2,042 matches
-
ar fi „lașitatea” evreilor, ci „pacifismul” lor, ceea ce schimbă nuanța, dar păstrează esența : „Ca mai toți scriitorii evrei, F. Aderca este obsedat de umanitarism, pacifism și cele lalte aspecte ale internaționalismului” <endnote id="(130, pp. 790-791)"/>. Glosând pe marginea romanului Vagabonzii (1934) de Emil Dorian (participant și el la luptele de la Mărășești) - roman a cărui acțiune se petrece tot În timpul primului război mondial -, G. Călinescu a reluat tema : „Ca toți evreii, dintr-un pacifism rău Înțeles, care convine apatrizilor dar nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
când legenda lui Ahasverus nu prinsese Încă rădăcini, „evreul rătăcitor” era asemuit cu biblicul Cain. „De la distrugerea Ierusalimului”, spunea poetul și preotul anglican John Donne Într-o predică din 1627, evreii au fost „o Întreagă nație de Caini, pribegi și vagabonzi”. Este „o descriere care combină condamnarea teologică cu cea penală”, comentează James Shapiro. „Precum Cain, evreii erau ucigașii arhetipali ai inocentului, condamnați să rătăcească pe pământ” <endnote id="(688, p. 39)"/>. „Evreii sunt rezervați ca un monument viu al răzbunării
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vorbit de o „origine iudaică” a țiganilor, având În vedere „asemănarea În destinele seculare” ale celor două nații <endnote id="(122, pp. 303- 304)"/>. În 1941, Simion Mehedinți scria că „țiganii, ca și evreii”, sunt „o populație rătăcitoare”, „alcătuită din vagabonzi și refractari la măsuri igienice”, care „joacă rol de parazit În Europa” și care ar trebui să fie alungată <endnote id="(476, pp. 201-202)"/>. „Jidovul rătăcitor” Însuși a fost asociat câteodată cu țiganul vagabondând prin Europa Centrală. Nu este de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dar care provoacă spaime iraționale în jurul său, o boală incurabilă, iudeofobia”. În opinia lui Leon Pinsker, evreul neavând patrie devine străinul prin excelență, evreul este considerat de cei în viață un mort, de către autohtoni un străin, de oameni înstăriți un vagabond, de săraci ca un exploatator milionar, de patrioți ca un apatrid și de către toți ca un concurent care este disprețuit. Singura soluție, în opinia lui Leon Pinsker era ca, evreii să devină o „națiune” normală în urma unei emancipări colective și
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
febră. După ce-și spunea povestea, oftalmologul se retrăgea cu eleganta lui soție, lăsîndu-l pe Woody în rolul unui documentarist fără succes, dar cu principii să tragă concluziile. Pînă în seara respectivă, acest clasic personaj allenian o variantă intelectuală a vagabondului lui Chaplin încă mai sperase că principiile înalte sînt uneori răsplătite : cu principiile lui înalte încercase s-o cucereasă pe eroină (Mia Farrow). Dar ea apăruse în seara aceea la brațul unui producător de televiziune infatuat, mercantil și promiscuu (Alan
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
atinge marginea de sus a fileului, ar putea să treacă sau ar putea să nu treacă. Nu trece. Dar dacă oprirea mingii în fileu înseamnă un punct pierdut, oprirea obiectului în parapet se dovedește a fi un punct cîștigat : un vagabond îl găsește și crima cade în cîrca lui. Ce ordine misterioasă e servită atunci cînd lucrurile se întîmplă așa ? Nici una. Puteau să se întîmple așa sau puteau să se întîmple altfel. Nu există nici o ordine. Totul e haos. Am făcut
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Dilema Veche, septembrie 2008 în transă Paranoid Park (SUA, 2007), de Gus Van Sant Titlul noului film al lui Gus Van Sant, Paranoid Park, vine de la numele dat unui parc de skateboard din Portland, Oregon, de către băieții care vin acolo : vagabonzi cu chitări, drogați ai skate-ului, copii ai nimănui... oricît de nasoală ar fi viața ta, a lor e mult mai rea. Așa scrie în caietul său eroul filmului, un băiat de 16 ani pe nume Alex (Gabe Nevins). Alex nu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
asupra noastră ca într-un spațiu fantastic, și uimire generată de ambianța impresionantă. Noaptea a fost grea, tot în cort și cu țânțari, dar Dumnezeu ne-a dat minte să suportăm, chiar dacă mai greu, în această ultimă noapte de „vagabonzi”, și dimineață, ne-am înscris pe autostradă, via Spania unde ne-am aflat după ore de caniculă în jurul orelor 15.00. Deci pe 15 iulie 1997 - marți am „cucerit” Spania prin nord-est, ajungând la San Perre de Vilamajor, destinația noastră
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fotografiate pentru o amintire inedită. Aici am asistat la o scenă hazlie: un om-statuie, aurit tot, reprezentând un roman cu o suliță și stând nemișcat minute în șir, spre deliciul celor care-l priveau, s-a mâniat pe un câine vagabond care, disprețuind valoarea artistică și supliciul la care se supunea „artistul”, a vrut să facă ceea ce câinii fac de când au apărut statuile pe lume: să-și lase urme de recunoaștere, ridicând piciorul și însemnând locul. Deși câinele era nehotărât, fiindu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nevoi, probabil, moment în care statuia scoasă din sărite, în loc să uimească prin nemișcare, provoacă râsul spectatorilor, a făcut un salt, cât era de statuie și de nemișcată și cu sulița cea romană, a alergat cu furie la vale după câinele vagabond care, probabil, era scos pentru prima oară în lume de niște fete vagaboande cu cercei în nas, slinoase și cu bocancii rupți de mers pe jos. Lucrul acesta a înviorat atmosfera, iar statuia enervată și-a cerut scuze și un
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
că ți-ai petrecut vacanța aici îți oferă uși deschise în cele mai alese cercuri. Punta del Este reprezintă o creație de 5 stele, de la hoteluri și restaurante, la magazine, discoteci, parcuri. Strălucește peste tot, nu vezi gunoaie, cerșetori, câini vagabonzi și stațiunea oferă turiștilor tot ce-și doresc: plaje curate, piscine, terenuri de golf, de tenis, de călărie, spectacole muzicale cu cele mai mari formații și soliști de pe planetă, cazinouri, plimbări pe ocean. La Punta del Este descoperisem un hotel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
umbrele altor frunze. Diverse sunete ajungeau la urechile mele În aceste atitudini diverse. Putea fi gongul de masă sau ceva mai puțin obișnuit, cum ar fi fost de pildă oribila muzică a unei flașnete. Pe undeva, pe lângă grajduri, un bătrân vagabond Învârtea manivela și, marcat de impresii mai directe din anii anteriori, Îl vedeam În minte din locul În care eram cocoțat. Pe instrumentul lui erau pictați un fel de țărani balcanici dansând printre niște sălcii palmoide. Din când În când
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un obiect de colecție ce aparținuse unchiului Ruka, era din lemn de culoare deschisă cu frumoase pete maronii, iar mânerul era un glob neted, roz, de coral, incastrat Într-o coroniță de aur. Dacă aș fi fost unul din tragicii vagabonzi care stăteau ascunși În ceața de pe peronul unde un tânăr filfizon firav se fâțâia Încoace și-ncolo, n-aș fi rezistat tentației de a-l lichida. Tocmai când mă pregăteam să mă urc În tren, acesta a pornit smucindu-se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de convingerea că o voi întâlni, negreșit, curând. * Cum și când s-a format gustul meu ( cinematografic)? Pe la 18 ani, sub influența unui prieten clujean, intelectualicește mai evoluat decât mine, prin discuții și controverse. Ultima eroare în materie se numește Vagabondul, celebrul film indian cu și mai celebra sa melodie. Mie mi-a plăcut. Lui - nu. Până la urmă, tot reflectând la obiecțiile pe care le ridica prietenul meu, am înțeles, în sfârșit, de ce nu trebuia să-mi placă acel film și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de zeci de ani, strigând - și vocea parcă îi este aceeași: măturaaa, măturaaaa... * Grija mea cea mai mare din ultima vreme: să nu ies niciodată din casă fără să am asupra mea ceva de dat celor mai necăjiți dintre câinii vagabonzi. * Supus de atâția ani la o uriașă presiune a adversității și nu o dată chiar a ostilității și urii, era imposibil ca organismul și nervii mei să nu cedeze. M-am îmbolnăvit, prin urmare - deocamdată doar de milă, de o milă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
presiune a adversității și nu o dată chiar a ostilității și urii, era imposibil ca organismul și nervii mei să nu cedeze. M-am îmbolnăvit, prin urmare - deocamdată doar de milă, de o milă bolnăvicioasă față de pisicile nimănui și față de câinii vagabonzi. De câte ori văd una mai jigărită sau unul mai costeliv simt ca o lovitură în plex. Mă surprind căutându-mi pretexte să ies cât mai rar din casă - ca să nu fiu nevoit să-i văd. Când totuși nu se poate să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
traducere din Esenin. - Ce mai face V.M.? - Face rău! Partea a treia. Câteva luni mai târziu. Un individ bizar, bolnav psihic după toate aparențele, face vâlvă prin cartierul pe unde colindă ceasuri întregi, uneori de dimineața până seara, hrănind câinii vagabonzi. Poartă la șold o traistă țărănească, încăpătoare, din care scoate tot ce le place câinilor să mănânce. Când traista se golește, intră în prima alimentară ce îi iese în cale și cumpără oase, cârnați, conserve... când obosește, se refugiază într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
individul care hrănea câinii, pe când războiul împotriva acestora încă nu începuse. Dar de unde a făcut rost de pușcă? Oricum, nebunul a înnebunit de-a binelea și arestarea lui e iminentă... Partea a cincea. Epilog. Împotriva așteptărilor cititorului, se dovedește că vagabondul filantrop și maquisard, opunând rezistență hingherilor nu e V.M., ci prietenul său, care l-a vizitat cândva la spital, contaminându-se, preluându-i boala într-o formă agravată, agresivă. Cât despre V.M., el s-a însănătoșit, și-a revenit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aveți!”, mă trezesc că-mi spune, admirativ-recunoscătoare, oprindu-se, la rându-i, în mijlocul străzii, o doamnă cam de vârsta mea, care mă văzuse scoțând din servietă o bucată de cârnat și dându-i-o, oarecum pe furiș, unui sărman câine vagabond. O privesc confuz și mă grăbesc să mă îndepărtez, realizând ce mult timp a trecut de când nimeni nu mi-a mai zis o vorbă bună... Nu se poate ca nimeni să nu vadă - îmi spun uneori, când îmi este mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Iisus manifestă, în Evanghelii, o anumită „slăbiciune”. Îndreptățită de altfel prin faptul că, pe drumul mântuirii, datorită Fecioarei Maria, femeile sunt - și rămân - cu un pas înaintea bărbaților. * Că femeile sunt mai bune decât bărbații o dovedesc (până) și câinii vagabonzi care, în speranța de a căpăta ceva de mâncare, se țin, pe stradă, după ele, nu după noi. * Tristețea matineelor cinematografice cu femei singure și bătrâne (tanti Aniuta)... * Nu pot citi fără strângere de inimă pasajele în care Luca, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
puțin. Îl rodeau durerile și necazurile, greutățile celor din jur. Avea expresii triste, consolatoare; „Asta-i viața ! Trece și asta !. Are să fie mai bine! Așteaptă cu răbdare” ! De la bunicii din Corbeni mi-a rămas în amintire o capcană pentru câini vagabonzi, ca o spânzurătoare. Într-o groapă înconjurată cu un fir de sârmă, se punea carne, resturi de la păsările sau de la mieii tăiați. Groapa era înconjurată cu sârma care era prinsă sus într-o cumpănă ca de fântână. Când cădea în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mi s-au dat. Adică „talanții”, mai exact „talentele”, care trebuie dezvoltate până la stingere dacă e nevoie, incluzând în efort chiar nebunia (care nu face rău nimănui!), dar exersând disciplina ca pe o datorie sacră. Pentru a „păcăli” spiritul meu vagabond, plin de dorința de a se „zbengui” peste tot și a nu sta pe loc decât puțin, am inventat ca supliment, alături de alte „strategii”, mersul ambulatoriu prin cameră în timp ce scriu în gând, apoi repede pe hârtie. Și asta e atât
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
o parte din ei fiind membrii ai Fracțiunii libere și independente, prezentată Adunării În mai 1866, În care se solicita să fie Înlăturată posibilitatea acordării Împământenirii, chiar și individuale, pentru „toți cei ce nu profesează morala creștină”, stoparea „năvălirii jidanilor vagabonzi”, interdicția pentru evrei de a cumpăra imobile În orașe, de a lua moșii În arendă, de a deține cârciumi și mori, de a comercializa produse alimentare și alcoolice. În același timp, bucureștenii au inițiat și ei o manifestație protestatară care
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
găsească refugiul la el”. Persistența și acutizarea „chestiunii evreiești” În anii 1867-1868, au afectat demersurile făcute de diplomația românească pe lângă puterile garante pentru lărgirea autonomiei și dobândirea independenței. Punctul nevralgic l-a constituit circulara ministrului de interne I.C. Brătianu Împotriva „vagabonzilor”- martie 1867, prin care se inițiau măsuri contra străinilor ce nu aveau acte, ocupație și domiciliu. De altfel, mulți dintre aceștia, potrivit afirmațiilor consulului francez, erau agenți ruși sau austrieci. Datorită măsurilor luate de guvernul român, la nivelul Europei a
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
să primească pe consuli În audiență individual. Astfel, În cadrul unei Întrevederi cu reprezentantul Franței la București, Boyard, prințul insista asupra pericolului reprezentat de evreii săraci din Moldova, spunându-i că personal văzuse la Iași locuințe care serveau ca azil pentru „vagabonzi” și unde erau Îngrămădite câte 12-15 persoane Într-o singură Încăpere; apreciind că „era un spectacol demn de a fi pus sub ochii ziariștilor umanitariști, care făceau să răsune În presa străină declarații Împotriva Guvernului”. Situația precară a evreilor era
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]