4,335 matches
-
cu sine acea profunzime ce-l predispune transcendenței pe care și-o asumă în temporalitatea mundaneității dar și dincolo de ea, întru transcendența însăși. Generalitatea anonimă sub formula căreia cotidianul își derulează agitația existențială ignoră posibilitatea de ființare a acestor primordiale valențe ale suferinței umane. Dar ignorarea nu înseamnă aici neglijarea ci efectul unei frustrări profunde, a unei neputințe originare de a accepta sesizarea și recunoașterea propriei vicieri și corupții metafizice. A recunoaște în suferind un spirit ce dobândește gradual accesul la
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cumulată ci una ce se dobândește perpetuu asemeni fluidității cristaline revărsate dintr-un izvor al stâncilor înalte. Cotidianul alunecă învăluitor pe lângă atomul pulsativ al suferinței evitând decodarea mesajelor ce răzbat dinspre interioritatea tensionată în propria concentrație incandescentă a celui îndurerat. Valența revelatorie, profetică a suferinței ca oracol ce vestește temeiurile primordiale, întemeietoare ale mundaneității glisate în special imanentului este aici ocolită, trece ca neobservată, nesesizată vigilenței cotidiene. Aceste fundamente ale mundanului sunt cele care susțin și poartă nu numai complexul ontic
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
observării aprofundate a experienței și semnificațiilor ultime ale suferinței nu poate fi aici tolerată. Mundaneitatea cotidiană, ca dealtfel, toate ancorările în imanent resping perspectiva unei resurecții de viziuni și operări, răsturnare existențială și deschidere a cunoașterii în urma căreia o altă valență definitorie ar fi acordată în special viețuirii umane terestre, anume aceea de a nu se mai raporta la sine ci la transcendența ce o învăluie întemeietor. În acest sens, suferindul trebuie vindecat sau exilat. Îndurerarea sa, cât timp este activă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
trebuie remediată sau exclusă definitiv. Cotidianitatea vulgului mundan este astfel menținută iar suferinței umane nu îi este acordată recunoașterea sa drept una dintre experiențele fundamentale prin care omul se deschide transcendenței și își asumă abisul acesteia întru final. Ratarea sesizării valențelor profunde ale îndurerării contribuie la amplificarea și continuitatea situării lumescului cotidian în naivitatea unei percepții de suprafață, lipsită de profunzime a complexității existențiale. Dar această poziționare superficială a cunoașterii, această evitare și ocolire trepidantă a realităților prime oricât de mult
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
consumarea epuizantă spre exterioritate. În mistica sa reculegere, credinciosul își sustrage ființa spre propriul abis sufletesc dinspre care, apoi, se ridică întru revitalizarea conștiinței sale, la înălțimea întâlnirii cu templul. Dar actul reculegerii, adesea, nu se intersectează sau însoțește cu valențele experienței religioase. Astfel și un necredincios ne spune că se reculege la mormântul celor dispăruți, iubitorii artei se reculeg în fața unei capodopere iar mulți dintre semeni aleg, chiar dacă preț de câteva momente tranzitorii, retragerea în prospețimea tonifiantă a naturii pentru
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
este însoțit de prezența supra-temporală a nestinsei osteneli creatoare pe care artistul și-a asumat-o demiurgic precum un destin prelungit și împlinit abia peste și dincolo de certitudinea inevitabilă a morții. Această întovărășire determină ca admiratorul să-și întâlnească propria valență artistică, propria disponibilitate telurică spre frumusețile originare șoptite de muzele plutirii în abstractul revelator al artei. Desigur, cel mai adesea, el nu devine, la rândul său, un artist creator dar își asumă realitatea propriei evadări din vulgul mundaneității profane spre
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de artă din interiorul evolutiv al rostuirii sale, capodopera întâmpină admiratorul revelând contemplării sale nu atât ce este în profunzimea lui încă ne-sondată ci, mai ales, ce ar putea deveni. Reculegera în fața capodoperei deschide, astfel, privirea ego-ului spre propriile valențe și posibilități, spre scenariile unei superiorități de gând, trăire și acțiune în care el poate fi ancorat într-un mod nebănuit. În acest sens, desăvârșirile artei ne dăruiesc forța înălțării peste propria limitare sufletească întru activarea energiilor potență și sub
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în mecanismul pragmaticului cotidian. Ele nu pot fi restrânse în perimetrul unui statut oferit de vulgul mundaneității efemere pentru că tocmai desprinderea, descătușarea de acest vulg este ceea ce răzbate dinspre prezența lor afișată paradigmatic către admiratorul impresionat în reculegerea sa cu valențe de crepuscul atemporal. Totuși, într-un mod secund și insignifiant, marile creații artistice sunt, adesea, evaluate, numite, numerotate, catalogate sau grupate într-o ordine ce ține însă, mai mult, de percepția decât de mesajul lor. Dincolo de această pecete a infuziilor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
1989) afirmă că teoriile motivației în muncă sunt dezvoltate din concepția freudiană, chiar dacă cercetătorii nu și-au asumat această origine. Sinele, un construct multidimensional în opera lui Freud, se regăsește în majoritatea teoriilor motivației, prin una sau mai multe din valențele sale: i. moștenirea genetică și trebuințele (eul); ii. funcția de mediere (ego) între eu și solicitările mediului; iii. rezervor al normelor sociale și al valorilor (supra-ego). Concepția freudiană, potrivit căreia motivația autentică se află la nivelul subconștientului este prezentă și
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
performanța muncii. Teoria expectanței sau a așteptărilor este un model dezvoltat în paradigma alegerii raționale. Este un model "anistoric" în sensul înțelegerii deciziei ca acțiune prezentă și nu ca rezultantă a dezvoltării în timp a personalității umane. Termenii teoriei sunt: valența, expectanța, instrumentalitatea și forța. Valența este definită ca "preferințele către anumite rezultate", prin preferință înțelegându-se "dorința sau atracția către anumite rezultate"; "valența este orientarea afectivă către anumite rezultate" (Vroom, 1964/1995, pp. 17-18). Un rezultat poate avea valență pozitivă
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
a așteptărilor este un model dezvoltat în paradigma alegerii raționale. Este un model "anistoric" în sensul înțelegerii deciziei ca acțiune prezentă și nu ca rezultantă a dezvoltării în timp a personalității umane. Termenii teoriei sunt: valența, expectanța, instrumentalitatea și forța. Valența este definită ca "preferințele către anumite rezultate", prin preferință înțelegându-se "dorința sau atracția către anumite rezultate"; "valența este orientarea afectivă către anumite rezultate" (Vroom, 1964/1995, pp. 17-18). Un rezultat poate avea valență pozitivă atunci când persoana preferă să obțină
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
ca acțiune prezentă și nu ca rezultantă a dezvoltării în timp a personalității umane. Termenii teoriei sunt: valența, expectanța, instrumentalitatea și forța. Valența este definită ca "preferințele către anumite rezultate", prin preferință înțelegându-se "dorința sau atracția către anumite rezultate"; "valența este orientarea afectivă către anumite rezultate" (Vroom, 1964/1995, pp. 17-18). Un rezultat poate avea valență pozitivă atunci când persoana preferă să obțină acel rezultat sau valență negativă atunci când persoana preferă să nu obțină acel rezultat (îl evită). Valența are valoarea
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
sunt: valența, expectanța, instrumentalitatea și forța. Valența este definită ca "preferințele către anumite rezultate", prin preferință înțelegându-se "dorința sau atracția către anumite rezultate"; "valența este orientarea afectivă către anumite rezultate" (Vroom, 1964/1995, pp. 17-18). Un rezultat poate avea valență pozitivă atunci când persoana preferă să obțină acel rezultat sau valență negativă atunci când persoana preferă să nu obțină acel rezultat (îl evită). Valența are valoarea zero atunci când persoanei îi este indiferent dacă obține sau nu rezultatul. Între valoarea pozitivă și cea
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
preferințele către anumite rezultate", prin preferință înțelegându-se "dorința sau atracția către anumite rezultate"; "valența este orientarea afectivă către anumite rezultate" (Vroom, 1964/1995, pp. 17-18). Un rezultat poate avea valență pozitivă atunci când persoana preferă să obțină acel rezultat sau valență negativă atunci când persoana preferă să nu obțină acel rezultat (îl evită). Valența are valoarea zero atunci când persoanei îi este indiferent dacă obține sau nu rezultatul. Între valoarea pozitivă și cea negativă, valența poate lua diferite valori intermediare. Dorința de a
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
anumite rezultate"; "valența este orientarea afectivă către anumite rezultate" (Vroom, 1964/1995, pp. 17-18). Un rezultat poate avea valență pozitivă atunci când persoana preferă să obțină acel rezultat sau valență negativă atunci când persoana preferă să nu obțină acel rezultat (îl evită). Valența are valoarea zero atunci când persoanei îi este indiferent dacă obține sau nu rezultatul. Între valoarea pozitivă și cea negativă, valența poate lua diferite valori intermediare. Dorința de a obține un rezultat (valența pozitivă) sau aversiunea față de el (valența negativă) nu
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
atunci când persoana preferă să obțină acel rezultat sau valență negativă atunci când persoana preferă să nu obțină acel rezultat (îl evită). Valența are valoarea zero atunci când persoanei îi este indiferent dacă obține sau nu rezultatul. Între valoarea pozitivă și cea negativă, valența poate lua diferite valori intermediare. Dorința de a obține un rezultat (valența pozitivă) sau aversiunea față de el (valența negativă) nu se bazează pe valoarea intrinsecă a rezultatului, ci pe anticiparea satisfacției sau a insatisfacției asociată altor rezultate la care acesta
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
preferă să nu obțină acel rezultat (îl evită). Valența are valoarea zero atunci când persoanei îi este indiferent dacă obține sau nu rezultatul. Între valoarea pozitivă și cea negativă, valența poate lua diferite valori intermediare. Dorința de a obține un rezultat (valența pozitivă) sau aversiunea față de el (valența negativă) nu se bazează pe valoarea intrinsecă a rezultatului, ci pe anticiparea satisfacției sau a insatisfacției asociată altor rezultate la care acesta va conduce. Vroom (1964/1995, p. 18) exemplifică prin dorința unor oameni
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
îl evită). Valența are valoarea zero atunci când persoanei îi este indiferent dacă obține sau nu rezultatul. Între valoarea pozitivă și cea negativă, valența poate lua diferite valori intermediare. Dorința de a obține un rezultat (valența pozitivă) sau aversiunea față de el (valența negativă) nu se bazează pe valoarea intrinsecă a rezultatului, ci pe anticiparea satisfacției sau a insatisfacției asociată altor rezultate la care acesta va conduce. Vroom (1964/1995, p. 18) exemplifică prin dorința unor oameni de a se alătura unui grup
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
deoarece crede că acest fapt va conduce la o promovare. Expectanța este "părerea de moment privind posibilitatea ca o acțiune concretă să fie urmată de un anumit rezultat", este "o asociere acțiune-rezultat" (Vroom, 1964/1995, pp. 20-21). În mod similar valenței, expectanța poate avea grade diferite de intensitate, luând valoarea zero atunci când persoana crede că acțiunea nu va fi urmată de un rezultat și valoarea 1 (intensitate maximă), atunci când persoana crede că acțiunea sa va fi urmată de un rezultat. Instrumentalitatea
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
până la +1, atunci când persoana crede că atingerea primelor rezultatelor este o condiție necesară și suficientă pentru atingerea rezultatelor secundare. Forța unei persoane de a realiza o acțiune este definită ca "o funcție cu creștere monotonă, a sumei algebrice dintre produsele valențelor tuturor rezultatelor și dintre intensitatea așteptărilor cu privire la faptul că acea acțiune va fi urmată de atingerea rezultatelor" (Vroom, 1964/1995, p. 21) Teoria presupune că alegerile umane sunt subiectiv-raționale, oamenii alegând dintre posibilele acțiuni, pe cele care au forța cea
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
alegerile umane sunt subiectiv-raționale, oamenii alegând dintre posibilele acțiuni, pe cele care au forța cea mai intens pozitivă. În această direcție, răspunsul oferit de schema lui Vroom la întrebarea "de ce muncesc oamenii" este: "o persoană va alege să muncească când valența rezultatelor pe care le așteaptă ca urmare a muncii are o valoare mai intens pozitivă, decât valența rezultatelor așteptate în situația în care nu muncește" (Vroom, 1964/1995, p. 35). De asemenea, în termenii teoriei, Vroom exprimă relația dintre performanță
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
pozitivă. În această direcție, răspunsul oferit de schema lui Vroom la întrebarea "de ce muncesc oamenii" este: "o persoană va alege să muncească când valența rezultatelor pe care le așteaptă ca urmare a muncii are o valoare mai intens pozitivă, decât valența rezultatelor așteptate în situația în care nu muncește" (Vroom, 1964/1995, p. 35). De asemenea, în termenii teoriei, Vroom exprimă relația dintre performanță și motivație: "efectele motivației asupra performanței sunt dependente de nivelul abilităților muncitorului, iar relația dintre abilitatea și
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
p. 237). Formula performanței, performanța = f (abilitate x motivație), exprimă această relație. Teoria expectanței a fost dezvoltată de o serie de autori (Porter și Lawler, Graen, Wabba și House) prin clarificarea anumitor concepte: distincția între rezultatele principale și secundare, între valențe intrinseci și extrinseci, între expectanță de nivel I și nivel II. Porter și Lawler adaugă în ecuația motivației percepția rolurilor și feedback-ul dintre performanță și efort, modelul elaborat de Lawler fiind cea mai cunoscută schemă de dezvoltare a teoriei
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
dacă acesta nu are abilitățile necesare îndeplinirii sarcinilor, performanța lui în muncă va fi una scăzută. În mod similar, chiar dacă angajatul are abilitățile necesare obținerii performanței, acest lucru nu va fi posibil dacă motivația are un nivel scăzut. Conceptul de valență contribuie la design-ul sistemului de recompense, subliniind necesitatea ca recompensele să fie valorizate de angajat, precum și faptul că valența se poate schimba de-a lungul timpului, ceea ce implică revizuirea periodică a procedurilor de salarizare. Teoria lui Vroom subliniază importanța
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
angajatul are abilitățile necesare obținerii performanței, acest lucru nu va fi posibil dacă motivația are un nivel scăzut. Conceptul de valență contribuie la design-ul sistemului de recompense, subliniind necesitatea ca recompensele să fie valorizate de angajat, precum și faptul că valența se poate schimba de-a lungul timpului, ceea ce implică revizuirea periodică a procedurilor de salarizare. Teoria lui Vroom subliniază importanța personalizării recompenselor și conexarea lor directă cu performanța, pentru obținerea unui sistem de recompensare eficient. 4.2.2. Limite, critici
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]