2,900 matches
-
dacă se dorește menținerea separării dimensiunii empirice de cea normativă, atunci trebuie să definim democrația și în plan ideal sau normativ. În privința ansamblului de reguli formale sau de proceduri ce caracterizează democrațiile reale, s-a discutat despre "democrația formală", de "universalități procedurale", și, chiar, de democrația procedurală. Pe importanța substanțială a acestor forme au pus accentul numeroși autori, axându-se sau nu pe partea empirică. Definiția lui Schumpeter (1964: 257), la care apelează multe nume din mediul academic, este, înainte de toate
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
individualitatea, ci în generalitatea lui. Tema să, în ultimă instanță, este legea fiecărei porțiuni a Universului fizic, în măsura în care această lege stabilește o relație cu legile celorlalte porțiuni ale aceluiași Univers fizic. Abordare să este sinaeretică. Într-un cuvânt, el discuta universalitatea relației materiale și dezvăluie ochiului Filozofiei toate inferențele care, până atunci, au zăcut ascunse în spatele acestei universalități. Dar oricât de admirabila ar fi concizia cu care el tratează fiecare aspect al subiectului, simpla multiplicitate a acestor puncte generează o mare
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în măsura în care această lege stabilește o relație cu legile celorlalte porțiuni ale aceluiași Univers fizic. Abordare să este sinaeretică. Într-un cuvânt, el discuta universalitatea relației materiale și dezvăluie ochiului Filozofiei toate inferențele care, până atunci, au zăcut ascunse în spatele acestei universalități. Dar oricât de admirabila ar fi concizia cu care el tratează fiecare aspect al subiectului, simpla multiplicitate a acestor puncte generează o mare cantitate de detalii și, astfel, o involuție a ideii, ce distruge orice individualitate a impresiei [s.n.]12
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
că semnul distinctiv al genialității în arta constă în faptul că autorul percepe stări, experiențe, pentru care omul obișnuit și limbajul comun nu au o expresie adecvată. Filozoful francez stabilește, totodată, "Adevărul" operei, drept criteriu de măsurare a exemplarității și universalității ei: Ceea ce artistul a văzut, vom revedea și noi, fără îndoială, dar nu în același mod; dar dacă el a văzut ceva pentru eternitate, efortul pe care l-a facut pentru a îndepărta voalul, se impune imitației noastre. Opera lui
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
chiar de convertire, care este marca prin care îl recunoaștem. Cu cât mai mare este opera și mai profund adevărul întrevăzut, cu atat mai puternic va fi afectul așteptat și cu atât mai mult acest efect va deveni universal [s.n.]. Universalitatea se află, deci, în efectul produs [s.n.], si nu în cauză 64. Marii artiști ne oferă o viziune cu totul nouă asupra lumii, care, după ce le contemplam opera, devine propria noastră viziune. Acest lucru este posibil pentru că ceea ce ei comunica
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
acestea, variația culturală a constructelor cheie din câmpul justiției organizaționale este afirmată în mod constant, pornindu-se de la supoziția că particularitățile culturale determină modalități specifice de conceptualizare a justiției și a dreptății în general, generând în consecință comportamente specifice 9. Universalitatea echității ca normă de alocare a recompenselor a fost pusă sub semnul întrebării imediat după elaborarea teoriei lui J.S. Adams, constatându-se că, în anumite spații culturale non-vestice, pot exista alte norme de distribuire a resurselor considerate corecte de către angajați
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
lumii tradiționale duce la apariția noii lumi occidentale, reglate și regenerate nu de mituri, ci de regulile economiei și societății fondate pe individ. Progresul devine legea timpurilor noi (moderne), iar temeiul noii lumi este rațiunea, cea care îi asigură individului universalitatea necesară depășirii particularităților tradiționale și eficacitatea reunificării elementelor lumii despărțite de dezvrăjire. Celelalte autorități sunt discreditate, lumea fizică și cea socială sunt explicabile cu ajutorul rațiunii, iar în afara lor nu există decât ignoranță și superstiții. Religia este acceptată și recunoscută întrucât
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
lui depinde de o lume care este tot mai fragilă, va acționa pentru apărarea ei, va crea noi solidarități, cu criterii diferite, superficiale, dar construind toate o lume. Rațiunea nu și-a pierdut forța, a eșuat doar pretenția ei de universalitate, ceea ce ducea la pierderea libertății. Însă binele cu forța nu mai este un bine, îi răpește omului șansa de a face el însuși binele. Această posibilitate este afirmată de lumea secularizată, postmodernă în care trăim. Rațiunea totalitară nu a ținut
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
si inferioare, sau poate să le judece, așa cum fac unii reformatori, prin prisma presupusei lor capacități de a stimula la acțiune. El poate socoti că valoarea artelor (și mai ales a literaturii) constă tocmai în caracterul lor cuprinzător, nespecializat, în universalitatea lor. Pentru scriitori și critici, această concepție este mult mai măgulitoare decât aceea care i-ar considera doar specialiști în compunerea sau interpretarea operelor literare. In lumina ei, "geniul literar" este învestit cu o autoritate "profetică" superioară și devine deținătorul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
gândiriști, dar, în opinia lor, accentul trebuia deplasat de la descrierile de cadru românesc la impunerea omului cu profundă conștiință religioasă. Gândirismul tradiționalist a virat la finalul anilor '30 spre extremismul de dreapta, chiar dacă apropierea de fascism anula misiunea înscrierii în universalitate a poporului român. N. Crainic respingea democrația pe care o asocia civilizației burgheze occidentale. De la un punct, acest curent disjunge în două direcții: una de dreapta, cu conotații politice, reprezentată de Crainic, și o aripă de stânga, asociată filozofului Lucian
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
pentru marele poet, urmărit îndeaproape în toate manifestările sale literare definitorii: poezie, proză, publicistică. Sunt reunite aici recenzii, articole, eseuri: Cuvinte potrivite, Cărticică de seară, Tudor Arghezi (IĂ, Ce-ai cu mine, vântule?, Cimitirul Buna-Vestire, Prozator militant, Tudor Arghezi (IIĂ, Universalitatea liricii argheziene, Statornicii, Sintaxa poeziei, Tudor Arghezi (IIIĂ, Inefabilul arghezian, Poetul, Orație la moartea lui Tudor Arghezi, Fragmentarium. O privire globală asupra întregului material exegetic și evocator indică frecventarea, neslăbită cu trecerea anilor, a operei argheziene, capacitatea de asumare a
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Niciodată poezia nu este considerată de Vladimir Streinu în chip izolat ci ca o permanență spirituală, existând pe deasupra granițelor geografice și etnice, reunind personalitățile pregnante în semnificative familii de spirite, în nobile confrerii spirituale. Creatorul Luceafărului este proiectat pe ecranul universalității: "Eminescu propune lumii ca nimeni altul suma lirică a întregului romantism european pe care, luminând-o dinlăuntru, ca și pirosferic, cu o dramă spirituală proprie, aspirație crucișă a Eternului la Efemer și a Efemerului la Eden, o învăluie muzical în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
ea va putea fi intelectual integratoare, realizînd din ce în ce mai intens concordanța modurilor religioase autentice. Se va diminua atunci ispita expansiunii, credința că e de datoria unei religii să impună celorlalți propriul mod. în loc să să se manifeste ca expansiune a propriului mod, universalitatea unei religii se va putea exercita drept comprehensiune, ca înțelegere a Aceluiași descoperit în celelalte moduri religioase. Iată un posibil exercițiu de a te distanța de particularitățile propriului mod religios, ale oricărui mod, pentru a înainta spre Cel fără mod
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
acest ultim înțeles, universalul nu mai revine nici măcar la noțiunea de general, nu se mai referă nici măcar la trăsăturile calitative care definesc umanul, ci la o globalitate de subiecți definiți aproape numeric ; se reduce la categoria colectivului. De cîtăva vreme, universalitatea ia, pentru noi, chipul globalizării, care, cel puțin pentru moment, constituie mai degrabă o victorie a uniformității pigmentate multicultural : comportament identic în afaceri, consumul acelorași produse, ideal comun de bunăstare, informație supraabundentă, dar deliberat neselectată, neierarhizată. Dacă revenim la criteriul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
XXI poate avea, în această privință, o influență colaterală pozitivă. Ca să li se opună în mod avizat, societățile europene sînt îndemnate să devină mai atente la propriile tradiții religioase, la adîncimea lor culturală, pe de o parte, la orizontul de universalitate spre care ele 98 STILUL RELIGIEI îN MODERNITATEA TÎRZIE deschid, pe de alta. într-o țară atît de dominată de laicitate precum Franța, guvernul a decis să introducă în învățămîntul public studiul religiilor și al contribuției lor la civilizația occidentală
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
națiuni. însă, în trecerea de la vîrsta premodernă la modernitate, raportul dintre religie și identitate s-a răsturnat. Biserica a fost etatizată, iar ortodoxia a fost naționalizată. Odinioară garant spiritual al identităților etnice, pe care le învăluia și le depășea prin universalitatea lui, creștinismul răsăritean s a instalat odată cu survenirea modernității în limitele diverselor națiuni, a fost subordonat categoriei naționalului. Mai mult, prin ceea ce Paschalis Kitromilides numește unul dintre cele mai mari anacronisme ale istoriografiei balcanice, această răsturnare a fost proiectată asupra
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
oferă spectacolul diversității paradoxul intelectual al unui divin care se revelează în logica riguroasă a fiecărei doctrine și, totodată, în libertatea de dincolo de discurs a misterului său? Nu e diversitatea religioasă un foarte bun suport pentru a ne confrunta cu universalitatea și totodată cu apofatismul transcendenței? A asuma spiritual diversitatea nu înseamnă automat cădere în relativism. Poate însemna, dimpotrivă, efort de a cerceta doctrinele religioase în transparența lor, ca vehicule spre Adevărul incircumscriptibil. A-ți asuma propria credință considerînd-o convergentă cu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
înseamnă automat cădere în relativism. Poate însemna, dimpotrivă, efort de a cerceta doctrinele religioase în transparența lor, ca vehicule spre Adevărul incircumscriptibil. A-ți asuma propria credință considerînd-o convergentă cu celelalte nu înseamnă relativizarea ei, ci o bună dovadă a universalității ei, a faptului că ea conduce efectiv spre acel Pol din care decurg toate credințele. Pentru André Scrima, a concepe religiile în convergență polară obligă la rigoare și, în același timp, la creativitate teologică : a descoperi din interiorul propriului meu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
unei grile de receptare și decodare a operei eminesciene: aceea a gîndirii fondatoare, un tip de demers deconstructiv prin care, cum subliniam deja cînd avansam ipoteza euristică a lui Sergiu Al. George, se poate descoperi conjuncția sau congruența arhaicității cu universalitatea. Este aici revanșa istorică luată de exegeza modernă prin procesul făcut amneziei filosofice de care au suferit autori chiar și de profunzimea lui Hegel. Uitarea Indiei, cum și-a intitulat eseul Roger-Pol Droit, dar și a Chinei, Islamului sau creștinismului
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
chiar dacă palid, se reflectă însăși figura autorului. Cunoscuta polarizare capitală-provincie este devastatoare pentru firea și proiectele celui ce locuiește în cea din urmă. Cioran vede în orice provincial un fel de Don Quijote, dar "unul degenerat: fără anvergura tristului cavaler, fără universalitatea umană și generozitatea unui erou transformat în simbol", "acea generozitate care este renunțarea la sine pentru un ideal format de intersecția tuturor razelor nostalgiilor omenești". Lăsa la o parte însă pe provincialul versatil ("acela lipsit de buna cuviință în acest
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
tot omul își întemeiază o familie. Abia în ultimii ani, după cum arată studiile de demografie și sociologie, o parte a celor care formează masa critică în privința căsătoriei preferă să trăiască în alte variante de uniune, în special în concubinaj. Dacă universalitatea și precocitatea căsătoriei românești nu pot fi contestate, integrând țara noastră în zona comportamentului specific estului european, el însuși supus contestării în ultima vreme 3, pot fi identificate în durata lungă o serie de elemente care diferențiază societatea modernă de
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
desprins și că, după toate aparențele, în ciuda dezarticulării - asemenea unui mecanism compus din variate piese, din cauza condițiilor vitrege în plan social, familia românească, în variatele sale chipuri, a ieșit întărită din socialism. Toate datele analizate demonstrează că, asemenea epocilor anterioare, universalitatea și precocitatea căsătoriei sunt caracteristici care se perpetuează și în timpul socialismului. Tipologia familiilor se schimbă însă fundamental, în contextul suprapunerii efectelor celor trei factori de care aminteam la începutul acestui studiu - industrializare, urbanizare, școlarizare - și a altora, secundari. Toate modificările
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
-o, nici judecățile matematice nu sunt analitice și nici raționamentele matematicienilor nu pot fi considerate astfel. 1.1.2. Aprioricitatea judecăților matematice Nu sunt analitice, dar sunt a priori. Kant identifică două criterii ale unei cunoștințe a priori: necesitatea și universalitatea. Plecând de aici, el argumentează că "judecățile matematice autentice sunt totdeauna judecăți a priori și nu empirice, deoarece conțin în sine necesitate, care nu poate fi scoasă din experiență"6 (CRP, p. 59). Lisa Shabel atrage atenția în legătură cu următoarea problemă
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
interes doar față de matematica pură. Lucrurile nu au stat așa mereu. În Shabel (2005) ni se atrage atenția că, în perioada modernă, filosofia matematicii trebuia să răspundă la două întrebări: (1) cum trebuie explicate trăsăturile paradigmatice ale raționamentului matematic pur (universalitatea, certitudinea și necesitatea) și (2) cum trebuie explicat faptul că matematica poate intra în contact cu și poate fi folosită pentru a descrie lumea fizică. Lisa Shabel identifică, astfel, două cerințe pe care trebuia să le satisfacă o filozofie bună
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Tim Maudlin 2005: 156); sau "Apariția geometriei neeuclidiene a fost mereu recunoscută ca una dintre provocările fundamentale la teoria kantiană a intuiției spațiale. Dacă geometriile neeuclidiene sunt posibile, atunci este cel puțin îndoielnic că postulatele lui Euclid au "necesitatea și universalitatea" pe care li le-a atribuit Kant ca aspecte ale formei intuiției externe." (DiSalle 2006a: 123). 18 În textele mai recente se obișnuiește înlocuirea acestui postulat cu axioma lui Playfair (numita astfel după matematicianul scoțian John Playfair): "Printr-un punct
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]