200,946 matches
-
ceas oricare, Un semn de drum se zvârcolea în piept, Ceva voia să urce și să vadă; Cuvânt știut, dar niciodată spus, Eram ca o nălucă de cascadă Care-aștepta o zi să cadă-n sus; Și niciun zbor și nicio urmă vie, Zăpada astupase drumul lung; Ce-a fost, a fost ce trebuia să fie; În niciun cer nu se cădea s-ajung; Nu orice bob se macină la moară Și nu răsare muntele din șes, Iar ce se naște, trebuie
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
Viorel Mureșan Vântul și celelalte semnificații am ieșit dintr-o biserică unde am lăsat în urmă răcoarea și mirosul de busuioc și deasupra intrării o orgă între două statui am ieșit dintr-o bibliotecă unde-au rămas cărțile să respire și să se balanseze pe brațele unor femei de sticlă ajuns pe o bancă dintr-un
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
Mircea Cipariu până la urmă oricum am potrivi cuvintele singurătatea n-are nevoie de oglinzi și pudriere de colecție încep curățenia de primăvară cu obloanele trase fără să îți aud vocea fără să îți văd chipul tu vei intra în casa mea ca un soare
Scrisoarea a XII-a by Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/4725_a_6050]
-
să și mori. Cum să ies, îmi spun, din conturul acestei provincii, Să mă pierd în fiori metafizici, prin coduri ale lumii moderne, În enigmele lui Nostradamus, Edgar Poe ori da Vinci, Cu știința neantului, cu nălucirea vieții eterne? Pe urmele lui Dumnezeu, prin cosmice infinituri, Să mă întreb de ce-l caut, Dumnezeu e în mine Ori nu-i nicăiri, cum în zărania continitului Așteptam norii cu ploaia prin pustietățile senine. De ce n-aș trece sfidător, și de nimic să nu
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
mai restrînsă cum o locuință a celor nevoiași cum un pantalon ce-a intrat la apă cum o-ncredere un salariu un vis o vacanță infinitul acesta pe timp de criză tot mai economic. Adîncimi Adîncă e firea lucrurilor precum urma unei copite de căprioară adîncă e firea lucrurilor precum o ceașcă de ceai adîncă e firea lucrurilor precum privirea-ntîmplătoare ce le-o arunci drept pomană. De-acum De-acum sub pojghița de gheață se petrece totul micile marile istorii ale
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
-l închipui încercând să-mi alung spaima. desert la tigaie din aluat de clătite la o masă pentru nebuni uriași. umeri degete brațe chircite șolduri sâni capete alungite colcăie în magma cubului negru. urc tot mai greu poticnindu- mă pe urmele botinelor printre trupuri sfârtecate cu membre încă vii care agită întunericul. hotărâte să-și prindă prada. ajung la capătul scării. doi ochi din lumină albă și rece mă privesc țintă. nu au pleoape nici pupile. o pereche de iriși dilatați
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
început să viscolească: o să te mut iar de acasă acasă darurile tale linie cu linie strigăt cu strigăt aripă cu aripă frântă spațiul din jur se desenează ca spațiu al unei închisori într-un seif îți închizi darurile tale - la urmă și inima - de parcă nu le-ai avut niciodată să înduri cum ai putea, având ochi, cum ai putea, având auz, cum ai putea, având grai, cum ai putea, având inimă? de ce tac stelele? morții noștri dragi se uită la noi
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
mătasei mâinile tale au atins-o ca pe o materie invulnerabilă apoi înăuntrul rochiei femeia s-a înălțat la cer iar în afară a rămas doar mișcarea picioarelor pe vârfuri. 7. piciorul meu fuge în timp ce pieptul tău rămâne și caută urma piciorului fugit din imperiu doar șoldurile îți aduc aminte că a existat cândva un trup coerent alcătuit din două tuburi omenești care se înălțau deopotrivă cu pieptul urcând în locurile de unde se zăreau niște inimi piciorul meu fuge viclean el
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
care locuiește în noi, se răsfață în visele și insomniile noastre traversate de ninsori sau de ploi. Este ziua în care privim înapoi. Deșertul care se gândește la ploi ori sărmanul răscolind cu degete lacome în lăzile de gunoi. Până la urmă, depărtarea, parfumul ei... suntem chiar noi. Totul a început de la simplitatea culegerii unor crengi de foc. Poate că lemnelor le este mai bine decât să se perpelească pe rugul unor adevăruri. Cu siguranță, cărnii îi va sta mai bine așezată
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
o insulă cu îngeri, dar locuită de înțelepți. Un ceas prăpădit într-un naufragiu de scoici arăta ore, dar și alte amănunte ale luării de sine. Cu toții și-au dat cu părerea... până și negrul care lăsase în nisip doar urma lui „după aceea”. Catarge sfărâmate, butoaie, parâme aruncate la mal - toate se gândeau dacă să-l mănânce pe negru, căci părea comestibil pe insula pustie de unde se anunța războiul colonial. La sfârșitul îndoliat al valurilor, s-a arătat o talpă
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
toate se gândeau dacă să-l mănânce pe negru, căci părea comestibil pe insula pustie de unde se anunța războiul colonial. La sfârșitul îndoliat al valurilor, s-a arătat o talpă ivită din necunoscut. Și toate au fost trecute la departamentul „urme de tălpi clasificate”. Noroc bun! Sângele se prăbușește de amintirile stâncilor. Dedesubt, prăpastia, abisul, nu mai contează. Însemnate sunt numai vorbele spuse înainte și după zborul rătăcit în interiorul ființei, în trecutul meu nemilos. Nedeschise rămân buzele tăcerii și întortocheate aripile
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
Băieții mei m-ar lăsa să-i mai nasc o dată. Și cer am. Când a fost rânduit să se ia din noi, Dumnezeu ne-a dat din Sine. În rest, timpul vieții mi l-am petrecut în genunchi. Ori spălam urmele cuvintelor murdare, ori mă rugam pentru Cuvintele Cele de Sus, ori mă așezam mai bine pe cioburi ca o altă durere, concretă, să-mi atenueze supliciul... Vă spun vouă, iubiții mei. Vouă care nu ați plecat din niciuna din disperatele
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
numele s-a prezentat: smîcikov altul avea în mână o vioară trăncănea tot timpul au mâncat câteva porții de crenvurști cel cu ochelari a achitat nota de plată a lăsat deasupra ei ca pe-o floare zece franci elvețieni la urmă le-a spus celor trei că trece prin moinești „iar peste cinci zile”, l-am auzit strigând, „ne vedem la zürich”, „la cafeneaua voltaire”, a mai zis cel cu vioara, ascunzându-și arcușul sub o pelerină de doc oh! nu
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
au văzut scânteile ploii fiorul ei de febră străvezie. Dar acum când vorbesc lumina e neagră stă sprijinită de ușorul ușii gata să se prelingă în încăpere să se așeze pe masă și să răsfoiască ultimul manuscris răsuflarea lui de pe urmă.
Nu-l văzuseră by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/5251_a_6576]
-
dar nu s-a terminat totul aici dimpotrivă l-am văzut pe străin în pielea goală în baie în locul meu presiunea care-l împingea în sus părea să fie egală cantității de apă dezlocuită de corpul lui iar aceasta din urmă egală cu aceea pe care ieri o dezlocuia chiar corpul meu cel cu care mi se părea că sunt obișnuit din copilărie cel cu care se obișnuiseră și câteva femei altădată nu aveam nici o explicație pentru felul în care se
substituirea sau pe cine rad eu dimineața și cine mă rade by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/5479_a_6804]
-
lui tremurândă l-am și îmbrăcat cu hainele mele din dulapul meu și l-am dus să se uite la actele mele de identitate care-l arătau tot pe el poliția română falsifică acte striga el în numele meu și până la urmă dacă stau să mă gândesc mai bine tot el a scris în seara următoare și aceste versuri încât nu m-am mai mirat că marele editor m-a refuzat bine i-a făcut Post scriptum mai rămâne o întrebare abia
substituirea sau pe cine rad eu dimineața și cine mă rade by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/5479_a_6804]
-
în piatră și piatra face la suprafață cercuri fără de număr cînd seara vine mă scufund în piatră ca în apă și merg pe dedesubtul pietrei cu ochii deschiși dimineața mă spăl pe obraji cu piatră pînă șterg de pe ei orice urmă de noapte ies surîzînd din piatră și piatra se scurge de pe mine limpede și răcoroasă ca stropii de apă pe apă dacă vreau pot să alerg cum alergam în copilărie prin iarbă fără să obosesc vreodată prin piatră dacă vreau
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
iar vinul putrezește trist în cadă pe când mă-năbușă fierbând destinul măselăria s-a carbonizat am ochii goi ca două stinse parce pruncul plângând în mine se întoarce și mă descoperă canonizat... Tu pui răsadurile morții-n spini răsare-n urmă gheară-n altă gheară tu luptă-te-n lupoaica ta ursară și îmi presează oasele în crini - la levitația dintâi de astă seară la 70 de ani și încă-o vară... 11 mai 2011 Gheorghe Istrate
La 70 de ani și încă unul... by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/5445_a_6770]
-
primiseră fără să-mi caute noduri în papură mă-nconjuraseră în murmur de voci învățate să blesteme doar cu paharul în mână la festivaluri colocvii simpozioane vedeau în mine doar o bătrânică mioapă hipersensibilă bine crescută purtându-și cu grație urmele cuielor care mă fixaseră-n pagină sub prapurii unei prefețe aveam să fiu de-a lor pentru totdeauna cuminte senină n-aveau să știe vreodată că înfruntasem decenii la rând spaima să n-ajung cumva la nebuni fără creion și
Nous, la multitude by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/5735_a_7060]
-
Gellu Dorian - în amintirea lui Laurențiu Ulici De cîte ori mergeam la Sighet, de la Borșa, în sus, aerul trecea printr-o pîlnie cu miros de prune, nările noastre însetate rămîneau mereu în urmă, pe dealuri ca niște armăsari pe spinările iepelor, ochii se pironeau în țoiuri de sticlă și pînă nu-și trăgeau pleoapele peste lacrimile femeilor adunate acolo nu adormeau, așa cum vedeam prin bodegi capete de cosași osteniți adunate în poalele nevestelor
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
masca lui va hăui vântul până va umple golul ei cu chipul tău precum lichidul aurului va umple formele monezii Trece un orb și o ridică din noroiul străzii: „Cine v-a încredințat vouă, pietre smintite, nisipul de sub coajă? O urmă de zeu e impregnată în pulberea lui. Mă iau după ea, o acopăr cu talpa mea, o încălzesc. Dar urmele nu pot fi clocite ca ouăle, e scris în cărți. În cărțile bune, e scris că Nordul e maladiv, exhală
Vremea nisipurilor by George Vulturescu () [Corola-journal/Imaginative/5612_a_6937]
-
Trece un orb și o ridică din noroiul străzii: „Cine v-a încredințat vouă, pietre smintite, nisipul de sub coajă? O urmă de zeu e impregnată în pulberea lui. Mă iau după ea, o acopăr cu talpa mea, o încălzesc. Dar urmele nu pot fi clocite ca ouăle, e scris în cărți. În cărțile bune, e scris că Nordul e maladiv, exhală molime din luturi și pietre. Și-n cărțile rele stă scris că sunt pietre pe care crește cucuta, șerpii îi
Vremea nisipurilor by George Vulturescu () [Corola-journal/Imaginative/5612_a_6937]
-
dorințele, vanitățile, răutățile, cară cerul sub capacul de plumb, peste tot ne saltă, poartă embrionul crescut în sacul de materie grea, dar 21 de grame de suflet ne ridică mai sus decât norii, sania ne poartă trupul și își pierde urmele-n zăpadă și, mai ușori, nu ne mai înșurubăm în pământul cu morți. Și știu asta pentru că tu nu poți să mori, iubito, pentru că nu poți să dispari, mamă, pentru că nu poți să mă părăsești, tată. Acest cărucior în flăcări
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
infime tunele ce tremură ca ierburile marine bătute de valuri eterice. Cad în explozii prin pădurea în flăcări. Trec podul invizibil. 21 de grame de suflet mă ridică mai sus decât norii, pe când sania îmi cară cadavrul și își adâncește urmele-n zăpadă, dar eu nu mai mă înșurubez în pământul cu morți. Și știu asta pentru că eu sunt peste tot și tu nu poți să mori, iubito, pentru că tu n-ai putea să dispari, mamă. Pentru că tu nu poți să
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
cu vinul minciunii. Fotografierea interzisă scrie pe aerul din jur, camerele de luat vederi stau cu urechile ciulite, câinii de pază au luat locul leilor de piatră, și schiaună în căști în limba engleză... Unde e focul? Mă întorc pe urma sfâșiată a vechilor pași, fără să mă întreb unde a dispărut nisipul din clepsidră, cu timp cu tot, unde s-a prelins trupul meu, cel subțire, șuvoi lunecos printre stânci potrivnice de i-a rămas numai forma imprimată în straturile
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/4525_a_5850]