vrea și ea poze cu oamenii mari. La perete, patru inși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
indispui profund! Ești bun de închis în mausoleu, îndărătul zidurilor de cărămidă roșie, în cutie ca Albă ca Zăpada după ce i-a stat măru-n gât, de expus în muzeul figurilor de ceară, cot la cot cu Stalin și Beria, și umbli așa, în libertate, printre noi? Cum spuneam, e chiar insuportabil! - Domnule, se înverșunează și criticul, e o glumă proastă! Îmi pare rău, n-o gust... - Ce spuneam? Arată ca Lenin, vorbește ca Lenin, e insipid ca Lenin, are umor de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
zăpușeala, să vină seara cu țânțarii ei cu tot... Mai vorbesc și eu în dodii, nu te-apuca să crezi nimic. *** Sara e ariciul, Sara e cârcotașa, Sara îți dă bobârnace și dacă ești pe năsălie, hai, scoală-te și umblă, Sara vine de mulți ani cu povești ca bilele colorate, Sara mi-ar putea întinde fărașul să-mi strâng cioburile, poate mai iese ceva. Sara l-a iubit pe Vlad și asta nu-i zgârietură, să pui vaselină, să treacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
pat și i-au făcut o injecție care pune jos și-un cal, dar el tot se mai zbătea, „dați-mi drumul...”. Le era frică să nu crape, dar dacă nu se liniștea, i-au mai făcut una, de-a umblat omu’ tehui de cap dup-aia câteva zile și zicea că parcă avea oase de câlți... - Zicea că știe c-o să plece, când o să moară, o să urce dealul, cu Șarik alături... - A murit și Petrache? întreb într-un târziu. - Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
mișca fantele, da-i duc pe ăilalți. - Am ajuns, aici stau. - În jaful ăsta? Dup-atâta școală? - În ăsta... - Bine, profesore... Ne-om mai vedea noi. Și... aici n-ai grețuri, băieții știu că ești de-al nostru, poți să umbli când vrei. Dacă te freacă la icre vreunul, să-mi spui și-o rezolvăm. Dacă intri în vreun bucluc, să știi că Alifie nu te uită. Eu mai ard gazu’ pe la crâșma lu’ Colțu până mi-oi găsi alți americani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

de perscăruș uriaș care abia dacă atingea suprafața apei. - E Virgen Blanca, Îi atrase atenția Mendoza. Merge pe ruta Valparaíso-Panamá, dar e ciudat că navighează atît de departe de drumul ei obișnuit.. Poate din pricina piraților... Se spune că Slăbănogul Bulois umblă pe apele astea. - Într-o zi i-am văzut vaporul, Altar Mayor, admise Oberlus. A ancorat În ansă, pe urmă au Început să Încarce broaște-țestoase și s-au Îmbătat pe plajă... Din cîte-am auzit, se Îndreptau spre San Salvador, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
bîrnele, incediate, culturile, devastate, depozitele de apă, distruse, din munca lui Oberlus și a sclavilor lui nu mai rămase nici o urmă, Însă nu fu chip ca „acel șobolan Împuțit”, după cuvintele prim-ofițerului Stanley Garret, să iasă din ascunzătoarea lui. Umbla zvonul că tărășenia cu pricina mirosea a piraterie; cei doi bărbați trebuiau să fie supraviețuitorii vreunei nave care transporta o comoară, iar echipajul se arăta prin urmare nerăbdător să-l găsească pe fugar și să-l oblige să-și trădeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

eram în spatele ușii de la camera mea. Hainele mele, majoritatea hainelor mele de școală erau afară, pe sârma de uscat rufe. Înăuntru, tata zise: — Ce ai tu nu e-un streptococ, domnule, și ne-ar plăcea să știm pe unde-i umblat și cu ce te-ai ocupat. — Drogurile, zise mama, asta am fi putut înțelege. Shane n-a scos nici o vorbă. Cu fața încă lucioasă și brăzdată de lacrimi. Graviditatea juvenilă, zise mama, asta am fi putut-o înțelege. Nici un cuvânt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
de dedesubt e fără mâneci. Încălțările ei sunt cizme de lac alb cu vârf pătrat. E-o costumație la care ai asorta ca accesoriu nu o poșetă, ci un contor Geiger. La Bon Marché, când iese din cabina de probă umblând ca pe podium, nu pot decât să aplaud. Săptămâna viitoare, când îl va duce înapoi, va suferi o depresie post-partum. Sari la micul dejun, în dimineața asta, când Brandy și Seth erau plini de bani proveniți din vânzarea medicamentelor, mâncam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

la o familie, se hotărîse pentru burlăcie și nu-i plăcea deloc să-și amintească de motivele acelei hotărîri, faptul că se afla la dispoziția gustului pentru șampanie a cîtorva sute de mii de băutori serioși îl scotea din sărite. Umbla din colț în colț de țară să cerceteze piața, să lămurească pe cîte un crîșmar că face, nu doar o afacere, ci chiar un act de civilizație comandînd doar șampanie Mott, asculta inepțiile angrosiștilor, scîncetele nevestelor de negustori din cine știe ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
lui Leonard Bîlbîie cu șarpele Uroboros care-și mușcă singur coada. Acest George Stan ar fi făcut, probabil, o carieră fulminantă în subordinea unchiului, fiind un copoi înnăscut, om de acțiune și plin de nerăbdare. Spre deosebire de mulți dintre funcționarii Serviciului, umbla înarmat și își făcuse un reflex de a se pipăi la piept, simțind prin stofa hainei oțelul rece al revolverului cu o expresie de mulțumire necunoscută, întinsă pe fața lătăreață, mongolică. Cine știe ce combinații ori obligații ale lui Mihai Mihail îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
atîtea arme de la toți funcționarii săi cîte avea numai Cocoș singur. În al doilea rînd, la o înfruntare directă, Cocoș și oamenii lui i-ar fi făcut harcea-parcea. În privința acțiunii George Stan era un zeu față de toți din Serviciu, măcar umbla cu pistol la el și cumva era obișnuit cu așa ceva. Top ceilalți, inclusiv el, sau în primul rînd el, nu puseseră mîna pe arme decît în rarele ședințe de trageri care de la o vreme nici nu se mai făceau. Noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Unul era acela că Mihai Mihail fusese un om foarte sărac și acum nu mai era. Nu avea dovezi, dar pentru acest lucru nici nu era nevoie. Se știa, el nu-i văzuse dar se știa, că Mihai Mihail nu umblă decît în Packard cu șofer în uniformă, pe care îl plătea din buzunarul lui, pentru a fi sigur de discreția acestuia. Lua masa zilnic la Capsa, unde invita după un program bine stabilit și strict respectat tot felul de deputați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Cocoș. Ce zici de asta, dom'le? Nici lui ăla, Aristide Blanc, ori lui Wilson al Americii nu i s-a dat atîta atenție în atîtea gazete dintr-o dată. Aici deștepții de la Dimineața au scăpat caii și căruța lui Cocoș umblă de-a lungul și de-a latul peste arătură." Plin de scîrbă, și-a turnat din nou un pahar plin ochi sub privirea dezaprobatoare a chelnerului, care pentru orice eventualitate se ținea pe aproape. Lică Făinaru era destul de cunoscut pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
malul mării. Nu fusese niciodată la mare și nici nu-l atrăgea. De fapt nu și-o putea închipui. Văzuse, desigur, cărți poștale ilustrate și filme cu mare, dar de închipuit cum trebuie să fie ea pentru el nu reușise. Umblase mai toată țara pe vremea cînd lucra la Mott, dar către mare nu-l trimisese și nu-l atrăsese nimic. Știa că mai are foarte puțin, vreo patruzeci de kilometri pînă la mal, dar nimic nu arăta. Gara mirosea a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
șeful pe care îl caută înnebunite trei birouri fără să-i dea de urmă. Iar dacă i-ai fi spus inspectorului, om isteț de altfel, cum erau toți amploiații Serviciului, de asta era sigur, nici chiar George Stan, singurul care umbla cu pistolul la el zi și noapte, nu se putea spune că e nătărău, dacă i-ar fi spus că "se dorește ca domnul să simtă că-i supravegheat", inspectorul ar fi făcut cu siguranță o prostie. Ar fi îndeplinit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
este doar o rotiță ce poate fi înlocuită oricînd cu alta asemănătoare. De fapt asta era cauza pentru care viața oricărui inspector simplu era nu grea, ci îngrozitoare. Oamenii se uzau repede, căpătau ticuri, se apucau de băut, sufereau accidente. Umblau ca pe sub pămînt, fără să vadă, fără să știe încotro și de ce sapă tunele, șanțuri, primind îndemnuri să se oprească, să o ia îndărăt, să cotească brusc, să-și țină respirația, să înghită pămînt, să dispară și toate astea fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
existe, chiar dacă lucra în Serviciu. Dar lui Mihail nu putea și nu voia să-i răspundă altfel. Mihail a pufnit din nou, avea buzele subțiri și ușor vineții, parcă de frig, poate chiar îi era frig și de aceea și umbla într-un costum atît de călduros. "Bine, bine, nici nu-i nevoie să te cred. Întotdeauna o să faci cum știi că e mai bine. Știu că așa o să faci." S-a strîmbat ca și cum s-ar fi silit să zîmbească. Cinstit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
știi ce-i aia, nu?, plebea, proletarii? Proletarii, adică n-au altceva pe lume decît copiii pe care îi fac." Radul Popianu a așezat butoiașul pe masă, l-a șters cu grijă cu o cîrpă de bumbac, a început să umble la cep cu atenție, lovind ușor cu degetul arătător îndoit, "o să facă nixis Hariton cînd o să vadă ce i-am făcut. Păi cum să se amestece el cu proletarii cînd nici însurat nu-i. Cît despre copii, hm, hm, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
lovind ușor cu degetul arătător îndoit, "o să facă nixis Hariton cînd o să vadă ce i-am făcut. Păi cum să se amestece el cu proletarii cînd nici însurat nu-i. Cît despre copii, hm, hm, nu se fac chiar așa, umblînd cu damele prin prăvălii. Pentru asta îți mai trebuie ceva, iar prințul e cam suferind, n-ai auzit?" A fost rîndul lui Leonard Bîibîie să se recunoască învins. Așa ceva nu auzise. Auzise alte lucruri, dimpotrivă. Chiar văzuse și simțise singur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]