3,024 matches
-
În slipuri, iritându-le testiculele. Când Îi veni rândul să stea În poartă, Antonio observă că un grup de Întârziați se adunase la malul mării. Din lipsă de spațiu, fetele se Întinseseră pe nisipul ud de lângă apă. Nu aveau nici umbrelă și nici vreo geantă cu mâncare. Doar un aparat la care ascultau muzică la volum maxim - fără a se preocupa de ceilalți -, o casetă cu Clash. Trupurile lor bronzate - asta văzuse. Patru fete Întinse una lângă alta - picioare și brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Gândurile-mi sunt rezumate la un gol avid de nesiguranță și incertitudini - îmi plouă confuz pe tâmple. De mâine voi deschide umbrela...
GÂNDURI. In: CU PLANETA ÎN CER by ANDREEA DENISA VLĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/470_a_773]
-
portativ ce se încovoia duios atunci când pulsa vântul, stolurile păsărilor aruncându-se febril pe el întocmai ca notele. Călduțul aer promitea o vijelie. Să fi fost oare acel calm dinaintea furtunii? Nu era o problemă pentru mine! Mereu aveam o umbrelă, dar atunci n-am știut ce ”furtună” mă aștepta. Ce zâmbet bleg aveam atunci pe față! De parcă totul mi-l alinta. Am văzut o florărie, era ajunul primăverii. Am luat câteva lalele, fără a ști cui i le voi da
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a mai suflat o dată nasul și ne-a spus că ne mulțumește foarte mult, și-a dat el seama imediat că pe unii ca noi te poți bizui, pe urmă a arătat spre un scaun și o masă și o umbrelă de camping, sprijinite de baracă, zicându-ne să fixăm umbrela pentru început și să punem masa și scaunul sub ea, c-ar vrea și el să stea puțin acolo, sub umbrelă, așa cum obișnuia și taică-su să stea, apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ne mulțumește foarte mult, și-a dat el seama imediat că pe unii ca noi te poți bizui, pe urmă a arătat spre un scaun și o masă și o umbrelă de camping, sprijinite de baracă, zicându-ne să fixăm umbrela pentru început și să punem masa și scaunul sub ea, c-ar vrea și el să stea puțin acolo, sub umbrelă, așa cum obișnuia și taică-su să stea, apoi să ne apucăm să scoatem lucrurile din baracă, să vadă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
arătat spre un scaun și o masă și o umbrelă de camping, sprijinite de baracă, zicându-ne să fixăm umbrela pentru început și să punem masa și scaunul sub ea, c-ar vrea și el să stea puțin acolo, sub umbrelă, așa cum obișnuia și taică-su să stea, apoi să ne apucăm să scoatem lucrurile din baracă, să vadă el ce i-a lăsat bătrânul moștenire. Ne-a fost destul de greu să înfigem umbrela în pământul argilos, iar când am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și el să stea puțin acolo, sub umbrelă, așa cum obișnuia și taică-su să stea, apoi să ne apucăm să scoatem lucrurile din baracă, să vadă el ce i-a lăsat bătrânul moștenire. Ne-a fost destul de greu să înfigem umbrela în pământul argilos, iar când am reușit, n-am putut s-o fixăm să stea deschisă, s-a tot strâns de vreo trei ori, la care unul dintre câini s-a ridicat pe labele dinapoi, începând să latre gros, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
începând să latre gros, dar caporalul n-a făcut decât să-și ridice puțin cârja zicând Kloska, gura, și câinele a tăcut numaidecât, și s-a pus cu botul pe labe. Și când am reușit, într-un târziu, să deschidem umbrela, am aranjat sub ea scaunul și masa de camping, iar omul cu un picior s-a dus șontâc-șontâc acolo, s-a așezat cu greu, și-a pus cârjele dinainte, pe masă, s-a lăsat pe spate în scaun, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
zâmbesc cu dinții încleștați. Cu plăcere. Ceva îmi spune că eu și fata asta n-o să ne înțelegem prea bine. Cinci minute mai târziu, când ies cu tava pe terasă, Trish și Melissa sunt bine instalate pe scaune sub o umbrelă, împreună cu Eddie. — Ai făcut cunoștință cu Melissa, da ? spune acesta când așez tava pe o masă de fier forjat. Mica noastră stea ? Acvila noastră juridică ? — Da, am făcut. Cafeaua ta, adaug, întinzându-i ceașca Melissei. Așa cum ai vrut. — Melissa trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
descurc, mulțumesc. — Emma. Nu te prosti. — La revedere. Și mulțumesc foarte mult, adaug către chelner. Ați fost extrem de atenți și de drăguți cu mine. Ies În grabă din restaurant și descopăr că afară a Început să plouă. Și n-am umbrelă. Ei, asta e, nu contează. Plec oricum. Pornesc cu pași mari pe stradă, alunecînd ușor pe trotuarul ud, cu lacrimile amestecîndu-mi-se cu picăturile de ploaie. Habar n-am unde mă aflu. Nu știu nici unde e cea mai apropiată stație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
gresie și luminat de o lampă gotică, fixată În tavan. Pe palierul din fața apartamentului lui Ravelstein se găsea aproape Întotdeauna câte o mobilă gata a fi eliminată, Înlocuită de o nouă achiziție - câte un scrin, un dulăpior, un suport de umbrele, o pictură franțuzească asupra căreia Începuse să aibă dubii. Ravelstein nu putea rivaliza cu colecția de Matisse și Chagall a lui Glyph, inițiată În anii douăzeci. În schimb, Îi depășise pe soții Glyph În ce privește utilajul bucătăriei. Cumpărase de la un magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
colț al încăperii BĂRBATUL CU VIOLONCELUL cântă, nu prea tare, la violoncel. BĂTRÎNUL CU BASTON pare că dormitează în scaunul său, cu ceafa sprijinită de perete. DOAMNA CU VOAL pare că ascultă muzica, transpusă. În apropierea ușii de la intrare - două umbrele lăsate deschise, să se scurgă apa. Intră BĂRBATUL CU ZIARUL. Își scutură umbrela de apă și o lasă lângă celelalte, să se scurgă. Se scutură de apă cercetând încăperea cu privirile. BĂRBATUL CU ZIARUL: Puf! Ce vreme! (DOAMNA CU VOAL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CU BASTON pare că dormitează în scaunul său, cu ceafa sprijinită de perete. DOAMNA CU VOAL pare că ascultă muzica, transpusă. În apropierea ușii de la intrare - două umbrele lăsate deschise, să se scurgă apa. Intră BĂRBATUL CU ZIARUL. Își scutură umbrela de apă și o lasă lângă celelalte, să se scurgă. Se scutură de apă cercetând încăperea cu privirile. BĂRBATUL CU ZIARUL: Puf! Ce vreme! (DOAMNA CU VOAL și-a ridicat voalul și-l privește pe BĂRBATUL CU ZIARUL. BĂTRÎNUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CU BASTON: Ce facem, îl mai omorâm sau nu? DOAMNA CU VOAL: Să-l lăsăm să fugă, nu vreți? (Trăgându-l de mânecă pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.) Hai, fugi! Fugi! BĂRBATUL CU ZIARUL: Unde să fugă, că n-are nici măcar umbrelă. DOAMNA CU VOAL (Sfâșiată, impresionată, trăgându-l mereu pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.): Hai, du-te! Du-te. Ia umbrela mea și du-te. BĂTRÎNUL CU BASTON: Poate s-o ia și p-a mea, dacă vrea. BĂRBATUL CU ZIARUL: Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Trăgându-l de mânecă pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.) Hai, fugi! Fugi! BĂRBATUL CU ZIARUL: Unde să fugă, că n-are nici măcar umbrelă. DOAMNA CU VOAL (Sfâșiată, impresionată, trăgându-l mereu pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.): Hai, du-te! Du-te. Ia umbrela mea și du-te. BĂTRÎNUL CU BASTON: Poate s-o ia și p-a mea, dacă vrea. BĂRBATUL CU ZIARUL: Să le ia pe toate! Să le ia absolut pe toate. DOAMNA CU VOAL (Trăgându-l spre ușă pe BĂRBATUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mea, dacă vrea. BĂRBATUL CU ZIARUL: Să le ia pe toate! Să le ia absolut pe toate. DOAMNA CU VOAL (Trăgându-l spre ușă pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL care pare acum îmbătrânit, terminat, dar continuă să cânte.): Hai, ia-ți umbrelele astea și du-te... Ia-le pe toate, auzi... Ți le dăm pe toate... BĂRBATUL CU ZIARUL închide umbrelele și i le înfige la subsuoară BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL, care continuă să cânte la violoncel. BĂTRÎNUL CU BASTON deschide larg ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
VOAL (Trăgându-l spre ușă pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL care pare acum îmbătrânit, terminat, dar continuă să cânte.): Hai, ia-ți umbrelele astea și du-te... Ia-le pe toate, auzi... Ți le dăm pe toate... BĂRBATUL CU ZIARUL închide umbrelele și i le înfige la subsuoară BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL, care continuă să cânte la violoncel. BĂTRÎNUL CU BASTON deschide larg ușile. Afară e noapte, plouă torențial, din când în când tună și fulgeră. DOAMNA CU VOAL îl împinge afară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
care continuă să cânte la violoncel. BĂTRÎNUL CU BASTON deschide larg ușile. Afară e noapte, plouă torențial, din când în când tună și fulgeră. DOAMNA CU VOAL îl împinge afară pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL, în timp ce BĂRBATUL CU ZIARUL ridică mereu umbrelele care alunecă și i le așează subsuoară BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL.) BĂRBATUL CU ZIARUL: Ia-le. BĂTRÎNUL CU BASTON: Pune-i-le. DOAMNA CU VOAL: Dă-i-le. BĂTRÎNUL CU BASTON: Încet. DOAMNA CU VOAL: Hai, hai! BĂRBATUL CU ZIARUL: Ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Pune-i-le. DOAMNA CU VOAL: Dă-i-le. BĂTRÎNUL CU BASTON: Încet. DOAMNA CU VOAL: Hai, hai! BĂRBATUL CU ZIARUL: Ține mai strâns. Ține mai strâns. (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL este împins afară numai cu arcușul în mână și cu umbrelele subsuoară. Violoncelul a rămas în brațele DOAMNEI CU VOAL. În sfârșit liniște.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Care trage ușile, dar nu le mai poate închide ermetic): Doamne, Dumnezeule, bine că s-a terminat. BĂRBATUL CU ZIARUL (Care își desface ziarul.): Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PRIN PLOAIE: Rochia aceea albă. IOANA: Ba nu, ba nu! Am să-mi pun o rochie scurtă și subțire... o rochie de soare... ca să mă bată vântul și soarele... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și să-ți iei cu tine și o umbrelă... pentru ploaie... și o eșarfă... și niște mănuși lungi... Am să te plimb pe nisip, trebuie să-ți iei și niște pantofi albi, de nisip... IOANA: Strânge-mă în brațe... Tare... (Se face tot mai frig și mai întuneric; scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
peron.) Atunci... (Rămâne cu privirile țintuite de ceasul gării.) Și ceasul ăsta... Ar merita să-i aruncăm o piatră... în bot... IOANA (Iese îmbrăcată în alb, cu o pălărie uriașă pe cap, trăgând după ea cele mai ciudate obiecte: coșuri, umbrele, geamantane, cutii, flori etc.; cantitatea de obiecte aflate în mâinile fetei distonează cu așteptările normale.) Tata e nebun! (Furioasă, își răstoarnă lucrurile unele peste altele pe peron.) E nebun! Pfui! ȘEFUL GĂRII (Apare îmbrăcat impecabil, în negru, cu joben și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cruce mare, cu plecăciune până la dușumeaua proaspăt dată cu gazolină. O bătrânică de lângă ușa sălii de ședințe numărul trei îl observă și îi răspunse și ea cu o plecăciune și o cruce mică, repezită. Era în costumul cărămiziu popa, cu umbrela șiroind, cu geanta voluminoasă lucind de apă, cu barba roșcată răsfirată. Părea un negustor venit să vândă ceva, orice, unul dintre nenumărații comercianți ambulanți care năvăleau prin birouri, perturbând dulcea tihnă a făcutului de-a muncitul cu care vrednica funcționărime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
avansau românii pe drumul lor spre integrare. - A dat săracul Preda de belea, oftă cineva de după castan. Verginel sări speriat în picioare. Aulius întoarse greoi capul, privind nedumerit spre insul care se proțăpise în spatele lor. Înalt, bine făcut, cu o umbrelă verde, cu mâner de lemn ămodel 1937), costum crem, cu un papion rozuliu. O barbă deasă îi acoperea fața, lăsând doar ochii să sclipească neobișnuit de reci. - Nu am timp, își continuă insul acela vorba, să iau loc lângă dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pentru toți! Să vină pompierii de la secția Centrală! Prins de un entuziasm fără margini, Verginel zdupăia aerobic, bătând din palme și arătând cu capul spre Biluță. Nepăsător, acela tocmai intra în cea de cincea cabină. ...Bărbosul ocoli banca. Rezemat în umbrelă, privi îngândurat spre Verginel care țopăia zvăpăiat. Se răsuci apoi spre Aulius. Se aplecă mlădiu și cu un gest îndelung exersat îi închise ochii, trecându-și molatec palma păroasă peste pleoape, coborând-o ușor peste obraji. Aulius Chiosea nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder. Avea în buzunar o revistă făcută sul. Se ștergea pe față cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi ținută în mâna stângă înmănușată. Celălalt, înalt, bine făcut, cu o umbrelă verde, cu mâner de lemn (model 1937), era într-un costum crem, cu un papion rozuliu. O barbă deasă îi acoperea fața, lăsând doar ochii să sclipească neobișnuit de reci. Încolonați, toți trei se apropiară de barcă, traseră de capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]