4,164 matches
-
fost o adevărată plăcere, povestea mama. Surorile mele ne-au tratat pe amândouă ca pe niște prințese. Nu stăteai o clipă singură în așternut. Erau întotdeauna brațe care să te țină, care să te alinte, care să te legene. Te ungeam cu ulei dimineața și seara. Îți cântam cântece, dar când vorbeam cu tine nu ne prosteam. Ți-am vorbit de la început ca unui om mare, cu toate cuvintele, ca și cum ai fi fost deja sora noastră. Și înainte să împlinești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
buzele de fruntea lui și l-a ținut în poală. A cerut un unguent care se folosea la arsuri, ceva care ușurează durerea, dar nu vindecă. Apoi, cu mâinile ei, fără nici o tresărie și fără să dea înapoi, l-a uns cu alifia pe răni. Când a terminat, și-a pus mâinile ei parfumate peste picioarele lui bolnave și le-a ținut de parcă ar fi fost niște obiecte de preț, delicate, prețioase și curate. Mama lipsea, dar micuțul nu arăta nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mic zgomot. Când mi-am pus pantalonii, am lovit din întâmplare scaunul care, din fericire, nu s-a răsturnat, s-a ciocnit doar de colțul mesei, am deschis cu mari precauții ușa camerei, cu toate că știam că n-o să scârțâie, pentru că unsesem bine balamalele cu o zi înainte. M-am apropiat de scrin, am deschis încetișor sertarul mijlociu, am scos foarfeca cea mare cu care mama obișnuia să mă tundă, apoi am descuiat yala ușii de la intrare și am ieșit pâș-pâș, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mie mi s-a umplut tot trupul de țipătul ăla ascuțit, am adulmecat, mai viu ca niciodată, acel miros de fată mare, și am văzut cum sendvișul meu galben se desfăcuse-n două, iar feliile zăceau în praf, cu partea unsă cu magiun în jos, dar de asta nici că-mi mai păsa, pentru că-i țineam, în continuare, în palmă păsărica, și știam că n-am să-i mai dau drumul niciodată. Ventilul Sunase de două minute de ieșire, dar Vasököl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
datoriilor poziției lor ca soțul ei să nu ia parte la efortul general, Pierre-Marie de Kersaint se resemnase moale să cutreiere prin landă ceasuri la rînd În compania ei. PM era tocmai pe punctul de a mușca dintr-o tartină unsă din belșug cu unt cînd soția sa i-o luă autoritar din mînă. - GÎndește-te la colesterolul tău, Îi strecură ea sec, zîmbind În schimb jur-Împrejur. Și la viitorul nostru. Oamenii ăștia sînt toți alegători, așa că fă bine și renunță la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dezgolite. Ferestrele din biroul lui Desplechin dădeau spre cheiul Anatole-France. De cealaltă parte a Senei, pe cheiul Tuileries, homosexualii se plimbau la soare, discutau doi câte doi sau În grupuri mici, Își Împrumutau prosoapele. Aproape toți purtau slipuri minuscule. Mușchii unși cu uleiuri de plajă străluceau În lumină, fesele cambrate luceau. În timp ce pălăvrăgeau, unii Își masau organele sexuale prin slipul de nailon, sau Își strecurau Înăuntru un deget, dezgolindu-și părul pubian, Începutul falusului. Desplechin Își instalase o lunetă la fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lui. Ieri, l-a silit pe Bruno să i-o sugă, apoi să-i lingă curul; În seara asta, nu are chef. „Clément, ai o puță cheală, spune el, zeflemitor; trebuie ajutat părul să crească...” La un semn, ceilalți Îi ung sexul cu spumă de ras. Brasseur deschide un brici, apropie lama. De frică, Bruno se scapă pe el. Într-o noapte de martie a anului 1968, un pedagog l-a găsit dezbrăcat, plin de rahat, ghemuit În closetul din fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și de manifestare a dorinței, Locul Schimbării avea să devină În mod firesc, mai mult ca oricare altul, un loc al depresiei și al frustrării. Adio, trupuri Înlănțuite În poiană sub clar de lună! Adio celebrări aproape dionisiace ale trupurilor unse cu uleiuri, sub soarele verii! Așa trăncăneau cvadragenarii, privindu-și mădularele fleșcăite și burțile adipoase. În 1987, la Loc și-au făcut apariția primele ateliere de inspirație semireligioasă. Firește, creștinismul rămânea exclus; Însă o mistică exotică suficient de cețoasă putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
culcați pe spate. O fată Îi masa pectoralii celui din stânga; sânii i se legănau Încetișor, tufa i se mișca la nasul partenerului. Casetofonul animatorului răspândea În aer acorduri ample de sintetizator; cerul era de un albastru absolut. În jurul lui, mădularele unse cu ulei de masaj se Înălțau Încet În lumină. Totul era cumplit de real. Nu mai avea putere să continue. De cealaltă parte a cercului, animatorul dădea sfaturi unui cuplu. Bruno Își luă rapid rucsacul și coborî spre piscină. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
era deja o seară primăvăratecă. La patiseria tunisiană, Bruno cumpără un cornet lung plin cu migdale, apoi coborî pe cheiul Senei. Difuzoarele de pe un vaporaș turistic umpleau aerul, pereții catedralei Notre-Dame reverberau ecoul. Bruno Își mestecă până la capăt prăjitura cleioasă, unsă cu miere, apoi, Încă o dată, simți un viu dezgust de el Însuși. Să Încerce chiar aici, În buricul Parisului, Își zise, În mijlocul lumii și al oamenilor... da, ar fi o idee. Închise ochii, Își lipi tălpile, Își Împreună mâinile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
plâns deloc. „Altminteri, zise preotul, nu suntem mădulare unii pentru alții?” Noi, părinții, ne-am privit Între noi, a plutit parcă o Îndoială. Pe urmă preotul a stropit cu apa botezului, de trei ori, capul fiului meu; apoi l-a uns cu sfântul mir. „Acest ulei parfumat, sfințit de episcop, simbolizează harul Sfântului Duh”, zise preotul. Apoi i se adresă direct copilului. „Victor, spuse el, acum ai devenit creștin. Prin această miruire cu Sfântul Duh, ești În trupul lui Cristos. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ar putea fi de vreun... Oricum. N-are nici o importanță. Ideea e că ai suficiente informații, Emma. Deci, ai putere. Află despre ce e vorba - și dă-l În vileag. Să vadă și Jack Harper cine e șefa ! O să te ungă pe suflet chestia asta ! Îi privesc chipul hotărît și o secundă sînt cuprinsă de cea mai autentică și mai pură Încîntare. O să-i plătesc cu aceeași monedă. Îi arăt eu lui. Să vezi atunci ce rău o să-i pară ! O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
purecilor de acasă, din peștera iernii. Ajunsesem la mlaștină, după cum mă prevenise Vindecătorul, așa că m-am repezit să-mi acopăr trupul cu clisă. M-am cutremurat din cap până În picioare. Clisa Îmi amintea de biata Bodolona, dar tot m-am uns cu ea și țânțarii m-au mai lăsat. N-a trecut mult și m-am trezit că intru Într-o mocirlă care sorbecăia sub pășitori. Broscoi nenumărați prinseră să cârâie, iar o pasăre strigă ascuțit Înainte să-și ia zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ăia care merg În două picioare. Și dacă ne văd, o să fie urși d’ăia care dau cu sulițe după noi. Am simțit că Îngheț. Pricepusem. La vânătoare, te Învelești În blana ursului, te cufunzi În pișatul lui și te ungi cu untura lui, ca să nu te miroasă când te apropii de el. Urmăritorii făcuseră la fel, ca să nu le simțim mirosul de oameni, numai că-și dăduseră cu prea multă untură. I-am făcut Runei semn să stea locului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vrut să văd doar că-ți trece fierbințeala, zise ea, pufnind În râs. Dormi! Și chiar că Enkim a adormit. Când s-a crăpat de ziuă, Enkim era mai bine. Din nou am Înjghebat un culcuș pentru el, ne-am uns toți trei cu măruntaiele ciutanului și am pornit prin pădure, căutând să nu ne Îndepărtăm prea mult de apa care curge. Când și când, unul din noi cobora spre apă, căutând urme de-ale vrăjmașilor, dar până la miezul zilei n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Ceaușescu și, paradoxal, mai relevante și mai credibile decît cele din proza lui Mircea Eliade. Pasajul În care ni se spune că dacă emigrarea ar fi fost legală, România ceaușistă s‑ar fi golit În mai puțin de lună, mă unsese la inimă și mi se pare astăzi aproape profetic. Bellow se dovedește un excelent observator al unei lumi de care nu‑l leagă decît originea soției; este, cel puțin, un bun ascultător al celor care‑i pun observațiile directe În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
putea concentra... Depășise măsura. ARTUR: De patru ori? Câte urechi avea? GARDIANUL: Dar nu vă fie frică, eu am sa fiu lângă dumneavoastră. Am să vă țin de picioare, ca să nu vă zvârcoliți. Cu dumneavoastră n-o să se repete. Îi ung eu gâtlejul la fix. O să meargă brici. Ne apucăm? ARTUR: Mă plictisești. Eu trebuie să mă reculeg, nu să spăl pe jos. GARDIANUL: Cum vreți. Dumneavoastră urmați să fiți executat aici. Pentru dumneavoastră o faceți, nu pentru mine. ARTUR: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Mi-e greață... PARASCHIV: Știu. MACABEUS: Cred că m-am curățat... PARASCHIV: Da. MACABEUS: Cred că mi-au dat foc... PARASCHIV: Da. MACABEUS: Niște javre... PARASCHIV: Ți-am spus. MACABEUS: Și totuși nu mă doare nimic. PARASCHIV: Ești beat. MACABEUS: Unge-mă cu ceva pe față. PARASCHIV: Cu ce? MACABEUS: Nu știu. (Pauză.) Cu ulei. PARASCHIV: Te ung. Se ridică.) MACABEUS: Nu pleca! PARASCHIV: Lasă-mă! MACABEUS: Nu pleca! PARASCHIV: Stai dracului liniștit! (Pleacă; se întoarce cu sticla de ulei.) MACABEUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
au dat foc... PARASCHIV: Da. MACABEUS: Niște javre... PARASCHIV: Ți-am spus. MACABEUS: Și totuși nu mă doare nimic. PARASCHIV: Ești beat. MACABEUS: Unge-mă cu ceva pe față. PARASCHIV: Cu ce? MACABEUS: Nu știu. (Pauză.) Cu ulei. PARASCHIV: Te ung. Se ridică.) MACABEUS: Nu pleca! PARASCHIV: Lasă-mă! MACABEUS: Nu pleca! PARASCHIV: Stai dracului liniștit! (Pleacă; se întoarce cu sticla de ulei.) MACABEUS: Unde ești? PARASCHIV: Aici. MACABEUS: Lumânarea arde? PARASCHIV: Arde. MACABEUS: Unde e? PARASCHIV: Pe masă. MACABEUS: Urâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dahin, will keiner ihr entfliehn. Mein Lieb und ich schaun starren Blickes das Rätsel dieses Blutgeschickes. „Kommt mit herab“, die Menschheit schreit, „Die Walze ist die Geschichte der Zeit!“ Mein lieb nud ich gehn auf die Flucht, wo keine Dampfwalze uns sucht, und leben auf den Bergeshöhen, getrennt vom schwarzen Zeitgeschehen. Sollen wir bleiben mit den andern zu sterben? Doch nein, wir zwei wollen nicht verderben! Nun ist’s vorbei! - Wir sehn mit Erbleichen die Opfer der Walze, verfaulte Leichen. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de câteva ori, să simtă că deranjează, apoi mormăi răstit: - Intră. Nici nu-și termină bine mormăitura, că în încăpăre năvăli un ins înalt, burtos, cu chică roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un fel de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din aur roșiatic, de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de credeai că hohotește întruna, parcă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ar fi frecat pe șale cu o porțiune dublă de loțiune „Toximotrol ’93“. Dădu să-l întrebe ce caută acolo, de unde a apărut. Nu putu să deschidă gura. Rămăsese cu privirea țintuită pe mănușile aceluia, pe smocurile de păr, stălucitoare, unse cu cine știe ce uleiuri, alifii sau alte cosmeticale. Insul se grăbi și-i șopti: „ Dom Păsculescu, am delegație, ordin de deplasare, instrucțiuni scrise, punct cu punct. O mapă întreagă de documentație. Nu vă panicați. Totue la vedere. Ștampila mi-o puneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
costume negre, se proțăpiră în prag. O văzură pe femeia aceea și înaintară spre ea. Înălțată pe vârfuri, se chinuia să semneze formularul de anunț. Nu mai apucă. Unul dintre bărbați, cel înalt, burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, uns din belșug cu untură de rechin, apucă femeia de ceafă și o trase după el spre calorifer. Ea dădu să spună ceva. Încercă să se agațe de lanțul gros ce-i spânzura aceluia pe,un gherdan gros, din aur roșiatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lumânări de-alea mai groase. Și tricolorele, că avem musafiri. Peste câteva clipe veni flăcăiandrul cu un pachet de lumânări. Îl urma un ins burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un gherdan gros, din aur roșiatic, de care spânzura un fel de craniu minuscul. Rămăsese tigva aceea mititioacă cu fălcile larg deschise, de parcă s-ar fi topit de râs. Burtosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
într-o cameră, el în alta. Trebuia, mai ales, să fie atent ca vrăjitoarea să nu facă la miezul nopții cine știe ce șmecherii, să nu-și prepare licori îngrozitoare, să nu scoată de sub fustele ei multe cine știe ce șipuri și să-și ungă trupul cu alifii ucigătoare, să nu se îmbăieze cumva în otrăvuri ascunse din veac doar în știința ei de măiastră, să nu facă incantațiile acelea groaznice, când stăpânii întunericului, frații paingilor negri, băutorii de cucută, veneau și-i cădeau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]