2,046 matches
-
trecut cu zăpezi, viscole și singurătăți... Și, a venit primăvara... cu zarzări și cireși înfloriți. Anuca cu mâinile în poale, în ceardac aștepta... Un gând o purta înainte cu un an... în ziua aceea geroasă a bobotezei, când tatăl ei, vânăt de supărare, intra în casă, scoase din buzunarul de la surtuc puiul de lup și i-l întinse Anucăi, murmurând rar, abia șoptit, fără s-o privească: „- Na‟ ... să ai grijă de el!“, atât i-a spus, și-și căută de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tacută de copil bun... stând, așa, în așteptare, neclintită, pândind parcă, clipa, un semn, să poată fugi deîndată în căutarea lui. Și, timpul s-a scurs mai departe dupa rostul lui.. * ...Într-una din zile, pe la Bobotează, Anton veni acasă vânăt de durere, dar, nu suflă o vorbă... Când l-a găsit, era ucis...dar, nu devorat; avea ochii mari, umezi, umbroși și triști, străjuiți de o frumoasă coroană de coarne. Lângă el, un lup mare cenușiu zăcea cu beregata sfârtecată
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
masă, niște bătrâni stau tâmplă lângă tâmplă, pun la cale parcă, soarta întregii lumi; cinstesc și se sfătuiesc întruna. Afară, pe toloacă, în bătătura crâșmei, tineretul joacă sârba de rupe pământul. În picioare doi lăutari smoliți, cu buze groase și vinete ca pruna răscoaptă, unul din scripcă și celălalt din cobză, cântă de-i trec sudorile. În jurul lor flăcăii încing o sârbă îndrăcită, de duduie pământul sub ciubotele lor. Fetele au flori de câmp și pamblicuțe colorate în păr, la gât
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
puțin întunecată decât era mintea rătăcită a femeii, aceasta, chircită toată în patul său de fier, zbătându-se precum o face mielul fără vină în clipele dinaintea jertfei, în puterea unei crize cumplite, muri. Se sfârși cu buzele supte și vinete, deschise pentru a șopti numele lui Victor, care, împreună cu cel al lui Dumnezeu, precedase ultimul ei suspin... Îndelungă vreme după aceea, bărbatul și-a plâns pierderea, se-nțelege. Nu este nevoie, însă, a ilustra prea în amănunt asta, căci astfel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
hi, hi! , de mi-a dat o carte aiurea, de n-am priceput nimic, drept care n-am mai fost musafirul bibliotecii, până când am apucat să termin școala. Într-o zi, când doamna noastră a venit la școală cu un ochi vânăt, am fost foarte trist, dar și nedumerit, pentru că am auzit pe-o altă învățătoare spunându-i unei surate că uite, dragă, colega noastră, săraca, a fost mărturisită de doamna preoteasă care, mai lipsită de experiență, o fi lovit-o, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fereastra apartamentului de la etajul întâi, care mă făcuse, la bis, să cedez insistențelor de a cânta din nou, a fost premiat, pentru că-mi încurajase, în felul lui, evoluția artistică. El mi-a comunicat mult mai târziu această bucurie. Era puțin vânăt la un obraz, trăgea greu după el un picior, pentru că, așa mi-a mărturisit, avusese un mic accident de muncă și povestea asta, care l-a ținut puțin deoparte de familie, l-a împiedicat să-mi comunice imediat bucuria succesului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să ardă toți ca șobolanii, dar n-are chibrituri și petrolul este tot în interior. Le dau foc la noapte, cînd dorm toți și încui și ușa pe dinafară. Cînd noaptea își intră în drepturi, Vasile este chemat înăuntru. Era vînăt, tremura și era ud pînă la piele. Intră, Satană! Crapă cîrnați în săptămîna mare! Numai că Vasile se îmbolnăvește rău și face aproape 41 de grade. Aiura și amesteca mai multe cuvinte ca șobolani, foc, chibrituri, petrol etc. De pneumonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a cerut scuze. Dacă ar fi încercat să corecteze impresia proastă pe care mi-a făcut-o ca mascul, aș fi acceptat... Păi, Roxana, duc eu la bun sfîrșit treaba începută, se oferă cineva. Mulțumesc. Îmi ajunge doar un ochi vînăt. A naibii Roxana asta, poetesa! Și aista ca și aceala Claudia stătea cu ochii în tavan și asculta sfîrîitul monoton al prosperului burlac, om de afaceri, Viorel. Pe măsură ce trecea timpul, femeia devenea tot mai iritată și își făcea sînge rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
iasă din vestiar și să intre, braț la braț cu el, În sala de dans. Rămase cîteva ore În stradă: erau acolo o sumedenie de fețe pașnice, familiare: farmacistul cu nevasta lui, fata institutorului, directorul băncii locale, dentistul cu bărbia vînătă și cu mutra lui de om trecut prin multe... Sala era Împodobită cu serpentine colorate - albastre, verzi și roșii - mica orchestră locală cînta cu foc, și totul Împrăștia o senzație de viață Îndestulată, liniștită și trainică, tulburată doar de ghimpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
în jurul meu. Mult mai tîrziu, cînd am trecut prin satul în care copilărisem ca să-mi refac amintirile, am simțit că, deși locurile păreau aceleași, acum aveau o rînduială de nepătruns. Am căutat movila unde hodinea bunica, o paragină cu cruce vînătă pe care ruginea o tablă. Dar ea n-a putut să-mi spună nici măcar tristețea celor ce s-au dus. În cimitir o cioară cîrîia într-un prun, suspectîndu-mă cu ochi bănuitori. O țarcă se înveselea pe streșina zăplazului. Iarba
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
rotunzi. Între ei hodinea nestingherită putreziciunea frunzelor, a dopurilor, hîrtiilor și mai ales praful. De pe acoperiș miorlăia un motan. Tolănit pe trotuar, un cățel mă privi castaniu și moale, nehotărît dacă să se ferească din cale au ba. Cu labe vinete ca niște pătlăgele, un pensionar chel în papuci cetea gazeta în portiță. Secondat de pisoi, pictorul curăța copacii. Cotcodăcind exagerat, în portiță mă întîmpină un cocoșel cu creasta roșie. - Îndrăznește, strigă Goilav lăsînd din mînă peria de sîrmă. Scărpina la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
decât talent, continuă glasul împrospătat al „doctorului“ Neagu. Bună restauratoare, un meșteșugar iscusit se supune docil stilului altuia. Apoi, cum spuneam, a devenit o la fel de pricepută muzeografă. Consultată în orice controversă privind arta italiană, franceză. Întunericul pendulează din nou. Umbre vinete și sângerii, separându-ne, înghițindu-ne în pulsațiile zgomotoase ale muzicii. Nu-i mai văd ; sunt gros și cuprinzător și puternic, ca un balaur, apt de mișcări ample, cum visasem cândva, adăpostind și înfrățind curajul și ticăloșia, negli jând ezitările
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
că e aici, alături, la un pas. Soarele, pânze subțiri de aer și coroana verde a unui copac uriaș, ca un nor, și curba albă a unei frunți de femeie. Carnea de argilă în care soarele devenea câmp, pământ. Cerul vânăt al zorilor, zidurile caselor albăstrii, panglicile străzilor, luminate de ochii galbeni și roșii ai insectelor alergând, rătăcite, una după alta, faruri după faruri. Soarele, în toate acestea, așa ar fi gândit, amintindu-și cuvintele, desfășurate în jurul ei și pe care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
din nou, din pragul camerei. Absentă, anihilată, departe de vecinătățile cariate. Fiul n-ar mai fi tânăr. Ar simți nevoia să-și găsească descendența, situarea în timp. Și-l închipuia adesea pe Hariga în ultima lui dimineață, înainte de execuție, ziua vânătă, aburită. Prelungea ulti mele gesturi, încheindu-și cu încetineală gulerul, manșe tele cămășii, netezindu-și părul încă șaten și aspru, despăr țind fără grabă, după cărare, la stânga și la dreapta, șuvițele scurte, în care apăruseră fire albe, cuprinzându-și obrazul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de afirmare a fidelității față de abstracta, tiranica Mare Cauză a tuturor și a nimănui ? ... În noaptea umedă și otrăvită, după trista premieră a burlescului vodevil al mahalalei, când peste orașul pâclos de provincie se rostogolea o altă dimineață greoaie și vânătă, firava studentă rupsese tenebroasa tăcere. De parcă ar fi vrut nu doar să trezească rănile însinguratului partener, ci să izbească, în vreun fel, și în povara zilei care urca, nemiloasă. „Existent sau nu, pictorul acela rămâne, oricum, invenția și nebunia ei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și pornit, țeapăn și curtenitor, în calea Colombinei. — Ei, frumoaso, ce-ai făcut la mare ? Văd că te-ai bronzat temeinic, înseamnă că ai fost cuminte. Am fost soție și mamă. — O dată pe an... șuieră prin apropiere Marilena, Veturia cea vânătă preia repede replica, o înveninează, în vârful buzelor, suflând-o mai departe : „O dată pe an își amintește fiecare că e soție și mamă“, completează demn doamna Voicu Veturia, fără a clipi din ochi, privind stăruitor decolteul generos al vilegiaturistei, rumenele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Vede capul lat al supra veghetoarei zornăind cheile seifurilor, pregătită să le deschidă, să le predea. Ridică ochii încețoșați. Încearcă să dea din coate, împiedicat. Tropăie din călcâiele umede. Aude trosnetul ghețarilor rupându- se, desfăcând cerul zilei. Nasul însângerat și vânăt de frig, ca la bețivi sau bufoni. Pe strada pustie trece un camion cu sticle. Lăzile se clatină, sticlele se ciocnesc la fiecare șoc. Domnul palid, cu căciula clăpăugă, își reașază, înfrigurat, fularul galben. Doi școlari încearcă să prindă o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
puterea. — Totul pare acum o prostie, poate chiar și este. S-ar putea spune, știu, la fel de bine că eu nu mi-am făcut datoria atunci, pe plajă. Oricum, nu te mai gândi, a trecut. Mustața subțire, înghețată saltă pe buzele vinete, la fiecare cuvânt. Cerul pâclos al după-amiezii. Domnul nu știe cât de imprudenți devin uneori bărbații în amețeala durerilor de cap. Apăsarea în tâmple, greutatea frunții, povara care strânge ceafa. Colegul trage încuietoarea metalică a mapei. Pune mănușa înmănușată pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ai sânge-n sculă! Primul ajunge Stripăru’: își dă pantalonii jos, scoate bicepsul femural. Inspectorul i se bagă-n față și-și sfâșie tricoul. Ia poziția crabul, să i se vadă trapezul și pectoralii. Sub încordare, chipul i se face vânăt, venele i se umflă pe gât și umeri. Scapă un pârț. - Ptiu, că broscoi mai ești! rage Baronu’ și, râgâind, îi ordonă unui așchilopat să-l ajute cu maieul. Pe talia uriașă are înfășurată o bandă lată de pungi negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Adelina era așa de dulce și nebunatică! În gara din Roman am coborât și m-am târât cu valizele până în cimitirul Pielea și Osu’, la mormântul bunicului. Era patru dimineața. Ploua mărunt, candelele clipoceau în întuneric, un moroi cu buze vinete se holba la lună de pe vârful unei cruci. Ce bine că nu eram la Paris, ce bine că bunicul nu era înmormântat la cimitirul Père-Lachaise! Acolo n-aș fi putut veni după un sfat la o asemenea oră - ăia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ea despre sensul acestui cuvânt și mi-a spus că nu există un asemenea termen În limba turcă pe care o vorbește frumoasa Zeineb. De fapt, În ziua când mi-a spus asta se Întorsese din permisie cu un ochi vânăt și Îmi imaginez că nu reușise să-și vadă iubita pentru că o Încasase pe cocoașă de la niște derbedei din Constanța asmuțiți Împotriva lui de către părinții fetei. Sau dacă se Întâlnise totuși cu ea, numai de discutat despre cuvântul balta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
literare ale vremii..., începând din 1981 și până în 2007. Construite, în general, prin filigranare senzorială - trilul păsărilor, cântul continuă. Cine ar pricepe / De-i pe sfârșite ori abia-ncepe; boarea galbenă de sânziene; lacrima atât de clară de pe obraz; cearcănul vânăt; stelele ce-n neguri ard etc. -, poemele care alcătuiesc această antologie sunt învăluite de o continuă melancolie, începând din primele volume, unde teluricul și astralul se armonizează, alcătuind un spațiu ocrotitor pentru vis și pentru îndrăgostiții care-și desfășoară sufletele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
păstorii zic simplu: muntele numai Ceahlăului. Pustietatea și singurătatea lui n-au pereche decât dincolo, în înfățișarea aspră a Călimanilor. Și-n Ceahlău, și-n Călimani poporul și-a pus legendele din preistorie. Misterul lor stăruiește încă. În pâcla lor vânătă se strecoară fantomele bourilor domnești pe lângă turma împietrită unde veghează stânca Dochiei. Aceeași amintire de basm leagă Călimanii de Ceahlău; șoapta amintirilor curge pe cetina codrilor venind din Călimani și din trecutul cel mai adânc. Aburii Bistriței fac popas în
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
un grind. Amurgu-mbracă Delta toată-n aur Cu turla unui sat lipovenesc, Dar umbrele ostroavelor de plaur Albastrul cenușiu îl împânzesc. Vaporul taie noaptea șoptitoare, Și valul ce se-ntunecă-ntruna, Când cele cinci coline cresc în zare, De aur vânăt cum e pruna. Cerințe: 1. Selectați expresiile artistice 2. Scrieți cinci adjective din text și alcătuiește cu ele propoziții 3. Scrieți cuvinte cu înțeles opus pentru: se întunecă se îndoaie luminiș deschisă trist amurg umbre cresc Anul cu cele patru
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
acasă. O pălărie rotundă și neagră, cu bor mic, specifică portului din satele făgărășene, pantaloni albi, strâmți, de bumbac, cămașa, tot de bumbac și fără guler, lăsată peste pantaloni și încinsă cu o curea lată, plus o vestă de postav vânăt. Doar bocancii mei erau "citadini". Nu vroiam să intru în vorbă cu nimeni, deoarece remarcasem că accentul meu tărăgănat, cu inflexiuni curioase pentru urechea unui bucureștean, și cuvintele "exotice" pe care le foloseam stârneau zâmbete amuzate. Probabil, le păream noilor
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]