3,550 matches
-
vorbim și nu mai fumăm Împreună, stînd la geam, am văzut-o pe Delia că pleacă agățată de brațul lui Claudiu, care avea peste pijama un pardesiu scurt și răpănos, o pălărie ridicolă pe cap și piciorul Împușcat și bandajat vîrÎt Într-un papuc de plastic, iar celălalt Într-un pantof scîlciat, vestimentații civile șutite, probabil, de la vreun bunic din salonul lui, ce deghizare reușită! Așa că mi-am făcut curaj și am coborît la gineco, unde am găsit o companie selectă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cumva, să nu ajung fruntaș, așa cum Îmi dorea comandantul de baterie. Cum ar fi fost? Cum ar fi fost să ajung un fel de Portocală-Porcescu, zbierînd comenzi la următorul ciclu de răcani, din vîrful unei biute, sărbătorind momentul cu mîna vîrÎtă În nas pînă la cot? Cum ar fi fost să descopăr că sînt un om slab, pe care puterea unor cîrpe galbene pe umeri Îl transformă Într-un fel de monstru iubitor de sadism retardat și de folclor de proastă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pare posibil. Se ia acea pungă lucioasă de cafea cu care pacientul a venit de-acasă și pe care n-a Îndrăznit să i-o mai ofere comandantului, ca argument, și se merge cu ea la medicul unității. I se vîră sub nas atît hîrtia de la Spitalul Militar, cît și arsura, care acum, că bășicile s-au spart, nu mai arată deloc bine. Și, În cele din urmă, i se strecoară În buzunarul halatului respectiva pungă de cafea. Chestie care-l
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de fier a patului cu două curele tocite și i-a strecurat Între dinți o spatulă de lemn, iar acum așteaptă ca sedativul să-și facă efectul. Fenomenul, care și-a schimbat balonzaidul cu un halat alb și și-a vîrÎt coama tapată sub o bonetă, apare și Îi face un consult sumar, Îi caută pulsul, indicîndu-i sorei schimbarea unor doze În tratament. Ieșim pe hol (din pudoare, În fond, noi sîntem sănătoși tun, eu fiind oricum pacientul altei secții), trăgînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ai spus: „Bărbatu-meu a înnebunit și aș vrea să-l văd închis într-un ospiciu“. — Termină odată cu aiurelile astea! — Aiureli, la asta mă reduci tu pe mine! Sunt o marionetă, mă transformi într-o păpușă de cârpă și mă vârî în buzunar. Ești atât de dură, de rece, n-ai pic de blândețe în tine, pic de duioșie, de calm. Dacă m-aș fi însurat cu o femeie blândă și bună, aș fi fost acum cu totul alt om. Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-ți închipui că oricât aș striga, de fapt, am nevoie de tine și că de îndată ce nu mai strig, totul revine la normal între noi. — Da. — E o minciună, e minciuna ta, e iluzia ta. Doamne, dac-aș putea să-ți vâr adevărul ăsta pe gât și să te sufoc cu el. Crezi că ți-aș putea vorbi în felul ăsta dacă nu te-aș urî până în străfundurile sufletului meu? — Da. Nu mă urăști. — Tu mi-ai fost trimisă de diavol ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sub pământ, nu pentru că n-ar fi fost un câine curajos, dar suferea de claustrofobie și apoi întregul loc mirosea a primejdie.) Mama lui Adam îl strigă prin grădina cotropită de întuneric. — Vin imediat! Îl ridică pe Zet și îl vârî sub cămașă, un cățel cald și ud leoarcă la pieptul unui băiețel cald și ud leoarcă. — Fir-ar să fie, iar a venit lipitoarea asta de preot! bombăni Brian. — De unde știi? — Uite-i bicicleta. O bicicletă de damă era proptită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sau, uneori, cu blândețe. Exista în inima lui Gabriel un grăunte mic, infinitezimal, din care încolțea speranța, atât de comună printre femeile din Ennistone, că ea, și numai ea singură, l-ar putea salva pe George de el însuși. Alex vârî cheia în broasca de la ușa casei de vară, numită Papucul. Erau orele unsprezece, în seara vizitei lui Brian și a lui Gabriel. Când ușa se deschise, răzbi afară un miros de lemn umed, mucegăit. Străbătută de un brusc fior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ciocnindu-se de Ruby, strigă: „Ruby!“ și o sărută. Gabriel îl sărută pe Tom. Brian îl bătu pe iumăr. Adam îl trase de haină. Tom strigă: „Hello, părinte!“ - apoi îl ridică într-o mână pe Zet și încercă să-l vâre în buzunarul hainei. Stella urmărea scena de familie cu scârbă și cu o disperare bolnăvicioasă. Ce splendid, toți adunați aici sau, mă rog, mulți dintre voi. Pe George unde l-ați ascuns? Ce bine e acasă! Țineți un consiliu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
închise în urma tinerilor, Brian își exprimă mirarea: — Să se distreze? Asta ce-o mai fi? Ah, tinerețe, tinerețe! Dumnezeule, Ruby mai e aici. Nu poți să te descotorosești de ea? Și Stella-i sus, am uitat cu totul de ea! Tom vârî în broască cheia pe care o fluturase cu atâta mândrie în fața fratelui său și o simți că se învârtește. Funcționa. Ușa se deschise. Lui Tom aproape nu-i venise a crede că se va întâmpla asemenea minune. Era ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
hainele alunecau ușor pe bara care le susținea umerașele, mâna lui Tom se îngropa în ceva ce părea confecționat din puf, iar la pipăit dădea senzația de voal. Scoase afară un négligé bleu-pal, cu manșetuțe din volane și colerete. Își vârî brațele în mâneci, îl îmbrăcă și se privi în oglinda lungă, mobilă, cu ramă de mahon, în apele căreia trebuie să se fi reflectat de atâtea ori frumoasa și fericita pereche de tineri soți. Cu părul lui lung, buclat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dinspre clădirea Vechii Amiralități. Alții, care ieșeau de la Teatrul Whitehall, se opriseră siderați să privească în jur, uluiți. Zurbagiii din Trafalgar Square se apropiaseră și se țineau acum după el, ca șoarecii după fluierar. Apăru și un polițist. Tom îl vârî pe Emma, care continua să cânte, într-un taxi, unde irlandezul adormi pe loc. Tot drumul îndărăt, către camerele lor mobilate, Tom râse pe înfundate, profund, cu lacrimi de plăcere pură în ochi. Adevărata „identitate“ a lui Scarlett-Taylor nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Prima întâlnire, în casă, dintre Tom și Emma avusese loc când pianul acestuia din urmă, transportat fiind de niște cărăuși, se înțepenise pe scară, nemaiputând fi urnit. Mai târziu, Tom nu auzise niciodată vreun sunet scos de instrument, dar își vârâse singur în cap că Emma ar putea compune muzică. Următoarea idee a lui Tom a fost aceea de a alcătui un duo de muzică pop - melodii de Emma pe texte de Tom - care să se numească „Saxotoane“. De bună seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Alex. Izbind cu gheata în picioarele delicate ale măsuței de toaletă, reușise să crape unul. Brusc, i se păruse straniu și chiar amuzant faptul că Stella se strecurase în casă, pe furiș, răsucind cu teamă cheia în broască, și își vârâse în buzunar micile netsuke. Sau poate că trimisese pe altcineva să le ia. George nu-și pusese încă întrebarea pe unde s-o fi aflând acum soția lui. Oriunde ar fi fost, era desigur bine îngrijită. Ea era în siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Greg și Ju Osmore, împreună cu un misterios prieten. (Tom nu se arătase încă la Băi, întrucât nu-l putuse convinge pe Emma să-l însoțească.) În timp ce traversa Podul Roman, George își dăduse seama, în năuceala lui, de o ciudățenie. Își vârâse ciocanul în buzunarul pardesiului și acum îi lovea la fiecare pas genunchiul. Îl scoase și parcurse o bucată de drum ținându-l în mână, până ajunse la un șir de căsuțe moderne, numite Blanch Cottages, clădite după ce o bombă devastase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pearl, ale feței nervoase, vinovate cu care o privea Margot Meynell, actualmente doamna Albert Marcovitz, și departe, departe, foarte estompat, ale chipului mamei ei, nefericita femeie moartă care fusese cândva domnișoara Rozanov. Se auzi clincănitul unui clopot îndepărtat. Hattie își vârî o batistă curată în buzunar și ieși din cameră, imaterială ca o sămânță în spațiile brune ale palierelor și ale scărilor pe care-i era hărăzit să le viseze de acum încolo, tot restul vieții ei. John Robert Rozanov plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acestea i se părură a fi moarte; altele se mișcau încetișor și zvâcneau, și acestea i se părură a fi pe moarte. Își spusese că, de bună seamă, păpușile trebuie să fie moarte. Luă una dintre cele moarte și o vârî în buzunar. Mama lui apăru și-i ceru s-o vadă. Când o scoase din buzunar, observă cu groază că era încă vie și se chinuia îngrozitor. Dimineața se sculase devreme și ieșise să facă o plimbare. Aruncase o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de râs. Dar Nesta nu putea face nimic, pentru că Emma refuza mâna pe care i-o întinsese. Fata începu să alerge de jur împrejur, strigând: — Aduceți o scară! Tom se prăpădea de râs. Apoi, alergând la grilaj, îngenunche, și își vârî cu forță un genunchi ferm printre bare. Emma își așeză un picior pe genunchiul lui, reuși să se agațe cu mâinile de marginea de sus a unei bare și sări îndărăt, în libertate. Aplauze și ovații îi salutară salvarea. Vânăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
păcatele, că altfel n-are cine să ți le numere sau crezi cumva că virtutea reprezintă armonia dintre bine și rău? Părintele Bernard păru oripilat: — Eu nu sunt un gnostic! Ce erezie detestabilă! Asta-i magie curată! — Erezie! Nu ești vârât în erezie până peste cap? Dar de ce magie? — Dorința de a cunoaște poate degenera în simplă înșelătorie. Atracția noastră firească spre rău ne face să credem că-l înțelegem. Pe urmă, începem chiar să descifrăm binele în el, ca și cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
când locuința se va elibera. În scurtă vreme mă voi reîntoarce în Statele Unite, așa încât mă folosesc de acest prilej pentru a vă mulțumi și a vă spune bun rămas. Al Dvs., cu sinceritate, J.R. ROZANOV Alex mototoli scrisoarea și o vârî în buzunar. Își îndreptă privirea spre una dintre gravurile în lemn și constată că ramurile salciei căpătaseră o față omenească, un cap rotund, ca al fiului ei George. Simți un val de ură spontană față de „cele două tinere“, care vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ochelarilor, care se strâmbase în căzătura de pe pantă. Se muncise un timp, încordându-și ochii și frecându-și din când în când urma roșie pe care i-l lăsase podul de sârmă pe nas. Renunțând în cele din urmă, se vârâse în pat și reluase lectura: Originile puterii militare în Spania între 1800-1854. Acum închisese cartea și se gândea la profesorul lui de canto, domnul Hanway. Emma studia de mai mulți ani cu domnul Hanway, dar relațiile lor rămăseseră oficiale. Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Greg și a lui Ju, în casa din Travancore Avenue, privea cu nedumerire și alarmă la o scrisoare pe care tocmai o găsise strecurată pe sub ușă. Fusese trimisă prin poștă la Belmont, de unde, evident, cineva o adusese și i-o vârâse sub ușă. Suna după cum urmează: Hare Lane 16 Burkestown, Ennistone Dragă domnule McCaffrey, Ai vrea să fii atât de bun să-mi faci o vizită, la adresa de mai sus, de îndată ce-ți va fi posibil? Doresc să te întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la adăpost, răspunse John Robert cu afectare. Da, dar ăsta nu-i un motiv... nu, zău așa, eu... de ce să încercați acest aranjament? Vreau s-o văd statornicită. Tom își spuse: „Vrea să se descotorosească de copilă, vrea s-o vâre pe gât cuiva pe care știe că-l poate intimida“. Rosti cu glas tare: Dar de ce m-ați ales pe mine? V-am spus că eu nu sunt un student strălucit... Aptitudinile de valoare mijlocie fac viața mai senină. Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
chiar atât de departe. Dar aș dori să știu. Nu am ținut să discut despre asemenea problemă și nu doresc să o discut nici în viitor. Am vorbit destul. Rosti această din urmă replică de parcă întreaga problemă neplăcută îi fusese vârâtă lui cu sila pe gât de către Tom. Tom se dădu la o parte, lăsându-l pe Rozanov să treacă primul. Ieșiră în hol, unde stătură un moment față în față, amândoi stingheriți. Rozanov era de aceeași înălțime cu Tom. Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pe cuvântul meu. Vrea să se descotorosească de ea, vrea s-o mărite și m-a ales pe MINE. Nu-i o nebunie, nu-i un banc bun? Tom izbucni în râs și continuă să râdă în timp ce-și vârî brațul sub cel al prietenului său și începu să-l conducă îndărăt, spre Travancore Avenue. Emma își retrase brațul. Dar cum... deci o cunoști pe fată? Nu. N-am văzut-o în viața mea. Cred că n-a fost niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]